Fantoma Sinagogii din Constanța: poveste despre război, pace și uitare

Sorin Lucian Ionescu: „De ce atunci când a apărut prima găurică în acoperiș nu s-a încercat astuparea ei cu o cârpăceală, cu câțiva bani, cât să nu cadă acoperișul?“

Pe 28 octombrie 2013, ziarul „Info Sud-Est“ publica un articol cu titlul „SINAGOGA DIN CONSTANŢA: POVESTE DESPRE ÎNTUNERICUL URII ŞI AL INDIFERENŢEI – Orașul Constanța nu-și dorește niciun fel de mărturie a trecerii evreilor prin istoria sa“.

Semnat de Florin Anghel și Cristian Andrei Leonte, reportajul ce prezenta starea de degradare a lăcașului de cult evreiesc din zona veche a Constanței a stârnit interesul presei naționale, ba chiar și a celei internaționale, publicații precum „Jewish Heritage Europe“, una dintre cele mai importante voci ale comunităţii evreieşti din Europa, realizând un material amplu pe baza articolului apărut în „Info Sud-Est“. Recent, publicaţii franceze de prestigiu şi-au anunţat prezenţa la Constanţa pentru a constata la faţa locului ceea ce noi am semnalat toamna trecută.

Am făcut acest lucru din respect pentru moştenirea istorică, culturală şi religioasă a oraşului şi a Dobrogei şi, mai ales, după ce am constatat că, după 1990, presa locală şi naţională nu a prezentat niciodată vreun material amplu despre ceea ce se întâmplă cu Sinagoga și că nimeni nu a atras atenția, după 2005, că tavanul clădirii a căzut.

Nici măcar „Realitatea evreiască”, organ oficial al Federației Comunităților Evreiești din România, nu a considerat că este de bun augur să reflecteze asupra unei situaţii intolerabile, deşi „Info Sud-Est” a trimis inclusiv fotoreportajul realizat, în premieră, atunci.

Am considerat că instituţiile statului ar fi trebuit să se sesizeze, că epocile în care evreitatea şi manifestările ei erau ameninţate nu mai sunt de actualitate, că un regim democratic trebuie să se preocupe de egalitatea tuturor cetăţenilor. Din păcate, de un an de zile, „Info Sud-Est” nu a primit niciodată răspuns la semnalele de alarmă pe care le-am tras în octombrie 2013.

„Info Sud-Est“ este singura publicație care a pus întrebări referitoare la situația dezastruoasă în care a ajuns Sinagoga, la cauzele care au determinat prăbușirea parțială a lăcașului de cult, la profanarea şi vandalizarea ei. Totodată, am atras atenţia asupra unui fapt scandalos, de care se fac vinovate toate instituţiile locale, societatea civilă şi chiar vocile publice ale oraşului: Sinagoga nu este trecută în patrimoniul național al României, deși este o clădire reprezentativă pentru patrimoniul cultural, istoric și etnic dobrogean.

În urmă cu un an am stat de vorbă cu Aurel Vainer – președintele Federației Comunităților Evreiești din România și deputat în Parlamentul României, dr. Carol Friedman – președintele Comunității Evreiești din Constanța, Î.P.S. Teodosie – Arhiepiscopul Tomisului și Constantin Hogea – primarul municipiului Tulcea, declarațiile acestora conturând la acea vreme un tablou despre ceea ce înseamnă Sinagoga din Constanța şi situația degradantă în care se află lăcașul de cult, posibilitățile de finanțare în vederea reabilitării clădirii.

Toate opiniile din octombrie 2013 erau optimiste iar noi, vâzând efectele amplului proiect de reabilitare al spaţiului public din zona istorică a oraşului, am aşteptat. Am salutat eforturile administraţiei locale de a repune în valoare tezaurul istoric şi arhitectonic unic al oraşului.

Am sperat că, după ce regimul lui Nicolae Ceauşescu a demolat Templul Sefard de pe strada Mircea, actuala administraţie şi clasa politică, democratic alese, împreună cu societatea civilă vor respecta istoria şi tradiţia comunităţii evreieşti.

Astăzi, la aproape un an de la publicarea articolului mai sus menționat, în contextul celei mai importante sărbători religioase evreieşti, Yom Kippur, am considerat că este momentul să îl căutăm pe Sorin Lucian Ionescu, noul președinte al Comunității Evreiești din Constanța, om experimentat şi dedicat presei şi administraţiei, pentru a ne vorbi despre viaţa pe nedrept uitatei comunităţi etnice, despre proiectele pe care le are în legătură cu reabilitarea Sinagogii din peninsulă, dar și despre cauzele care au dus la degradarea acestui lăcaș de cult.

„Info Sud-Est” îşi propune, prin des-chiderea acestui dialog, să readucă în discuţie situaţia unei embleme în ceea ce, repetat, înţelegem prin „mozaic etnic, cultural şi religios”. Pentru că pornim de la premisa că fiecare comunitate etnică, oricât de puţin numeroasă, are drept la respect şi egalitate. Mai ales, aici, în Dobrogea. Acesta este motivul pentru care „Info Sud-Est” a început, în legătură cu starea Sinagogii din Constanţa, campania „DE CE?”.

A fost, este şi va fi o datorie a tuturor factorilor decidenţi ai acestui oraş să pună Sinagoga pe harta Holocaustului european

Ce crede Sorin Lucian Ionescu despre situația actuală a Sinagogii din Constanța

Proaspătul președinte al Comunității Evreilor din Constanța a acceptat fără multe invitaţii să vorbească despre situația dezastruoasă în care se află clădirea simbol a evreilor constănțeni, începând povestea din anul 2005:

„În 2005, când acoperișul încă nu căzuse, a pornit toată distrugerea Sinagogii: de la stricarea și ulterior prăbușirea acoperișului. Dacă acela nu cădea, restul lucrărilor de întreținere puteau fi făcute: pereții nu sunt crăpați, pictura putea fi refăcută sau să rămână așa, fiindcă chiar și acum picturile sunt foarte vii, chiar dacă a plouat peste ele. Problema a apărut cu acoperișul și probabil, nu sunt sigur, cu structura de rezistență a acoperișului. În 2005 a venit de la Federația Comunităților Evreiești (trebuie să facem diferența între Federație și comunitatea din Constanța, chiar dacă Federația este forumul tutelar, comunitățile au o independență destul de mare, mai mult decât atât, Federația ne plătește o grămadă de cheltuieli, în primul rând utilitățile și pe proiecte acoperă anumite costuri, dacă acele proiecte există) o directoare, pe care o chema Boc (pe atunci nu era președinte domnul Vainer și nu știe de vizita asta, sau nu i s-a spus) și domnul arhitect Benedek, care în momentul acesta are vreo 90 de ani, și care a făcut prima evaluare a stării Sinagogii în 2005, pe care eu am găsit-o în documente, de față cu fostul președinte, doctorul Friedman, și fostul secretar al comunității, regizorul Drugan. În 2005, acea evaluare necesita 1 milion de euro, în condițiile în care acoperișul nu era căzut. În felul acesta ne putem da seama de o posibilă evaluare pentru cât ar însemna în momentul de față repararea Sinagogii“.

Mai mult decât atât, actualul președinte al evreilor din Constanța se întreabă cine este răspunzător și de ce s-a ajuns la situația iminentă de prăbușire a lăcașului de cult:

„Mirarea mea este alta: de ce atunci când a apărut prima găurică în acoperiș nu s-a încercat astuparea ei cu o cârpăceală, cu câțiva bani, cât să nu cadă acoperișul?“.

Pe lângă dezastrul de la exteriorul clădirii, S.L. Ionescu mai trage un semnal de alarmă:

„S-ar putea să mai fie o nenorocire pe care am văzut-o în ultima vizită cu doi de la București și din Federație, unde am constatat, când ne-am uitat sub podeaua prăbușită, că s-ar putea sub ziduri să nu existe fundație. Adică cum au construit ei la 1911, bazându-se pe faptul că este o zonă cu risc seismic redus la noi, e posibil să nu fie temelie, noi nu am văzut-o. La cât de puțin mă pricep eu, fiindcă sunt economist și psiholog, nu arhitect, acolo trebuie dărâmat și construit de la zero, fiindcă nu cred că se mai poate reabilita“.

DE CE nimeni din Comunitatea Evreiască din Constanța, din Federația Comunităților Evreiești din România sau din administrația locală nu a reacționat la primele semne de degradare ale Sinagogii?

În mod normal, când un lăcaş de cult al unei comunităţi etnice se degradează din lipsă de fonduri, când acea clădire are o vârstă de un secol, care ar fi soluţia agreată de autorităţile locale? La Târgovişte, unde nu mai locuiesc evrei, Sinagoga a fost superb refăcută cu sprijin local şi privat şi, printr-un contract de comodat, a fost preluată de Universitatea „Valahia” din localitate, care a transformat-o într-un centru cultural şi în sală de concerte.

A existat sau nu un proiect concret de reabilitare a Sinagogii?

În octombrie 2013, Aurel Vainer, președintele Federației Evreilor din România şi deputat în Parlamentul României, a declarat pentru „Info Sud-Est“

„Este păcat că Sinagoga a fost lăsată să se degradeze. Lipsa de interes a celor care au fost acolo a dus la acest dezastru. Statul nu a mai asigurat nici o protecție. Nu există nici un proiect în acest moment de refacere a Sinagogii“.

În același timp, dr. Carol Friedman, președintele Comunității Evreilor din Constanța la acea vreme ne-a declarat:

„S-au primit fonduri de la Consiliul Europei (Uniunea Europeană, n.red.), pentru refacerea zonei peninsulare. O parte din aceste fonduri sunt destinate reabilitării Sinagogii“.

La aproape un an de la aceste declarații, Sorin Lucian Ionescu a elucidat misterul:

„E mai mult decât repararea acesteia, este reconstruirea pe jumătate. Un proiect propriu zis nu există și nimeni nu poate pretinde că ar fi făcut un asemenea proiect. Dacă îl are domnul Friedman, îl are acasă și nu l-a arătat nimănui“.

Sinagoga de rit aşkenaz din Constanţa, construită în anul 1911 în stil maur, după planurile lui Adolf Linz, care a mai proiectat, la începutul secolului al XX-lea, aproape alte 50 de case constănţene, între care şi o bună parte a pieței Ovidiu, reflecta şi o oarecare influenţă arhitecturală caldeeană.

Cu o inestimabilă valoare arhitecturală, Sinagoga din Constanța reprezintă un element simbolic pentru ceea ce înseamnă mozaicul etnic și cultural din Dobrogea. E fără precedent între capitalele de judeţ ale ţării ca o sinagogă, veche de un secol, să nu stârnească mai mult decât câteva declaraţii de neputinţă.

Un oraş turistic cum este Constanţa, care îşi doreşte o dezvoltare impetuoasă pe viitor, să nu fi antrenat niciun interes, dar nici unul, de a încerca stoparea stării de degradare a clădirii? Oare nimeni de la nivelul local sau naţional al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti să nu fi aflat că în oraşul acesta firme israeliene construiesc cartiere de locuinţe şi centre comerciale? Există vreo dovadă că a existat fie şi o discuţie de principiu, de a încerca stoparea vandalizării unui simbol al oraşului?

Ar mai fi, totuşi, o chestiune, evitată de toate mass-media şi vocile publice şi politice ale oraşului şi Dobrogei.

În al Doilea Război Mondial, prin portul Constanţa mii de evrei au reuşit să se refugieze de politicile rasiste demente ale regimurilor totalitare europene şi de Holocaust. Cu siguranţă, cei mai mulţi dintre ei, înainte de a începe drumul spre necunoscut, au trecut pragul Sinagogii pentru a se ruga ca Dumnezeu să le găsească Tărâmul Făgăduinţei.

Şi a fost, este şi va fi o datorie a tuturor factorilor decidenţi ai acestui oraş să pună Sinagoga pe harta Holocaustului european. Ar fi, pe de o parte, o obligaţie morală şi, pe de altă parte, şi o investiţie de ordin turistic, în sensul unui memorial al durerii colective. Nu e puţin lucru pentru istoria şi onoarea Constanţei.

DE CE nu a existat nici o intenție din partea Federației Comunităților Evreiești din România, a Comunității Evreiești din Constanța, a investitorilor israelieni sau a administrației locale pentru consolidarea sau reabilitarea Sinagogii din Constanța, atâta timp cât în multe orașe din România s-au putut realiza proiecte din bani europeni, bani de la Guvern sau sponsorizări în nume personal, pentru reabilitarea lăcașurilor de cult evreiești?

Relația delicată a fostului președinte cu Federația

Sorin Lucian Ionescu a mai vorbit despre relația „delicată“ pe care a avut-o fostul președinte cu Federația Comunităților Evreiești din România, care reprezintă forul tutelar, relație care a făcut imposibilă crearea unui proiect de refacere a lăcașului de cult, în viziunea actualului președinte al Comunității Evreilor din Constanța:

„În ultimii ani, și hai să spun în ultimii 10 ani, domnul doctor Friedman (care era președinte de 22 de ani) a avut o relație delicată cu Federația, și am să rămân la această formulare elegantă. Federația plătește utilitățile comunităților, contribuie la o grămadă de proiecte, dar tu trebuie să le soliciți“.

S.L. Ionescu susţine că doctorul Friedman a dispus de banii necesari începerii unui proiect de reabilitare a Sinagogii, însă nu a făcut nimic cu ei în acești ani în care lăcașul de cult a devenit o ruină:

„Mai mult decât atât, comunitatea din Constanța are câteva proprietăți, care unele pot deveni inutile la un moment dat. De exemplu, un teren care nu poți practic să-l închiriezi și îl vinzi, sau o clădire care stă să se dărâme și nu e un lăcaș de cult sau în patrimoniu se vinde. S-a vândut o asemenea locuință, fiindcă au fost câteva locuințe în proprietatea comunității din Constanța, care la un moment dat s-a vândut acum trei ani. Tot ce se vinde, în proporție de 80% se duce la București și 20% rămâne pentru cheltuieli curente la Constanța, asumându-se că acele proprietăți sunt ale Federației. Ce s-a vândut acum trei ani, toată suma a rămas în cont la Constanța pentru consolidarea Sinagogii. Nu s-a făcut nimic cu banii ăia. Sunt într-un depozit în bancă. Deci Federația a renunțat să ia acei bani din vânzarea unei proprietăți. Cu acei bani se putea începe un proiect. E vorba de 200.000 de lei“.

Actualul preşedinte poate face o evaluare şi, dacă se vor dovedi afirmaţiile sale, cineva ar trebui să răspundă moral pentru batjocura care a înconjurat Sinagoga de la prăbuşirea regimului comunist până astăzi. Cei care au curiozitatea şi curajul să intre în clădirea ruinată cu greu îşi dau seama de investiţiile făcute în ultimii ani pentru consolidare.

Evident, nu avem cum să aflăm dacă cineva din conducerea naţională a Federaţiei Comunităţilor Evreieşti sau, de ce nu, din Ministerul Culturii (care are şi cultele în subordine) a anunţat despre starea Sinagogii. Ceea ce ştim este că niciun ministru al Culturii şi niciun parlamentar constănţean, după 1990, niciunul!, nu a vorbit despre Sinagoga din Constanţa, nici măcar după ce „Info Sud-Est” a publicat reportajul din octombrie 2013. E drept, puţine voturi au evreii dobrogeni.

DE CE nimeni din Comunitatea Evreiască din Constanța, în ciuda „relației delicate“ a doctorului Friedman cu Federația, conform declarației lui S.L. Ionescu, nu a semnalat public că Sinagoga este în pericol de prăbușire?

La Constanţa, după 25 de ani de regim democratic, nu a fost renovată nicio clădire istorică

Asigurarea pazei, o acțiune necesară pentru prevenirea degradării Sinagogii

„Am făcut referate și pentru pază, de-a lungul timpului“, declara doctorul Carol Friedman în 2013.

Cu toate acestea, Sinagoga nu a fost păzită niciodată în acești ani, lucru ce a dus la devastarea lăcașului de cult. În octombrie 2013 am intrat acolo fără să ne oprească nimeni, singurii paznici fiind câinii comunitari. Iar rămăşiţele şi gunoaiele domestice, pe care „Info Sud- Est“ le-a fotografiat, demonstrau fără tăgadă că Sinagoga era locuită periodic de oameni fără adăpost.

„N-a fost nici un paznic acolo. Domnul doctor Friedman avea posibilitatea să angajeze un paznic. N-a angajat. Eu am angajat acum secretară și contabil. Secretară nu mai e de câțiva ani. Actuala secretară este fostă directoare de bancă, cu studii economice. Am negociat salariul direct cu Federația. Ei îl plătesc. Se putea solicita sprijin de pază din partea unei firme. Nu s-au obținut sponsorizări. Sunt o grămadă de firme la care eu am fost acum și și-au exprimat disponibilitatea să ne ajute. Dar se putea cere sprijin de la poliția locală, de la administrația locală, pe un contract de sponsorizare“, ne-a declarat Sorin Lucian Ionescu.

La Constanța este o obișnuinţă să dispară obiecte cu valoare istorică și culturală, fără ca nimeni să întrebe nimic. Astfel au dispărut și statuile din Mamaia, devenite monumente istorice și opere de artă de for public, semnate de cele mai mari nume ale artei româneşti, subiect pe care „Info Sud-Est“ l-a abordat pe larg în cadrul Campaniei „PLEACĂ!“. Este obligatoriu, credem, ca noul preşedinte să readucă Sinagogii valorile artistice, religioase, bibliofile care au dispărut. Şi, de ce nu, poate de data aceasta vreo instituţie a statului, sesizată, va începe un demers. Nu înţelegem, totuşi, cum conducătorii locali ai comunităţii sau ierarhia religioasă locală şi naţională a cultului au dat atât de puţină importanţă degradării, vandalizării şi dispariţiei întregului interior al clădirii.

DE CE nu a asigurat nimeni paza Sinagogii în toată această perioadă, DE CE nu a fost niciodată sesizată poliția pentru dispariția obiectelor de valoare (în special cele specifice cultului evreiesc) și cine este responsabil pentru dispariția lor și pentru situația în care a ajuns Sinagoga?

Speculațiile din sânul comunității

Situația dezastruoasă în care se află Sinagoga din Constanța a născut și atacuri la distanță între fostul și actualul președinte al Comunității din Constanța.

Dacă dr. Carol Friedman declara în urmă cu un an că „Aici sunt niște probleme care trec sub tăcere. Unii oameni mercantili, chiar și din rândul evreilor, ar fi dorit să se dărâme Sinagoga“, actualul președinte dezvăluie și o altă problemă din cadrul comunității:

„Ceea ce a spus domnul Friedman, cum că „unii oameni mercantili, chiar și din rândul evreilor, ar fi dorit să se dărâme Sinagoga“, este o speculație gratuită. 99% din membri comunității sunt bătrâni de peste 70 de ani. Ce interes ar putea avea? Dacă ajungem la speculații pot lansa și eu una. În urmă cu trei-patru ani de zile a apărut un investitor din Israel care s-a oferit să dea bani și a fost refuzat. Dar fiind la nivel de speculație, eu nu vreau să o lansez. Așa mi-au spus mie membrii comunității. Și mi-au dat și nume, dar n-am reținut. Am fost membru în comitet timp de 5 ani, din 2010 am fost în comitetul de trei, care nu a fost convocat într-o ședință niciodată. Este principalul lucru pe care i l-am reproșat fostului președinte. Sunt membru din `93. Noi nu am avut acces în Sinagogă fiindcă serviciul de cult s-a mutat în sediul comunității“.

Declarațiile celor doi președinți ai Comunității Evreiești din Constanța ne-au făcut să lansăm, la rândul nostru, o speculație:

DE CE nu a fost consolidată Sinagoga la timpul potrivit, cu foarte puțini bani? Oare terenul de sub Sinagogă are o va-loare imobiliară atât de mare încât nimeni nu își dorește ca lăcașul de cult să reziste, fiind lăsat intenționat să se degradeze?

„Info Sud-Est“ a semnalat un caz asemănător în Mamaia, acolo unde se pare că nimeni nu își dorește ca Palatul Reginei Maria, actualul Club Castel, să mai reziste mult timp în picioare. Clădirea a fost incendiată şi devastată, obiectele originale sunt într-o stare de degradare accentuată, au început să apară şi locatari sezonieri, ba chiar şi o parcare cu plată. La fel ca și în cazul Sinagogii, și terenul de sub Palatul Regal are o valoare de piață extrem de mare și este foarte atractiv pentru rechinii imobiliari. Sinagoga din Constanţa este într-o zonă cu un mare apetit turistic, comercial şi financiar, mai ales în contextul eforturilor considerabile ale administraţiei locale de a reabilita centrul istoric. Cine în Constanţa ar reacţiona la dispariţia definitivă a Sinagogii, prin demolare, şi la construirea, acolo, a unui hotel sau centru comercial sub pretextul că întreaga comunitate a scăzut sub 50 de persoane, majoritatea în vârstă?

Unde au dispărut Torele?

O altă problemă semnalată de S.L. Ionescu după preluarea conducerii comunității evreilor din Constanța este dispariția Torelor (Scripturile evreiești).

„Apropo, lipsesc Torele. Eu vin acum de la poliție, unde am dat declarație. Torele au fost în Sinagogă, au fost aduse în sediul comunității, și acum se pare că sunt acasă la cineva. Există o plângere a Federației către poliția județeană Constanța, care reclamă dispariția acestor Tore, care nu au ce să caute la cineva acasă. Au dispărut de cinci ani“, a declarat Ionescu.

Este foarte bine că măcar acum au fost sesizate organele statului în ceea ce privește dispariția Torelor. Iar Sorin Lucian Ionescu are obligaţia morală să readucă lucrurile sfinte acolo unde le este locul. Mai grav este că nu putem înţelege cum s-a putut desfăşura serviciul religios, ani în şir, fără ele şi fără ca această comunitate să nu aibă acces la ele. Cum s-a putut accepta aşa ceva? Vă imaginaţi o slujbă creştină fără haine preoţeşti şi Biblie?

DE CE nu au fost sesizate organele statului până acum? DE CE Rabinul șef al României și președintele Federației Comunităților Evreiești nu au luat atitudine până acum și nu au întrebat unde au dispărut Torele, împreună cu celelalte obiecte de cult de o valoare istorică și culturală inestimabile?

Relația Comunității cu Administrația Locală

„Info Sud-Est” a urmărit, în paralel, reabilitarea Sinagogii din Tulcea, oraş care are mai puţini cetăţeni evrei decât Constanţa. Acolo, recent, a ieşit o clădire superb renovată, iar prezenţa ambasadorului Israelului a dovedit seriozitatea proiectului. În legătură cu relația administrației locale cu comunitatea evreilor din Constanța și de ceea ce ar putea să facă primăria pentru reabilitarea Sinagogii, S.L. Ionescu ne-a declarat:

„Contribuția administrației locale din Tulcea la reabilitarea Sinagogii este strict legat de autorizații, hârțogăraie etc. N-au dat bani. A dat Guvernul, pe baza unui proiect și la solicitarea Federației, a dat Joint-ul, au un președinte extraordinar care a făcut rost de bani, au mai dat Fundația Caritatea, care este o fundație a Federației Comunităților Evreiești, o franțuzoaică născută în Tulcea, care a dat cel puțin 200.000 de euro și care a venit la inaugurare, scriitorul Carol Feldman, cetățean de onoare al Tulcei, care este din Israel și a contribuit și el cu bani. Deci au fost niște surse care s-au conjugat. Administrația locală are mâinile legate. Eu nu am interesul să îi menajez sau să îi protejez, dar nu au reușit din lipsă de fonduri să aloce bani pentru Cazino, care era în patrimoniul lor. Administrația locală și primăria nu pot aloca niște bani pentru o clădire privată, care nici măcar nu e în patrimoniul național, că-i arestează. Asta e clar, nu? Dacă eu aș fi văzut o disponibilitate financiară, și nu numai din partea administrației locale, în ceea ce privește Cazinoul, aș fi fost mult mai optimist în ceea ce mă privește pe mine“.

Declarația lui S.L. Ionescu vine în condițiile în care administrația locală din Tulcea a reușit să sprijine reabilitarea Templului.

„Eu, spre exemplu, deși am fost criticat, am fost pus în situația de a amâna anumite proiecte pentru tulceni, preferând să acord prioritate nevoilor comunităților minoritare“, ne-a declarat Constantin Hogea, primarul municipiului Tulcea, în octombrie 2013.

Pe de altă parte, chiar președintele Federației Comunităților Evreilor din România a avut o poziție critică la adresa administrației locale din Constanța:

„Efectiv a fost vandalizată. Știu că la Tulcea s-a restaurat Sinagoga. Însă este o diferență mare de valori între Tulcea și Constanța. Primăria din Tulcea a iluminat nocturn fațada sinagogii chiar și atunci când nu era refăcută“.

La Constanţa, după 25 de ani de regim democratic, nu a fost renovată nicio clădire istorică, iar acelea care reprezintă repere obligatorii pentru turişti stau într-o stare scandaloasă de degradare (Edificiul Roman cu Mozaic, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, Cazinoul din Constanţa, Cazinoul din Mamaia, Palatul Regal din Mamaia, Moscheea „Carol I” din Piaţa Ovidiu, ca să nu mai vorbim de asocierea dintre un bar obscur care sprijină geamia „Hunkiar”, monument istoric).

Evident, Sinagoga nici nu putea intra pe lista de priorităţi atâta vreme cât monumente istorice clasificate A sunt batjocorite fără ca instituţiile abilitate să se sesizeze. Din întâmplare, ruina Sinagogii este vecină cu o clădire istorică, superb renovată, folosită de Consiliul Judeţean.

Cum o fi priveliştea de la ferestre să vezi urmele nepăsării şi indolenţei? De ce, oare, de la acele ferestre, nimănui nu i-a venit ideea să iniţieze un proiect de trecere a Sinagogii pe lista monumentelor istorice? Nu că ar fi contat prea mult la Constanţa, dar acum nu se mai punea în discuţie, cu atâta seninătate, ideea demolării integrale.

Carol Feldman, ilustrul profesor tulcean, a scris o monografie de referinţă despre evoluţia comunităţii evreieşti din Tulcea, care astăzi mai numără 27 de membri. Dar oare, vreodată, în 25 de ani, cineva din conducerea comunităţii constănţene, care numără astăzi 41 de membri, a căutat să găsească omul potrivit să elaboreze o istorie a evreimii constănţene? Suntem siguri, o ştie şi actualul preşedinte S.L. Ionescu, editura „Hasefer” ar publica oricând, gratis, o astfel de abordare care ar ajuta substanţial la întregirea cunoaşterii specificului dobrogean. Celelalte comunităţi dobrogene au făcut-o iar primirea publicului de specialitate a fost extrem de caldă.

DE CE administrația locală din Constanța nu a avut un shimb de bune practici cu administrația locală din Tulcea (acolo unde Templul a fost reabilitat), ținând cont că ambele comunități sunt mici, iar Sinagoga din Constanța este mult mai valoroasă și mai importantă decât cea din Tulcea ? DE CE până acum nu s-au pornit discuții cu investitorii din Tulcea?Poate s-ar fi oferit ceva sponsorizări şi pentru cel mai mare oraş al Dobrogei. DE CE administrația locală nu s-a gândit să ofere titlul de cetățean de onoare unui evreu, așa cum s-a întâmplat cu profesorul Carol Feldman în Tulcea, pentru ca mai apoi acela să facă lobby mai departe pentru reabilitare?

DE CE nici administrația locală, nici instituțiile de cultură, nici reprezentanții evreilor nu au avut discuții cu investitorii israelieni din Constanța?

Investitorii evrei din Constanța

La capitolul investitori evrei care s-ar putea implica în refacerea Sinagogii din Constanța, S.L. Ionescu ne-a declarat:

„Legat de investitorii evrei din Constanța, pe Elan Schwartzenberg l-am văzut o singură dată în viață, l-am salutat în ebraică și nu mi-a răspuns la salut. A mai fost un tip care avea un magazin de electronice acum 10-15 ani, chiar lângă Sala Sporturilor, unde e acum Bourbon, și care, cunoscându-l întâmplător, mi-a donat un televizor pentru comunitate. A mai fost administratorul magazinului Tomis, Sergiu Stapler, care a plecat, cu care am rămas într-o relație de amiciție, dar nu mai e în Constanța. Pe restul, acei investitori celebri din Constanța, eu nu îi cunosc personal și nu cunosc nici o persoană care să îi cunoască. Aici nu avem nici un evreu plecat cu bani care să fie legat sentimental de Constanța. Știu exact, din `90 încoace, toți evreii care au plecat din Constanța“.

Este o situaţie atipică: investitorii turci din Dobrogea, mai mulţi, desigur, frecventează slujbele religioase şi sunt diverse donaţii care ajută la întreţinerea geamiilor. Geamiile din Mangalia şi Babadag ar fi doar două exemple, foarte bine cunoscute. Investitorii israelieni amintiţi au firme care au derulat contracte importante, de milioane de euro. I-a invitat cineva din conducerea comunităţii locale să vadă Sinagoga?

DE CE nici administrația locală, nici instituțiile de cultură, nici reprezentanții evreilor nu au avut contacte sau discuții cu firmele israeliene sau investitorii israelieni care au derulat afaceri în Constanța (City Park Mall, Tomis Mall, cartierul Henri Coandă sau asfaltarea străzilor din Constanța au fost realizate de sau cu ajutorul firmelor israeliene)? Oare nu s-au găsit bani măcar pentru consolidarea Sinagogii atâta timp cât în Constanța s-au desfășurat atât de multe proiecte cu investitori israelieni?

De ce subiectul „Sinagoga“ nu prezintă interes pentru presa locală

Situația dezastruoasă în care se află Sinagoga din Constanța nu a reprezentat un subiect interesant pentru presa constănțeană. Articole răzlețe descriu felul în care arată Sinagoga, dar niciunul nu și-a propus să arate cauzele pentru care s-a ajuns în această situație și nici să ofere soluții. Referitor la acest subiect, președintele Comunității Evreilor din Constanța a declarat:

„Nici nu știi cum să dai să o vezi. Eu când am văzut prima dată că i-a căzut acoperișul a trebuit să mă urc pe clădirea Direcției pentru Cultură, care este în dreapta ei. Poate celor din presă nu li s-a părut un subiect. Mie mi se pare că este un subiect. Am aflat că multe nave de pasageri care vin în Constanța au pasageri de origine evreiască (sunt mai mulți cetățeni de origine evreiască decât credem noi, chiar și în Constanța, eu am descoperit 10 pe care i-am făcut membri într-o lună, și care au avut curaj să își recunoască originile evreiești). Dacă nu a fost arestat, dacă nu a fost omorât, dacă nu a fost accident, nu e subiect“.

DE CE presa locală nu a fost interesată până acum, cu excepția Cazinoului, de situația monumentelor istorice și a clădirilor cu valoare simbolică pentru identitatea culturală și religioasă a Dobrogei?

„Info Sud-Est“ a fost prima publicație care a atras atenția asupra situației în care se află Palatul Regal din Mamaia, statuile dispărute de pe promenada amenajată cu bani europeni, Galeriile de Artă, Teatrul de Vară din Mamaia. Celelalte publicaţii, chiar dacă au devoalat, cu bună credinţă, starea precară a monumentelor şi siturilor istorice din oraş şi judeţ, au evitat să contureze o imagine de ansamblu care să conducă spre factorii de decizie.

Sigur, este foarte important să informezi publicul în legătură cu o situaţie, dar la fel de important este să încerci, măcar, să îl educi să îşi iubească trecutul. Iar trecutul este mai complex, mai fascinant, mai fabulos în Dobrogea şi la Constanţa decât, poate, în orice loc al acestei ţări. Şi, da, interesează şi astfel de subiecte de vreme ce, de când „Info Sud-Est” a tras semnalul de alarmă, mai multe publicaţii din străinătate şi-au manifestat interesul şi au preluat articolul.

Relația cu statul israelian

Întrebat de lipsa de reacție a ambasadei Israelului la București atunci când jurnaliștii „Info Sud-Est“ au adresat un set de întrebări legate de situația dezastruoasă a Sinagogii din Constanța, S.L. Ionescu a declarat că Israelul nu se implică în astfel de proiecte:

„Statul Israel în mod direct nu se implică în nici un fel nici în finanțarea, nici în sponsorizarea nici unui fel de lăcaș de cult. Israelul sprijină orice demers de felul acesta fie prin Joint, care nu este israelian, este american. Nu au cum să facă asta, fiindcă ei, la rândul lor, sunt un stat care primește sponsorizări. S-au abținut să răspundă și îi înțeleg, pentru că intrau într-o discuție pe care nu o stăpâneau“.

DE CE Ambasadorul Israelului la București, Dan Ben-Eliezer, nu a făcut o vizită și la Sinagoga din Constanța, pentru a lua act de situația lăcașului de cult și nu pentru a da soluții, în momentul vizitării Templului din Tulcea?

Demersurile pentru refacerea Sinagogii

Dincolo de tensiunile din cadrul comunității și de greșelile care s-au făcut în trecut, noul președinte al evreilor din Constanța a început demersurile pentru a obține un proiect concret de reabilitare a Sinagogii din peninsulă:

„În ceea ce privește Constanța, la Guvern nu s-a accesat până acum nimic iar eu am făcut deja demersurile, săptămâna trecută, când a venit un consilier guvernamental la Constanța, întâmplător și membru al Federației, cu care încerc să obțin niște bani de la Guvern. Legat de administrația locală, personal Mazăre mi-a promis că am tot sprijinul și i-a promis lui Aurel Vainer în fața mea că are tot sprijinul pentru autorizații și pentru tot ce are nevoie, mai puțin bani, că nu au cum să dea ei bani. Joint-ul, de asemenea, au asigurat sprijinul lor, dar nu știu încă ce sumă. Mai sunt și banii pe care îi am în bancă, s-ar putea să mai vând un teren pe care a fost o benzinărie și acum a devenit alee pietonală și nu mai trece nici o mașină, și oamenii au reziliat pe bună dreptate și au plecat, și trebuie să-l vând, că nu pot să fac nici terasă, nici nu am găsit să-l închiriez. Și tot la fel o să solicit Federației ca banii să rămână la Constanța. Dacă încep să încropesc o oarecare sumă, în primul rând trebuie să începem o consolidare și o conservare a Sinagogii“.

Noul preşedinte, S.L. Ionescu, are din păcate o moştenire grea. Va trebui să desluşească, şi poate să informeze şi public, situaţia terenului pe care s-a aflat Templul Sefard, transformat în benzinărie, şi care este situat într-o zonă cu un potenţial imobiliar imens.

Relaţiile apropiate cu administraţia locală l-ar putea ajuta să explice mai bine că Sinagoga trebuie să devină o emblemă a diversităţii pe care oraşul Constanţa o moşteneşte. La fel, experienţa din presă pe care o are ar fi un avantaj pentru promovarea cauzei Sinagogii.

Şi insistăm asupra temei că Sinagoga din Constanţa merită pusă pe harta Holocaustului european. Nu e puţin lucru pentru Constanţa. „Info Sud-Est” se alătură oricărei campanii, naţionale şi internaţionale, ca şi până acum, pentru a ajuta la refacerea clădirii şi pentru a sublinia importanţa ei pentru istoria evreilor dobrogeni şi europeni.

DE CE a trebuit ca Sinagoga să ajungă o ruină și de ce articolul pe care „Info Sud-Est“ l-a publicat acum un an nu a stârnit interesul oamenilor de decizie din Federația Comunităților Evreiești din România, în condițiile în care Jewish Heritage Europe, cea mai importantă publicație a evreilor din Europa, a acordat un spațiu larg acestui subiect?

Proiecte concrete ale noii conduceri a comunității

Pe lângă proiectul mult dorit, dar mai ales necesar atât pentru comunitate cât și pentru ceea ce înseamnă mozaicul etnic și cultural din Constanța, de refacere a Sinagogii, noul președinte al evreilor din municipiul de la malul mării a demarat și alte proiecte care privesc atât terenurile comunității cât și actualul sediu de pe strada Sarmisegetuza, nr. 3:

„Am refrișat complet cimitirul evreiesc, care era plin de bălării, cu sponsorizare din partea POMACOST. Se fac expertize la sediul de pe Sarmisegetuza nr. 3, unde am obținut sponsorizare pentru renovarea sediului, care se ridică în evaluare la vreo 5 miliarde. Nu bag banii ăștia în Sinagogă fiindcă este foarte puțin și pentru că nu am un proiect. Nimeni nu vine să spună că sponsorizează refacerea Sinagogii fiindcă nu poate să se angajeze la un efort de câteva milioane de euro. Asta e clar.

Terenurile comunității din Constanța, însemnând terenul de sub Sinagogă și terenul cimitirului evreiesc sunt supuse unei legislații care a apărut în 2005 și care cere să faci o acțiune în instanță ca să le primești în posesie. Nu este suficient vechiul act de proprietate de la 1900. În principiu, se spune că dacă pe un teren există un mormânt al unui anumit cult și nu este al altcuiva terenul acela, terenul este automat atribuit cultului respectiv. Dar trebuie o acțiune în instanță. S-a terminat procedura de atribuire a terenului de sub Sinagogă către comunitate. Al cimitirului încă nu, fiindcă nu s-a ocupat nimeni în toți acești ani să facă o acțiune în instanță.

În momentul acesta mi-a venit hotărârea prin care terenul de sub Sinagogă este atribuit comunității. Pe baza acestor documente am solicitat primăriei Constanța, lucru care iarăși nu a fost făcut niciodată, pentru că poți solicita certificat de urbanism și autorizație de construcție în regim de urgență, pentru clădirile care sunt în prag de prăbușire, sub rezerva completării ulterioare cu documente. Deci întâi îți iei certificatul de urbanism și autorizația de construcție și dupaia aduci în completare acte, respectiv: cel mai important act, un act de la un arhitect autorizat și acreditat. Sunt doar câțiva arhitecți în țara asta care să facă expertize și să propună soluții pentru monumente de genul acesta, fie că sunt sau nu în patrimoniul național (Sinagoga nu este în patrimoniu național fiindcă, iarăși, nu s-a ocupat nimeni să o prindă în patrimoniul național, trebuie să propui lucrul acesta: uite domnule, am o clădire, este de la 1900, are picturi de valoare inestimabilă).

În momentul acesta scoatem autorizația de construcție și certificatul de urbanism, contactăm un arhitect pe care l-am luat din listă, din păcate nu este nici unul din Constanța în lista aia, deci nu e nici un fel de aranjament cu cineva. L-am ales pe ahitectul Florin Turcoianu, pentru că el mai are niște lucrări în Constanța, el reabilitează Casa cu Lei. Asta facem vis-a-vis de Sinagogă. Trebuie același proces, care durează câteva luni, vis-a-vis de cimitir, să ne fie atribuit terenul, pentru că noi avem acte de proprietate de la 1900. Mai mult decât atât, am descoperit că tot cartierul acela din spate cu blocuri și clinică stomatologică erau proprietatea comunității evreiești și au fost expropriate în 1949. Pentru că nu a fost revendicat la timpul lui, s-ar putea să-l fi pierdut. Deci nu e vina administrației locale, nu poate să ni-l dea înapoi, dacă nu a fost revendicat la timpul lui. E un avocat care se ocupă de asta“, a conchis Sorin Lucian Ionescu.

DE CE s-a distrus Sinagoga din Constanţa? Vom afla. Şi acest lucru se va întâmpla când factorii de decizie și toți cei implicați de-a lungul anilor în ruinarea lăcașului de cult vor răspunde la întrebarea: DE CE?

L-am contactat pe dr. Carol Friedman pentru un punct de vedere, în urma declarațiilor noului președinte al Comunității Evreiești din Constanța, S.L. Ionescu. În numărul viitor vă invităm să citiți, pe larg, declarațiile fostului președinte al Comunității Evreiești din Constanța, referitoare la situația Sinagogii.

În rest, zidurile Sinagogii din Constanța spun astăzi o poveste despre război, pace și uitare…