Exclusiv! Teatrul de vară din Mamaia va fi demolat la toamnă!

Vă prezentăm, în această ediție, un nou episod din Campania ”PLEACĂ”, un demers jurnalistic de informare prin care ne-am propus să prezentăm, pas cu pas, elementele care au contribuit la decăderea stațiunii Mamaia. După ce am prezentat episodul dispariției monumentelor istorice de for public și episodul vandalizării Galeriilor de Artă din Mamaia, dar și starea jalnică în care acestea au fost lăsate prin indolența autorităților locale, în rândurile ce urmează vă prezentăm, în exclusivitate, planurile pe care autoritățile locale le au pentru Teatrul de Vară din Mamaia, ultima baricadă a culturii din nordul litoralului românesc.

Surse din cadrul Consiliului Județean Constanța ne-au declarat că în vara anului 2014, pe scena Teatrului din Mamaia, nu va mai urca nici un artist pentru a încânta turiștii în nopțile de vară, așa cum făceau în alți ani Irina Loghin, Mirabela Dauer, Angela Similea sau celebre trupe de teatru și balet. Ba mai mult, după închiderea sezonului estival, conform surselor noastre din cadrul CJC, autoritățile și-au propus să demoleze ce-a mai rămas din Teatrul de Vară din Mamaia, instituție aflată în subordinea SC Domeniul Public și Privat Județean SRL, societate finanțată de Consiliul Județean Constanța.

Nu e de mirare că anul acesta nu va mai exista nici o reprezentație a vreunui artist mai ales având în vedere că în sezonul precedent Teatrul de Vară din Mamaia a găzduit puține evenimente, câteva dintre acestea fiind concerte de manele. Ca o ironie a sorții, afișul ultimului eveniment organizat la Teatrul de Vară din Mamaia, în 2013, parcă anunța ce se va întâmpla în toamna anului următor: ”La revedere, litoral” este numele ulti-mului concert organizat acolo.
Contactați telefonic, reprezentanții SC Domeniul Public și Privat Județean SRL au refuzat să răspundă întrebărilor noastre referitoare la viitorul Teatrului de Vară din Mamaia, sub pretextul că administratorul societății, Ionuț Clipea, nu se afla la sediu: ”Nu știu ce să vă spun. Domnul administrator nu e aici. Nu vă poate da nimeni altcineva informații pentru că noi nu știm ce să vă spunem”, ne-au declarat angajații societății din subordinea CJC. Facem precizarea că vom reveni cu punctul de vedere al administratorului SC Domeniul Public și Privat Județean SRL, societatea în subordinea căreia se află Teatrul de Vară din Mamaia, imediat după ce vom intra în posesia acestuia.

O FANTOMĂ BÂNTUIE MAMAIA: TEATRUL DE VARĂ

În noaptea caldă şi înstelată de 25 august 1963, o mulţime de oameni aşteaptă nerăbdătoare să intre în ultima minune arhitectonică a celei mai în vogă staţiuni de la mare. Teatrul de Vară, cu o faţadă tipic funcţionalistă, din cărămidă roşie, îşi deschide pentru prima dată porţile. Peste 1 100 de locuri în tribune îl desemnează drept cea mai importantă scenă în aer liber din ţară. Scena, încăpătoare pentru prezenţa unei orchestre, este situată în direcţia mării, pentru a asigura, tehnic, o acustică fără cusur şi, de asemenea, pentru ca ritmurile să se poată răspândi cât mai uşor în împrejurimi.
Totul în jurul clădirii aminteşte de ideea de a copia, pe cât se poate face într-o ţară comunistă, celebrul festival de muzică italiană de la San Remo şi sala lui de spectacole. Nimic extravagant acum pentru că, de câţiva ani, din Italia au început să vină, în România comunistă, filme artistice, discuri cu muzică la modă, articcole de îmbrăcăminte şi de uz casnic, ba chiar şi autoturisme FIAT.
În faţa intrării, o baie de lumină albă, de neon, şi un peron generos pentru parcarea maşinilor şi a carelor de televiziune, a cuferelor enorme cu material tehnic, recuzite şi costume. Dacă vrei, se mai poate ajunge în sala de cu fotolii moderne şi dinspre mare: pentru aceasta trebuie să treci, venind din promenada de pe plajă, pe o pasarelă de beton, luminată, care separă două lacuri artificiale, plantate cu nuferi şi cu statui superbe şi bune, ale unor artişti plastici foarte valoroşi.Grădini superbe şi pajişti întinse asigură o bună vedere asupra clădirii şi o protejează de zgomotul inerent al turiştilor şi al activităţilor hoteliere. Lacul împrejmuieşte Teatrul de Vară care pare, privind dinspre plajă, o cetate în miniatură, cu zidurile sale de cărămidă ridicate neorânduit, în zig-zag.
Afişele cu evenimentul care a adunat atâta curiozitate anunţă des-chiderea solemnă a „Primului concurs şi festival de muzică uşoară romînească” iar numele anunţate sunt celebre pe scenele ţării: Dorina Drăghici, Luigi Ionescu, Gigi Marga, Ludovic Spiess şi foarte tinerii Doina Badea şi Aurelian Andreescu. Cine, dintre cei prezenţi în sala nouă a teatrului de pe malul mării, nu a fredonat în această noapte de august, împreună cu Margareta Pâslaru, „Cum e oare?”.
Aşa a fost la prima întâlnire dintre public, spectacol, eveniment şi Teatrul de Vară din Mamaia. Relaţia aceasta a durat decenii la rând, fiind întreruptă, la un moment dat, doar de Elena Ceauşescu, soţia care nu suporta să vadă femei frumoase şi bine îmbrăcate pe scenă. O gelozie, o nebunie?
Teatrul de Vară din Mamaia a adunat, în jumătate de secol de istorie cele mai multe nume de artişti din România. Pe nicio altă scenă a ţării, nici măcar în Bucureşti, nu se pot regăsi, laolaltă, toţi aceia care au făcut spectacol vreme de cinci decenii. Muzică, teatru, teatru de revistă, muzică clasică, operă, operetă, folclor, recitaluri de excepţie toate acestea au fost reprezentate copios pe scena mitică de la Mamaia. Toate teatrele din ţară au trimis trupe aici, toţi marii artişti au venit, măcar o dată în viaţă, să petreacă o seară, la Mamaia, alături de public. Oricât aţi căuta, nu veţi găsi un singur nume care a contat în România care să nu fi fost prezent pe această scenă sau în această sală. În alte ţări, la intrare ar fi fost plantată măcar o placă în memoria tuturor paşilor celebri ai acestei ţări care i-au călcat pragul.
Festivalul de muzică de la Mamaia a fost, ani la rând, unul dintre cele mai cunoscute evenimente din ţară, urmărite în direct pe posturile de radio şi televiziune (atâtea câte erau până în 1990). Ba chiar, în 2005, preşedintele României a intrat în sală pentru a audia un concert Proconsul. A fost pentru prima dată când un şef de stat a onorat Festivalul. O altă ocazie nu mai poate exista.
Încetul cu încetul, o dată cu transformarea Mamaiei într-o staţiune de top,la începutul anilor 2000, rostul Teatrului de Vară a început să se stingă. Mai întâi, publicul a început să se schimbe: la spectacole nu mai venea lume în costume de seară, elegante, ca la un eveniment rar şi de calitate. Ţinuta obişnuită a devenit tricoul, hainele scurte, şlapii, câteodată chiar doar costumul de baie. Apoi, au început să nu mai vină artiştii adevăraţi: seară de seară, în zgomot fără rost, au început să ruleze mediocrităţi şi muzică de margine. În cele din urmă, au venit problemele de infrastructură: scaunele de plastic, cum obişnuiam pe stadioanele comuniste, s-au ciobit, s-au rupt, au dispărut şi nu au mai fost înlocuite. Nici toaletele nu au mai fost puse în funcţiune: publicul în şlapi şi costume de baie s-a obişnuit cu cabinele ecologice. Ele, cabinele astea adică, au fost montate chiar la intrarea în sală pentru ca organizatorii să nu fie obligaţi să dea explicaţii minute în şir. Rareori, la cîteva săptămâni o dată, o mătură rară mai curăţa anemic cojile de seminţe, paharele şi sticlele de plastic, ambalajele de fast food, preferatele noului public.
Au dispărut de mult lacurile artificiale, grădinile, iarba, copacii, nuferii şi, mai ales, statuile înscrise în lista monumentelor istorice. Au apărut, în schimb, un platou care are menirea de a strânge gunoiul de la dughenele apărute pe plajă şi, mai periculos, o – să zicem- pistă de karting, cu podeaua de lemn putred şi cu nişte vehicule la fel de vechi ca şi Festivalul mort. Promenada luminată de odinioară te conduce acum drept într-o toaletă publică, dacă faci ocol printre câteva pubele şi, apoi, într-un brâu de cârciumi care sfidează bunul gust şi, poate, atentează şi la normalitatea stomacului. Muzica acestora a înlocuit, constant şi definitiv, concertele de pe scena Teatrului.
Au dispărut şi costumele de baie, şi cojile, şi pungile de hârtie, şi mătura săptămânală.
În cele din urmă, Teatrul de Vară din Mamaia a devenit o fantomă.

Ne bucurăm că ne citești!

Dacă vrei să ne și susții: