Neputință pe banii UE: De ce durează peste 5 ani renovarea unei clădiri din mediul rural/ Cazul județului Tulcea: O treime din școli, grădinițe și cămine sunt neterminate, iar primăriile plătesc penalități

O treime din școlile, grădinițele și căminele culturale care ar fi trebuit să fie renovate, dotate sau construite de la zero cu bani europeni din ITI Delta Dunării sunt ruine, nefinalizate, nu sunt construite deloc sau nu au fost date în folosință pentru că nu au încă dotările necesare. În toate cazurile termenele asumate în contractele cu UE au fost depășite. 

În multe situații durează peste 5 ani pentru ca o clădire publică cu o suprafață între 200 și 500 de mp (școală, grădiniță, cămin) să fie renovată. În alte cazuri, peste 7 ani. Am găsit inclusiv o situație în care o primărie a construit mai repede o școală de la zero decât a renovat un cămin. 

Termenele din procedurile de licitație prea lungi, lipsa muncitorilor și a școlilor profesionale, scumpirile din domeniul construcțiilor, prețul cel mai mic la licitații, angajații puțini din instituțiile-cheie și decontările întârziate ale statului român blochează șantierele din mediul rural, spun primarii. 

Totuși, ei au niște pârghii prin care pot evita timpii mari de așteptare, dar nu le folosesc, spun experții în achiziții publice, care recunosc însă că lipsa angajaților care lucrează proiectele europene în instituțiile-cheie îngreunează procedura de implementare. 

Reporterii Info Sud-Est au verificat în teren, la începutul lunii octombrie, peste 90% din școlile, grădinițele și căminele din județul Tulcea care au beneficiat de bani europeni din Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), în cadrul proiectului-pilot ITI Delta Dunării. Toate ar fi trebuit să fie finalizate. În schimb, primăriile au cerut prelungiri până la 2 ani, pentru care plătesc penalități.

Cazul Baia: Firmă cu datorii de milioane, risc comercial și un singur angajat în 2022

Localitatea Baia are, pe lângă reședință, încă patru sate: Panduru, Camena, Ceamurlia de Sus și Caugagia. 

În toate sunt cămine culturale care ar fi trebuit să fie renovate, modernizate sau dotate cu bani europeni, cu sume între 170.000 și 270.000 de euro fiecare. 

Două din ele au nevoie de o nouă renovare, cel din Ceamurlia de Sus este departe de a fi finalizat, iar cel din Caugagia este o ruină, deși ar fi trebuit să fie gata de anul trecut. 

Firma care a câștigat licitațiile căminelor neterminate trebuia să renoveze două clădiri de 220 mp, respectiv 550 mp în trei ani. 

Muncitorii pe care-i găsim pe acoperișul căminului de la Ceamurlia de Sus ne spun că lucrează, de fapt, de doar 2-3 săptămâni:

• ”Nu știm când se termină. Nu ține de noi. Noi suntem simpli muncitori, de unde să știm noi datele acestea. Acoperișul s-ar termina până la începutul anului. Înăuntru nu e nimic făcut. Noi avem două săptămâni de când muncim aici, nici nu-l cunoaștem pe cel care a luat proiectul. Nu știm și nici nu ne interesează ce firmă e. Noi suntem firmă separată. Omul care a luat proiectul a angajat o altă firmă. Nu cred că are vreo legătură la ce firmă lucrăm noi. E dintr-o comună alăturată (Muncitorii au refuzat să spună la ce firmă lucrează, n.red.)”. 

În anul în care a câștigat licitațiile, firma Alexe`s Construct Armat, avea 3 angajați, pierderi de sute de mii de lei în anul anterior și datorii la terți de 4 milioane de lei, conform Ministerului Finanțelor. 

A reușit, totuși, să câștige ambele contracte pe fonduri europene, unul de 250.000 de euro, altul de 373.000 de euro, pentru că legea îi permite. 

Între timp, Alexe’s Construct Armat a rămas cu un singur angajat, a strâns datorii de peste 7 milioane de lei și pierderi la firmă de peste 800.000 de lei în anul 2022. 

Societatea este considerată cu risc comercial ridicat, conform termene.ro, și este deținută de doi asociați, Maria Alexe și Alexe Alexe, care mai apar în alte 7 firme, fie radiate, fără activitate sau cu pierderi de sute de mii de lei și cu câte un singur angajat. 

Căminele care așteaptă să fie renovate n-au nicio șansă în următorii ani, o recunoaște și primarul Mugurel Marșavela (PSD), care spune că nu a renunțat la constructor pentru că ar fi trebuit să reia procedura de la zero și ar fi pierdut ambele finanțări europene. Așa, poate pierde doar una. 

Reproșează că legea îl obligă să aleagă firmele după criteriul ”prețul cel mai mic”. Altfel, spune primarul, ar fi ales altă societate, care i-a mai lucrat în sat și i-a ridicat de la zero un centru multifuncțional în doar un an:  

• ”Trebuiau să fie gata de un an și ceva de zile, tot așa ne-a dus cu vorba, că face, că drege. Mai are și la Constanța (în județ, n.red.) o lucrare și tot așa, ca la noi, abandonată (…) Dacă sistemul ăsta de atribuire cu SICAP (platforma de achiziții publice n.red.)… Eu înțeleg că e nevoie de transparență, dar te pune uneori în niște situații, îți vine uneori câte unul, nici nu știi cine e, cum e… Face ofertă mică, abandonează lucrările și tot așa (…) La Caugagia nu mi-a depus documente, nu mi-a… Am comunicat extrem de prost cu el (cu constructorul n.red.). Ca să renunț la lucrare era deja foarte târziu, nu se știa atunci de prelungire, o să încercăm să facem o procedură că doar n-o să dau eu banii. Dar procedura de reluare a lucrărilor mai dura iar 1 an și ceva de zile”, a explicat primarul din Baia despre situația căminelor. 

Primarul mai reproșează birocrația din instituțiile românești și scumpirea bruscă a prețurilor în domeniul construcțiilor:

• ”Pe verificarea de proiecte dacă n-am stat, mai era o chichiță. Știți parcursul? Dacă îți găsește o problemă nu o rezolvă pe loc, te pune iar la coadă și iar aștepți (…). Obstacole am avut saltul de prețuri, s-au dublat și mulți constructori au renunțat. Au zis că mai bine pierd miliardul pus garanție decât să piardă 5 miliarde la finalul construcției”. 

Un fost angajat al societății care se ocupă de renovarea căminelor ne-a declarat, sub anonimat, că reprezentanții Alexe’s Construct Armat sperau să primească mai întâi banii de la UE, prin primării, pentru ca abia mai apoi să înceapă lucrările. În lipsa finanțărilor, șantierele s-au blocat. 

Legea cere ca firmele care câștigă licitațiile să efectueze lucrări din banii lor, apoi să deconteze banii de la primării care, la rândul lor, decontează sumele din proiect de la UE, prin instituțiile de management. 

Stelian Alexe, unul dintre asociații din lanțul de firme ”Alexe” (cu obiect de activitate de la restaurante la construcții), controversate în presa locală din Constanța, s-a recomandat în discuția cu reporterii ISE drept reprezentant al Alexe’s Construct Armat, societatea care ar trebui să renoveze căminele de la Baia. 

Agresiv în dialogul cu reporterii, Stelian Alexe spune că imobilele nu sunt încă renovate din cauza scumpirii accelerate a prețurilor din domeniul construcțiilor: 

• ”Nu e niciun fel de problemă, la Ceamurlia se lucrează, la Caugagia se începe. Sunt lucrări făcute și la Caugagia (devine foarte nervos n. red.). Eu acum să stau să-ți povestesc ție la telefon de ce, cum și ce fel? Tu mă scoți pe mine la tablă de ce lucrările sunt cum sunt? Termenul de finalizare s-a prelungit, este 2025, și haideți să îți spun eu ție de ce se amână. Pentru că lucrările astea au fost bugetate cu prețuri de 2020, da, 2019-2020, la toate materialele, când prețurile erau 2 lei, și acum sunt 8 lei, da? De asta am întâmpinat probleme în rapiditatea de a finaliza aceste lucrări. De-asta nu poți să dormi tu noaptea că nu am finalizat eu la Ceamurlia lucrarea? Du-te la Ceamurlia să vezi că am 20 de oameni și lucrează acolo (în teren, la începutul lunii octombrie, lucrau 3 oameni, pe acoperiș, n.red.). Ăsta e un subiect de interes internațional, mondial acum, de ce nu am terminat eu la Caugagia căminul cultural (…). Cum arată lucrările acolo? Că mă și enervezi, mă și înregistrezi și uite așa ajungem să ne certăm”, au fost replicile constructorului Stelian Alexe. 

Cazurile Jijila, Somova și Frecăței: Când firmele nu se prezintă la mai multe licitații consecutive

În localitățile Somova și Frecăței lucrările la construirea unor grădinițe au fost amânate, iar în Jijila renovarea căminului a fost prelungită peste termenul limită, în toate cele trei cazuri din cauza anulării consecutive a licitațiilor. 

În Jijila, din cauză că nicio firmă nu s-a prezentat la licitații de două ori consecutiv. Abia a treia oară primăria a reușit să atribuie lucrarea unei societăți.

În Frecăței licitațiile au fost organizate, dar contestate de fiecare dată, astfel că administrația locală nu a reușit să dea imobilul în funcțiune la timp.

Marian Naiman, primarul din Frecăței (PSD), explică însă că nu contestațiile la licitații ar fi cea mai mare problemă în procedura de implementare, ci termenele lungi acordate de instituțiile de management pentru obținerea avizelor, documentelor și pentru aprobarea modificărilor din proiecte. 

Acesta spune că primăriile nu ar trebui să primească penalități în momentul în care întârzie cu implementarea unui proiect dacă acest lucru se întâmplă din cauza instituțiilor de management: 

• ”Ar trebui să fie condiții egale. Dacă noi primim penalități pentru că întârziem din cauza noastră, atunci nu ar trebui să mai primim penalități dacă întârziem din cauza întârzierilor lor, de la instituții”, a declarat Marian Naiman pentru Info Sud-Est. 

Primarul din Jijila, Costică Deacu (PNL), spune că abia la a treia licitație au venit două firme interesate de renovarea căminului. A construit mai repede o școală de la zero decât a renovat un cămin pentru că prima lucrare a fost mai atractivă pentru investitorii mai potenți financiar: 

• ”Un an de zile ne-am străduit să obținem avize. Lucrările au început anul acesta și se lucrează (anul acesta lucrările trebuiau deja finalizate, n.red.)”, explică primarul despre întârzierile la renovarea căminului. 

Primarul spune că firmele solide financiar găsesc contracte mai convenabile în altă parte și renovarea unui cămin nu mai este atractivă. Apoi, mai spune edilul, firmele rămân uneori fără bani, în timpul implementării proiectelor, pentru că primăriile întârzie cu decontările din cauză că la rândul lor primesc cu greutate banii de la UE, via instituțiile de management: 

• ”Dacă eu întârzii să îi fac plata la o lucrare câte 5-7 luni de zile, pentru că sunt în circuitul unui procedeu, firmele s-au decapitalizat, rămân fără bani. Iar anul trecut foarte puține firme au lucrat pentru că au văzut explozia de prețuri (…). Firma face o solicitare de plată, de decontare la noi, noi facem o solicitare la minister, ministerul ne dă banii din bugetul de stat după care el face o solicitare la UE să îi dea banii. Asta înseamnă muncă multă, hârtie multă”. 

Primarul mai vorbește și de lipsa angajaților AFIR în regiunea Sud-Est, în contextul în care toate modificările, oricât de mici, trec prin această instituție:

• ”În 2018-2019-2020 nu aveau oameni suficienți la Constanța și trimiteau dosarele la Pitești, Satu-Mare, unde nu era așa mare încărcătură. Totul se avizează de AFIR, orice lucru, orice mișcare, de proiectare, de structură, de orice, totul presupune avizarea lor. Eu fac o documentație, o trimit la AFIR, care e foarte aglomerat și trebuie să treacă timp ca să se uite și să avizeze. Poate dura și 15 zile, și o lună (și trei-cinci luni, susțin alți primari, n.red.), poate cere și alte lămuriri”, a mai explicat Costică Deacu, primarul din Jijila. 

Cazul Niculițel: Când firmele subcontractează. Unde sunt maiștrii, zugravii, muncitorii de toate felurile?

Căminul din Niculițel trebuia renovat și modernizat până în vara asta, dar lucrările sunt departe de a fi finalizate:

• ”La anul e gata”, ne spune maistrul Costel Corciovei, reprezentant al subcontractorului și omul care coordonează echipa care lucrează pe șantier. 

Omul povestește că în unele situații contractele sunt luate de firme mai mari care le subcontractează ulterior: 

• ”A fost luată de altă firmă, e lucrare mare (modernizarea căminului, n.red.), nu au reușit să o ducă la capăt. Probabil se termină la anul. Sunt probleme de personal, ca peste tot. Nu găsești personal. Noi suntem altă firmă, am venit ca subcontractori”.  

Din punctul lui de vedere, cea mai mare problemă cu care se confruntă firmele de construcție și motivul principal din cauza căruia întârzie lucrările este lipsa forței de muncă, de orice fel, de la muncitori calificați la cei necalificați:

• ”La noi în România e o problemă, firmele de construcții nu mai au maiștri, nu mai au ingineri, școli de maiștri nu mai sunt. Învățământul românesc nu a mai produs școli de maiștri după revoluție. Nu aș vrea să spun cum îmi găsesc forța de muncă. Trebuie să faci niște anunțuri pe Facebook ca să îl iei și din pat dacă se poate”.

El spune că oamenii de prin sate, zilierii de altădată, nu mai sunt încurajați să muncească pe șantiere, pentru că munca este grea și riguroasă:

• ”Se câștigă destul de bine, problema se pune și la statul român. Prea mult ajutor social. Sunt foarte mulți apți de muncă, fizic, dar nu vor. Ajutorul cât este, se mai duce la sapă, se mai duce la cules, dar nu stă la program. Am ajuns să ne ploconim la un muncitor ca să nu-l pierdem. Eu dacă am un muncitor care nu este bun, care nu dă randament, trebuie câteodată să închid ochii să nu îl pierd și pe ăla. Pentru finisaje ne-am gândit dacă să luăm forță străină sau nu, e o variantă. Ne gândim și la soluția asta”. 

”E bine că putem plăti penalități și nu dăm banii înapoi” – președintele Asociaţiei de Dezvoltare Durabilă a Judeţului Tulcea, înființată pentru atragerea banilor UE 

Eugen Ion este primarul comunei Jurilovca (PSD), președintele filialei Tulcea a Asociației Comunelor și președintele Asociației de Dezvoltare Durabilă a Județului Tulcea, un organism care are în componență 34 de unități teritorial-administrative și care a fost înființat cu scopul de a atrage mai eficient fonduri europene pentru mediul rural.

Primarul a explicat pentru Info Sud-Est că ordinul nr.15 din 2021 a îmbunătățit condițiile în care mai ales primăriile de comune pot accesa fonduri europene, în sensul că acestea nu mai sunt obligate să restituie banii sau să suporte cheltuiala din bugetul propriu după depășirea termenului de finalizare prevăzut în contract. Acum, explică primarul, primarii sunt obligați ”doar să plătească penalități” a căror valoare nu este mare comparativ cu ce ar însemna pierderea finanțării: 

• ”Acum este prevăzut în mecanismul de finanțare AFIR că dacă se depășesc termenele prevăzute în proiect primăriile trebuie să plătească penalități, dar nu sunt mari, sunt undeva la 1% din valoarea lucrării rămasă neexecutată la momentul împlinirii termenului din proiect. Nu sunt mari comparativ cu ce ar însemna să dai banii înapoi sau să suporți restul cheltuielilor”.

Eugen Ion a explicat pentru Info Sud-Est cum se ajunge, concret, ca renovarea unei clădiri din mediul rural să dureze 5, 6 sau 7 ani și care sunt principalele probleme care provoacă întârzieri atât de mari: 

1. ”Indiferent că sunt fonduri europene sau naționale, prima problemă a primăriilor din mediul rural este lipsa specialiștilor pentru că la fel ca în toate sectoarele profesionale, nici în primării nu mai există specialiști. Unii au ieșit la pensie, alții au plecat în orașe sau în străinătate, iar în mediul rural au rămas puțini sau deloc”;
2. ”Noi, ca primari, trebuie să punem mai mult accent pe perfecționarea oamenilor din primării. Cheltuielile pe care le faci cu trimiterea la cursuri de perfecționare nu înseamnă nimic dacă vorbim de impactul bugetar și cu beneficiile pe care ți le poate aduce după aceea. Deci dacă ai oameni, dar nu sunt perfecționați pe achiziții, nu faci nimic”;
3. ”În același timp, o altă problemă este dezechilibrul angajaților din instituțiile publice: Sunt județe sau regiuni care au depuse mai multe proiecte, dar aparatul (AFIR, Agenția de Mediu, alte instituții care dau avize n.red.), așa cum e gândit la București, nu face față, pentru că o regiune poate să aibă 5000 de proiecte și alta 3000, iar tu ai angajați în funcție de numărul de locuitori și nu de proiecte”; 
4. ”Un alt punct nevralgic este atunci când ne trezim că bugetul pe care l-am făcut în urmă cu ani de zile nu mai corespunde cu realitatea, în principal pentru că prețurile cresc foarte mult. Iar acest lucru se întâmplă tocmai din cauza întârzierilor provocate de motivele de mai sus. Și atunci lucrarea ta nu mai este interesantă pentru niciun constructor și repeți licitațiile”;
5. ”Și apoi, până la urmă vine o firmă la licitație, câștigă, dar de obicei este o firmă mică, poate nu are capacitate sau poate rămâne cu puțini oameni sau nu face față cu alte lucrări pe care le are. Și așa ajungi la întârzieri de ani de zile. Dar pe piață nici nu ai firme suficiente pentru toate proiectele, mai ales că finanțările europene încep în același timp”. 

Contactați de Info Sud-Est, reprezentanții Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), din cadrul Ministerului Dezvoltării, nu au transmis un punct de vedere până la publicarea acestui articol. 

Experții în achiziții publice: ”Primarii nu monitorizează investiția, așteaptă să ajungă la termen”/ ”Cât de relevantă mai este o investiție dacă o termini după 6 ani?”

Experta în achiziții publice Valeria Tudora, care a fost consultant mai mulți ani în proiectele derulate prin AFIR, a explicat pentru Info Sud-Est de ce termenele de lucru prin această agenție sunt atât de lungi și câți specialiști se ocupă de proiectele cu fonduri europene: 

• ”Un grup de doi experți preia o cerere de finanțare și o verifică și monitorizează până la semnarea contractului, iar un alt grup de doi experți preiau un contract semnat, îl monitorizează și fac toate procedurile necesare până la semnarea ultimei cereri de plată. Asta înseamnă că doi experți din cadrul AFIR trebuie să aibă atât cunoștințe de achiziții publice, cât și tehnice, cât și cunoștințe financiare, lucru care este aproape imposibil, ca doi oameni să acopere o plajă atât de mare de probleme. În anii anteriori procedurile erau altele, existau persoane specializate pe achiziții, financiar, parte tehnică ș.a”. 

Valeria Tudora mai arată că una dintre marile probleme ale investițiilor cu bani UE sunt proiectele tehnice care sunt concepute și redactate incomplet, greșit sau ambele:

• ”Autoritățile contractante au tendința de a trece peste probleme, nu de a le rezolva, lucru care duce la întârzieri îngrozitoare, costuri suplimentare și blocaje. Orice autoritate contractantă are dorința de a semna cât mai repede pentru că cel puțin pe AFIR fondurile sunt mici, interesul este mare, sesiunile de depunere durează foarte puțin, de ordinul zilelor sau orelor, în cazul drumurilor agricole a durat 6 minute, și atunci primarii vor să depună cât mai repede, să fie pe lista de proiecte depuse pe principiul că ”vedem noi după aceea cum rezolvăm”. Și problemele încep să apară, în partea tehnică, pe subevaluare pentru că studiile de fezabilitate se fac cu mult înainte etc. Nu prea există proiecte fără probleme pe documentația tehnică. Am văzut proiecte cărora le lipseau părți întregi de lucrări”. 

Valeria Tudora a mai dat exemplul unei sesiuni de proiecte în care au fost depuse la finanțare două posibile investiții, dar a durat 8 luni din momentul în care documentația a fost depusă până când a fost aprobată. 

Pe de altă parte, specialista în achiziții explică de ce firmele cu un singur angajat sau abia înființate pot participa la licitații cu fonduri europene: 

• ”Legea permite înscrierea firmelor mici pentru că se pornește de la o idee absolut sănătoasă, să se permită accesul la achiziții publice și firmelor nou înființate. Punându-se criterii de selecție doar a ofertanților cu experiență similară mare atunci, practic, niciodată o firmă nou înființată nu ar mai putea să intre pe piața achizițiilor publice. Intrarea este totuși condiționată de lege, trebuie să fie garantată de cineva. O firmă cu doi angajați poate să participe la achiziții publice, dar trebuie să facă dovada că are un terț susținător sau un operator cu experiență care participă în calitate de asociat. Teoretic, intrarea unei firme noi nu ar trebui să fie o problemă. Practic, terțul nu intervine, pentru că i-a dat doar o hârtie prin care spune că îl susține, asociatul e doar un asociat pe hârtie, iar partea de vină a autorităților contractante este că nu monitorizează proiectul, ci îi lasă să ajungă la termen. Ele trebuie monitorizate permanent, iar în situația în care operatorul economic nu și-a dus la bun sfârșit contractul trebuie să vedem acele certificate negative pentru a face curățenie în SEAP și care acum e obligatoriu”, a declarat Valeria Tudora pentru Info Sud-Est.

Pe de altă parte, Septimius Pârvu, expert în bună guvernare și procese electorale​ în cadrul Expert Forum, care analizează printre altele și clientelismul politic, a declarat pentru Info Sud-Est că una dintre problemele majore în implementarea proiectelor pe bani de la bugetul de stat sau de la UE este numărul mare de firme care au legături politice. Acestea, spune Pârvu, primesc contracte nu pentru capacitatea lor de a le implementa, ci din cauza factorului și a susținerii din sfera politică. 

Septimius Pârvu mai arată că în timpul documentării sale a găsit exemple de achiziții făcute la 2-3 ani după semnarea contractului: 

• ”Te gândești cât de relevantă mai e investiția respectivă după 6 ani? Spre exemplu, o construcție se deteriorează dacă o lași atât timp fără acoperiș, un drum la fel. O explicație ar fi că achizițiile se lungesc foarte mult, spre exemplu am găsit achiziții care fuseseră la 2-3 ani de la semnarea contractului. Achizițiile se lungesc foarte mult inclusiv din cauza contestațiilor sau pentru că nu sunt ofertanți. În unele cazuri poate fi vorba de lipsa de capacitate a primăriei, spre exemplu am găsit o comună cu 10 proiecte de implementat dar foarte puțini oameni, cum le gestionezi?”.

Septimius Pârvu a mai explicat faptul că pentru o primărie este mai greu să rezilieze un contract decât să îl încheie și că în multe cazuri intervine și susținerea politică pentru ca o firmă să nu piardă finanțările:

• ”Este foarte greu să reziliezi un contract, nu e așa ușor cum pare. E mult mai greu decât să-l închei și atunci, de multe ori, dacă mai există și susținerea politică trebuie să îl duci la capăt, pentru că primești indicații de la șeful de partid (…) Pentru procedurile simplificate unde se încadrează majoritatea achizițiilor termenele nu sunt așa de lungi (…) dar poți să ai probleme că nu îți vine nimeni la proceduri sau că primești prețuri de dumping. Găsisem în analizele noastre firme care dau prețuri foarte proaste și după aceea cer bani suplimentari. Sigur, e greu să lucrezi cu astfel de firme (…) Câteodată poate fi o problemă competiția mică (a firmelor, n.red.). Unele firme nu vor să mai participe din cauza decontărilor, pentru că se întâmplă foarte târziu”. 

O altă problemă ridicată de Septimius Pârvu este utilitatea proiectelor după ce ele sunt finalizate, dar și prioritizarea investițiilor. Nu în ultimul rând, proiectele finanțate din banii bugetului de stat ar trebui să fie complementare și nu să se suprapună cu proiectele bugetate de UE, mai spune Pârvu. 

În loc de concluzii. Patternul neputinței

Patternul identificat de ISE în urma discuțiilor cu primari, constructori, experți în achiziții publice și în urma studierii proiectelor care au fost documentate ulterior și în teren arată următoarele:

• Proiectele au fost depuse la finanțare, la AFIR, în perioada 2018-2019;
• A durat, în medie, între 1 an și 1 an și jumătate de la momentul depunerii proiectelor până la semnarea contractelor cu firmele care au câștigat licitațiile (contractele au fost semnate în 2019-2020 sau, în unele cazuri, 2021);
• Primăriile și-au luat angajamentul în fața UE (prin AFIR) să termine proiectele în 3 ani din momentul obținerii finanțării (cel târziu începutul lui 2023). Același termen de trei ani au acordat primăriile constructorilor. Este o greșeală, susțin părțile consultate de ISE, pentru că acordând același termen de finalizare a lucrărilor, nu sunt luate în calcul și perioadele de contestații la licitații sau verificările pe care UE le face în proiect, deci este unul dintre motivele pentru care primăriile ajung să ceară prelungiri la proiecte și să plătească penalități;
• Orice modificare la proiectul inițial, orice schimbare apare pe parcursul implementării investiției, orice abatere de la primul angajament, chiar dacă ea apare din motive care nu depind de constructor sau primărie, este semnalată la AFIR. Tocmai de aceea, un proiect tehnic făcut prost înseamnă din start întârzieri;
• Durează de la 5 zile, în cele mai fericite cazuri, la 5 luni pentru ca AFIR să opereze modificările, explică primarii care văd în birocrație și în termenele lungi de răspuns din partea instituțiilor principala problemă a implementării greoaie a investițiilor cu bani europeni;
• Durează aproximativ trei luni obținerea avizului pentru studiul de fezabilitate și alte trei luni pentru avizarea proiectului tehnic, pilonii principali ai demarării oricărei investiții de infrastructură. Încărcătura mare de dosare/angajat din instituțiile de management este explicația. În unele cazuri durează și între 5-8 luni obținerea avizelor;
• În momentul expirării termenului limită de implementare a investiției (în cazul de față anul 2023), primăriile încep să ceară prelungiri, pentru care plătesc penalități. Este mult mai bine decât să piardă finanțările, spun la unison primarii;
• Din cauza duratei mari de timp de la momentul depunerii proiectelor spre finanțare până la începerea efectivă a șantierului crește și probabilitatea unor schimbări bruște de context social sau economic sau a apariției unor evenimente sau situații neprevăzute (ex: pandemie, război, criză economică, creșterea prețurilor etc). Primăriile trebuie să suporte din bugetele locale diferențele de prețuri dintre suma prevăzută inițial în buget și noua realitate de pe piață, apar situații în care primăriile fac credite, așteaptă ajutor guvernamental sau stagnează proiectele începute și alte situații în care constructorii ”îngheață” șantierele din lipsă de lichidități, de previzibilitate sau din cauza ambelor;
• Golirea șantierelor de muncitori și maiștri și firmele mici, fără putere financiară sau management eficient, dar care câștigă licitațiile pentru că înaintează cele mai mici oferte, sunt alte explicații pentru care, atunci când tragem linie, vedem că doar renovarea unei clădiri de 200 mp, în mediul rural din România, durează cel puțin 5 ani. Și ajunge, lejer, și la 7 ani.