EXCLUSIV! Palatul Regal, cel mai important monument istoric din Mamaia, a ajuns o ruină și este la un pas de prăbușire! (FOTO)

După ce a trecut printr-un incendiu, ruina Palatului Regal din Mamaia adăpostește astăzi saltele, mucegai, cenușă și resturi menajere

Ziarul Info Sud-Est continuă Campania „PLEACĂ!” cu un reportaj în exclusivitate despre situaţia halucinantă în care se află Palatul Regal din staţiunea Mamaia. Vă invităm să vedeți imagini de la faţa locului, de altfel primele fotografii realizate în interiorul Palatului în care îşi petrecea vacanţele, la Mamaia, familia regală. Clădirea, monument istoric de categoria A, a fost lăsată în paragină, iar Palatul familiei Regale s-a transformat astfel într-o clădire insalubră, devastată și aflată în pragul prăbuşirii.

Camere incendiate, cu pereții sufocați de cenușă

Este greu să descrii în cuvinte situația în care se află astăzi Palatul Regal din Mamaia. Pahare goale și dovezi ale dezmățurilor din vara trecută te întâmpină pe scările vechi, din piatră, roase de timp, ale Palatului Regal. O bancă din același material, încadrată între zidurile clădirii, te trimit cu gândul la Palatul de la Balcic, o bijuterie ce strălucește pe litoralul bulgăresc și atrage turiști pe tot parcursul anului.
De pe terasa Palatului Regal din Mamaia, o ușă șubredă, te invită spre o lume pe care cu siguranță foarte puțini o cunosc.
Nu te gândești că atunci când intri într-un Palat Regal, în care au locuit conducătorii perioadei de glorie a României, poți să întâlnești o imagine atât de sumbră, comparabilă doar cu un crematoriu. Majoritatea camerelor a trecut printr-un incendiu, dovadă fiind stratul de cenușă așezat deasupra culorii albe în care erau văruite fostele încăperi regale.
Pe coridoarele Palatului te ghidează doar razele de soare ce își fac loc prin spărturile de geam, iar înaintarea este greoaie, din cauza mirosului de fum amestecat cu mucegai și a podelelor șubrede ce scârțâie sub picioare.
Nu îmi amintesc să fi auzit sau să fi văzut prin media constănțeană, sau de ce nu, românească, un om de cultură, un reprezentant al administrației locale sau vreun res-ponsabil al Palatului Regal să fie îngrijorat, să ia măsuri, sau cel puțin să declare că în Castel a avut loc un incendiu. Palatul Reginei Maria a reprezentat mereu un subiect tabu.
Însă poate această perdea de fum nu este cel mai mare pericol cu care s-a confruntat Palatul Regal.

Tavane prăbușite, găuri în podele și pereți dărâmați

Și dacă poate nu mai speri să găsești aici mobilier sau obiecte de pe vremea regalității, fiindcă peste Palatul Regal a trecut o perioadă comunistă „glorioasă“ (deși Bulgaria, inclusiv Palatul de la Balcic, s-a confruntat cu același regim), totuși rămâi cu speranța că măcar structura de bază a clădirii îți mai poate aminti de gloria trecutului. Dar nu este așa.
Sub stratul considerabil de cenușă se găsesc cratere imense, spărturi în structura de rezistență, ce te lasă să privești dintr-o cameră în alta.
Peisajul este sinistru, apăsător, dezolant. Dacă la Balcic îți trebuie 25 de leva, aproximativ 50 de lei și plăcerea de a vizita un monument arhitectonic splendid, în Mamaia ai nevoie de extrem de mult curaj să te strecori prin ruinele întunecate și parțial dărâmate a ceea ce a reprezentat reședința Reginei Maria.

Palatul Regal, depozit pentru recuzita petrecerilor pe piscină

Astăzi, în camerele Palatului nu mai găsești sticlării de epocă și mobilier în stil englezesc, ci doar mormane de saltele mucegăite, burdușite între pereții încăperilor, uitate sub mormanele de dărâmături de la vară la vară. Sunt aceleași „salteluțe“ pe care fetele își întind trupurile lasciv, la porțile castelului.
Lor li se alătură tabureți ieftini, mese din plastic și multe alte accesorii de trebuință pentru o petrecere reușită pe malul piscinei. Ceea ce zace timp de zece luni în condiții insalubre, în mucegai și cenușă, devine recuzită de lux pentru sezonul estival din Mamaia.

Surprizele din ruine

Dar să nu credeți că între zidurile acestui monument istoric devenit ruină nu există activitate. Cu siguranță, nici unul dintre turiștii străini nu ar plăti sume fabuloase pentru a înnopta în camerele Regalității românești în condițiile în care se prezintă ele astăzi, însă iată că, totuși, Palatul Regal este locuit.
Printre cotloanele cenușii, îmbibate în mucegai, poți zări uși de metal, solide, deasupra cărora pâlpâie slab câte un bec.
Sacii de gunoi din fața ușilor, plini de resturi menajere, rujuri și farduri sau obiecte îmbibate ce folosesc exclusiv femeilor demonstrează faptul că Palatul Regal este locuit constant.
La tot pasul dai de pahare pe jumătate pline cu băutură, prosoape și haine puse la uscat.

LEGE ÎNCĂLCATĂ, MONUMENT DISTRUS: Geamuri de termopan și uși de fier, „accesoriile“ Palatului Regal, monument istoric de interes național și internațional

Palatul Regal din Mamaia este monument istoric de categoria A, adică monument istoric de valoare națională și internațională, consemnat în Monitorul Oficial al României și în PUZ-ul stațiunii Mamaia ca „Fosta Vilă Regală, azi club Castel“, cu codul LMI CT-II-m-A-02896, și se află sub incidența legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, care prevede că intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului emis de către Ministerul Culturii şi Cultelor sau, după caz, de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor. Cu toate acestea, au fost schimbate ferestrele din lemn alb cu unele din termopan, ușile vechi de aproape un secol cu unele noi, din metal dur, iar unele băi regale au fost accesorizate cu tapet din imprimeu, „la modă“, și chiuvete din sticlă, „șic“.

Concluzii

1. Palatul Regal din Mamaia este monument istoric de categoria A (de interes național și internațional), conform Monitorului Oficial al României.
2. Palatul Regal din Mamaia se află într-o stare deplorabilă, fiind la un pas de prăbușire.
3. Palatul Regal din Mamaia a trecut printr-un incendiu, fără ca nimeni să reacționeze până în acest moment.
4. Interiorul Palatului Regal din Mamaia este frecventat de
diverse persoane, în condițiile în care clădirea se află într-un iminent pericol de prăbușire.
5. Palatul Regal din Mamaia a suferit modificări arhitecturale, fără avizul Ministerului Culturii sau a instituțiilor abilitate, ceea ce constituie infracțiune conform Legii 422/2001.
6. Domeniul de activitate ce se desfășoară în Palatul Regal din Mamaia este acela de beach-bar și piscină.
7. Palatul Regal din Mamaia este un subiect tabu, din diverse motive, câțiva dintre foștii miniștri ai Culturii nedorind să comenteze acest subiect, la solicitarea ziarului „Info Sud-Est“.

„Castelul“ din Mamaia, o poveste regală începută în 1924

În dreptul Cazinoului din Mamaia, desfigurat fără măsură, ridicat în 1934, în cel mai frumos stil cubist pe care îl vei găsi în România, e vremea să te odihneşti puţin. Dacă eşti atent, dincolo de plombele de sticlă şi oţel care au acoperit ţărmul, mai poţi să deosebeşti cochete şi încântătoare case interbelice de vacanţă, unele ridicate după modelul oriental, cu turnuleţe precum a geamiilor vechi, aşa cum are vila regală de la Balcic, altele îngropate acum, de-a dreptul, într-un înveliş amestecat de rigips, carton şi plastic. Astăzi, ele sunt cluburi, restaurante, case particulare. Oricum, în zona de promenadă în care se află, turiştii sunt mult mai interesaţi de ceea ce găsesc în farfuriile puse pe tăvile autoservirilor comune, care abundă. Pe alţii îi încântă oferta generoasă de produse mai greu de obţinut când respecţi legea sau, pe la fel de mulţi, spectacolul spumei abundente de pe fetele etern dansante din piscinele gonflabile de pe plajă.

La un moment dat, o curte imensă, neobişnuită pentru oraşul nostru, îngrădită cu ziduri de piatră, specific dobrogene, umilă la prima vedere prin tot ceea ce vezi pe cuprinsul ei. Aici, vara, ţin bine minte că sunt multe hambare din pânză albă, chiar înspre mare. Acum, doar diverse obiecte de mobilier ciudate, din plastic sau lemn, cum ar fi nişte butoaie imense, albastre. Nu ai pe cine să vezi, să ceri voie să intri. Câteva reclame obosite, eterne, la aceleaşi băuturi răcoritoare şi o pereche de porţi jalnice din fier, recuperate de prin şcoli generale mai bogate, bine încuiate. Te uiţi mai bine şi mai zăreşti nişte saci de gunoaie sau lăzi de bere, dar ele sunt mai degrabă o atenţionare că acolo locuieşte cineva. Nicio floare, niciun copac plantat, alţii decât cei rămaşi de pe urma generozităţii municipalităţii din vremea regimului comunist. Nu e clar dacă, pe aleile bine conturate, din piatră, poţi păşi. În fundal, o casă cu un balcon, cu arcade imense, care se deschide spre mare. E o clădire superbă, monumentală, cu foişor elegant în stil neoromânesc, mai puţin întâlnit în Dobrogea. Geamurile nespălate la timp, obiectele ieftine şi deprimante din jur, oboseala culorilor faţadei, uşile nepotrivite cu grandoarea casei dau atmosfera specifică unei case de toleranţă cu pretenţii dar fără cine ştie ce cheltuieli.

Este Kara Dalga, „Valul Negru”, Palatul Regal din Mamaia ridicat de regina Maria, început în 1924 şi finalizat în 1926, după planurile arhitectului italian Mario Stoppa. „Casa este o frumuseţe. Este splendid construită, cu acoperişul potrivit, cu ţiglele potrivite şi fără detalii nereuşite”, scria, încântată, regina Maria în vara toridă a anului 1927. Aşa este, dar astăzi trebuie să faci abstracţie, spre exemplu, de scheletele de metal şi lemn care împânzesc curtea, pe care vara se montează cearşafuri albe, care nu vor mai fi schimbate tot sezonul. Mai sunt şi nişte podeţe, tot din lemn puţin şlefuit, obişnuite la sate pe la nunţi: pe ele s-ar aşeza, mă gândesc, masa mi-rilor, a naşilor şi a cuscrilor. Regina Maria, când a decis să locuiască la Mamaia, înainte de a se muta la Balcic, a adus pământ negru, pentru flori şi legume, şi a acoperit nisipurile dunei dintre mare şi Siutghiol. Pământul de atunci a rodit. Astăzi, nu se mai păstrează multe plante pentru că, în curtea Palatului Regal, domină acele accesorii obli-gatorii din interiorul hambarelor albe.

Turiştii sunt grăbiţi să ajungă în telecabina care, de la înălţimea cuvenită, surprinde peisaje formidabile cu plafoanele blocurilor comuniste (la Mamaia se numesc hoteluri) sau cu clădirile construite pe malurile Siutghiolului, retrocedate generos de primărie. Ei nu înţeleg de ce hectarul din jurul acestei case nu este folosit cum se cuvine. Mai ales într-o staţiune unde distracţia este regula obligatorie şi măsurătoarea satisfacţiei.

Stingher astăzi, înconjurat din abundenţă de monumentale arcuri de triumf plastifiate, Palatul Regal din Mamaia ascunde mai multă istorie decât oricare dintre clădirile oficiale din afara Bucureştilor. Odinioară, fiecare cameră avea culori diferite pentru draperii, sticlăria de epocă şi mobilier (în saloanele regelui Ferdinand domina stilul Biedermaier de cea mai bună calitate). Pereţii erau împânziţi cu tapiserii vechi, englezeşti, de in şi, în special, cu impresionanta colecţie de acuarele a împărătesei Maria a Rusiei, soţia ţarului Alexandru al II-lea şi bunica reginei Maria. Dominau, în încăperi, vasele veneţiene de porţelan albastru cu alb, sobele din teracotă olandeză, mobila veche italiană, simplă iar sufrageria, imensă, se deschidea spre balconul din care, atunci, se vedea marea. „Kara Dalga” se deschidea spre un parc mare, cu gazon tuns şi tufe de trandafiri, unde domneau un bazin cu apă dulce, captată din Siutghiol, o fântână şi multe alei din piatră, operele arhitecţilor italieni Antonio Moraldo şi Carlo Actis. Clădirea avea iniţial 35 de camere: 16 la subsol, 12 la parter şi 7 la mansardă, alături de sălile de serviciu. În Palatul acesta au locuit, în vremuri fericite, regele Ferdinand, regina Maria, regele Mihai, regina mamă Elena. Au venit mereu în vacanţe, aici, la plajă, regina Sofia a Greciei, fiul ei, viitorul rege Paul (1947- 1964), regina Marioara a Iugoslaviei sau Philip, ducele de Edinburgh, soţul de o viaţă al bunei regine Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Şi-a petrecut zilele în camerele Palatului, în lunile de vară, mareşalul Józef Piłsudski, conducătorul Poloniei interbelice. Amintirile locatarilor sunt legate de jocurile nevinovate de pe nisipul fierbinte al Mamaiei şi de răcoroasa odihnă, meritată, a Palatului. Nu de puţine ori, pe plaja care ducea spre Midia şi lacul Taşaul, regina Maria obişnuia să organizeze concursuri neoficiale de călărie şi era neasemuit să vezi un grup de regine şi prinţi moştenitori alergând în curse rapide pe ţărmul sălbatic. Evident, terasa, care pare că sărută marea, era finalul trapului, locul unde se primeau premiile (un ceai, un aperitiv, o cină) şi nu puţine au fost deciziile politice sau dinastice care s-au conturat aici. Stăpâna locului era regina cu ochii albaştri şi pasionali, de o frumuseţe aparte, cu vocea puţin răguşită şi cu un pronunţat accent englezesc, fără inhibiţii, cu o inteligenţă sclipitoare.

Din decembrie 1927, clădirea a trecut în proprietatea principesei Elena, mama regelui Mihai pentru ca, la 6 iunie 1932, regele Carol al II-lea să decidă predarea ei către Flotila de Hidroaviaţie (care funcţiona pe lacul Siutghiol) şi transformarea în Cazino al Ofiţerilor Aviatori, menire pe care a îndeplinit-o până la naţionalizarea din 1948.

Nici în perioada comunistă dar, mai ales, nici după 1990, acest loc nu s-a bucurat de vreo consideraţie. Şi-au dat mâna în a-l asasina, împreună, autorităţi locale, foruri culturale, societate civilă, structuri turistice, de altfel foarte vocale şi mediatizate. Nimeni nu a avut curajul, după căderea comunismului, să scrie despre drama Palatului Regal: nici presa locală sau naţională, nici oficialităţile. Niciodată acest monument istoric nu a fost pus în vreun ghid turistic al oraşului şi nu există niciun indicator care să menţioneze importanţa clădirii. Constănţenii care îşi respectă situaţia intelectuală şi materială s-au resemnat şi au acceptat, de ani buni, drumul lejer, de o sută de kilometri, de-a lungul coastei, până la minunăţia reginei Maria de la Balcic. Interesele pot părea obscure dar direcţia este clară: demolarea din memoria istoriei României pentru ca, mai apoi, să apară binecuvântatele parcări şi spaţii turistice cu etaje multiple, cu partere comerciale garnisite cu tot ceea ce îţi trebuie pentru sejurul de 2- 3 zile la mare.

Ori de unde ai privi, ai senzaţia de asediu asupra acestei clădiri: din păcate pentru toată lumea, este un monument istoric. Primarii succesivi ai Constanţei şi forurile competente, pentru care turismul înseamnă exclusiv distracţie, au acceptat fără să crâcnească instalarea în Palatul Regal din Mamaia a diferite stabilimente. Evident, legale. Turiştii care vin din Bucureşti, pentru ultimele două nopţi ale săptămânilor din august, pot lăsa accesoriile blonde acasă: aici, cu bani mai puţini decât ai crede, te simţi ca acasă. Familiile regale care au locuit Palatul ar privi cu uimire, astăzi, carele alegorice cu fete pempante care defilează prin faţa porţii reşedinţei, în ritmuri asurzitoare, nespecifice unei mări europene.

Administraţia locală, Ministerul Culturii, locuitorii Constanţei, turiştii în căutarea obligatoriei distracţii nu-şi doresc complicaţii. La mare, la Mamaia, vii pentru obiceiuri bine stabilite de acasă. În definitiv, toţi au dreptate: e plasat tare rău acest Palat Regal într-o lume republicană. S-a investit mult în ultimele decenii în jurul lui, în speranţa că, o dată în viaţă, vreun factor de decizie îi va semna decesul definitiv.

Să aveţi încredere în autorităţi, în vajnicele promotoare ale turismului de distracţie în Mamaia şi în opiniile majorităţii locuitorilor Constanţei: ei ştiu foarte bine ce se cuvine să se ridice pe locul monumentului istoric asasinat.