După un an de zile în care aliații lui Donald Trump de la Washington au părut aproape intangibili, a fost declanșat un adevărat val de concedieri la Casa Albă și în departamentele guvernului SUA conduse de unii dintre cei mai înfocați susținători ai președintelui american.
În urma unei serii de eșecuri, scandaluri și crize care au început să afecteze direct imaginea și interesele politice ale președintelui, administrația americană pare să fi intrat într-o nouă etapă, în care nici măcar apartenența la mișcarea MAGA nu îți mai garantează un loc lângă președinte.
Criza din Minnesota, picătura care a umplut paharul
La începutul lui martie, când Donald Trump a îndepărtat-o pe Kristi Noem de la șefia Departamentului de Securitate Internă (DHS), a părut inițial a fi o decizie rezonabilă și izolată, cauzată de faptul că, pe lângă problemele semnificative cu care s-a confruntat departamentul în ultimele câteva luni, Noem însăși era urmărită peste tot de scandaluri grave și episoade stânjenitoare care afectau în mod negativ imaginea administrației prezidențiale.
În acest sens, este important de amintit că Noem și-a pierdut postul după câteva luni în care controversele s-au ținut lanț, dar picătura care a umplut paharul pentru Trump pare să fi fost retragerea agenților DHS din statul Minnesota după o operațiune de combatere a imigrației ilegale care a generat săptămâni de proteste și altercații violente cu agenții federale. Aceste proteste s-au soldat cu morțile a doi cetățeni americani, iar decizia de a părăsi bastionul democrat fără o capitulare clară din partea autorităților statale a fost văzută de mulți dintre criticii președintelui drept prima înfrângere semnificativă pe plan intern din timpul primului său mandat.
Pentru mai multe detalii, citește și:
- “De ce pare că Trump se pregătește de un război în Minnesota și de ce sunt atât de violente ciocnirile din acest stat / Agentul federal acuzat că imită ofițerii naziști;
- Trump se răzgândește din nou: Cum ar urma să se retragă agenții federali din Minneapolis, după ce președintele SUA a mai dat înapoi pe tema Groenlandei și a soldaților NATO care au luptat în Afganistan;
Dacă luăm în calcul și scandalul generat de campania de publicitate eșuată și deosebit de scumpă a departamentului, la care a contribuit o firmă cu care Noem avea legături directe, și mai multe controverse ce țineau de viața ei privată, nu este de mirare că, la acea vreme, un oficial de la Casa Albă declara pentru NBC News că decizia a fost luată în urma „unei acumulări de numeroase eșecuri nefericite de leadership, inclusiv consecințele din Minnesota, campania publicitară, acuzațiile de infidelitate, gestionarea defectuoasă a personalului său și conflictele constante cu șefii altor agenții, inclusiv Customs and Border Protection (CBP) și Immigration and Customs Enforcement (ICE).
Ulterior, la sfârșitul lui martie, DHS a anunțat că Corey Lewandowski, cel mai important consilier al lui Noem, nu mai ocupa nicio funcție în cadrul departamentului. Doar o săptămână mai târziu, la începutul lui aprilie, Pam Bondi, care de aproape un deceniu era unul dintre cei mai importanți aliați ai lui Donald Trump, a fost demisă din funcția de procuror general SUA, pe fondul scandalului Epstein. În aceeași zi, la Pentagon, Pete Hegseth i-a dat afară pe Randy George, șeful Statului Major al Armatei SUA, și pe generalii David Hodne și William Green, toți trei nume foarte importante în cadrul forțelor armate.
Apoi, la mijlocul lui aprilie, Departamentul de Justiție a intrat din nou în atenția presei: șase judecători care gestionau cazuri de imigrație au fost demiși dintr-un foc, după cum relatează Reuters, în vreme ce Associated Press scrie că patru procurori din Departamentul de Justiție implicați în dosare împotriva activiștilor anti-avort au fost și ei dați afară.
După un an de zile în care mare parte din presa americană și o parte a societății civile a vuit despre loialiștii lui Trump care au pus stăpânire pe Casa Albă și în care părea că Trump a reușit să-și găsească “echipa de vis” și să treacă peste majoritatea scandalurilor în care a fost implicat, pare că vulnerabilitățile oamenilor cu care a ales președintele să se înconjoare de această dată încep să îl prindă din urmă.
Mandat nou, obiceiuri vechi
Este important de amintit faptul că Donald Trump este de zeci de ani infam pentru ușurința cu care se descotorosește de oamenii care lucrează pentru el, iar obiceiul de a arunca cu concedieri în stânga și-n dreapta pe care l-a afișat în fața întregii lumi pe vremea când prezenta emisiunea „The Apprentice” l-a urmărit și în cariera sa politică, încă din timpul primului mandat prezidențial.
Situația actuală urmărește, însă, un tipar complet diferit: în 2017, în timpul primei șederi la Casa Albă, i-a luat doar 10 zile de la preluarea mandatului ca să o dea afară pe Kelly Yates, primul său procuror general, pentru că aceasta a pus la îndoială legalitatea deciziei sale de a interzice accesul în țară a imigranților din mai multe țări musulmane, amintește The New York Times.
Michael Flynn, primul consilier pe probleme de securitate națională al lui Trump, a fost și el nevoit să plece tot în prima lună a mandatului 2017-2021. Prin comparație, Mike Waltz, primul său consilier pe securitate în al doilea mandat, a rezistat aproape jumătate de an, până la începutul lui mai, scrie Politico.
Una peste alta, faptul că marele val de concedieri vine după mai bine de un an este chiar surprinzător pentru Trump, dar președintele și-a intrat în formă în ultima lună și jumătate: o analiză a Brooking Instituion arată că rata de înlocuire a membrilor “echipei A”, nucleul de consilieri și oficiali de top din jurul președintelui care participă direct la activitățile de zi cu zi ale administrației, a ajuns la 32% până la mijlocul lui aprilie.
Altfel spus, peste o treime dintre cei mai importanți consilieri și membri originali ai personalului lui Trump au fost deja înlocuiți până la acest moment. În mandatul trecut, această rată era doar puțin mai mare, de 35%, de peste trei ori mai mare decât rata medie înregistrată de cei 7 președinți care l-au precedat pe Trump, amintește Brooking,
În ceea ce privește șefii de departamente, situația e un pic mai bună: până acum, în al doilea mandat, au plecat doar Noem și Bondi. Comparativ, până în aprilie 2018, Trump schimbase deja 4 secretari de departamente federale: Ei au fost John F. Kelly (Homeland Security / Securitate Internă), Tom Price (Health and Human Services / Sănătate și Servicii Umane), Rex Tillerson (State / Departamentul de Stat) și David Shulkin (Veterans Affairs / Afacerile Veteranilor), mai arată Brooking.
Dar nu ar trebui să-l subestimăm încă pe președintele american – au apărut deja informații în presa internațională conform cărora Trump ar lua în calcul și alte schimbări majore în ceea ce privește secretarii de departamente în viitorul apropiat.
În orice caz, nu este o coincidență faptul că personaje precum Tillerson și Kelly, printre primii care au fost îndepărtați, erau membri ai “vechii gărzi” ai Partidului Republican, politicieni de carieră care deveniseră deja jucători importanți la Washington cu mult înainte de ascensiunea lui Trump și a mișcării MAGA și care nu s-au sfiit din a-l contrazice public pe președinte în unele momente.
De altfel, primul mandat al lui Trump a fost marcat de un oarecare echilibru între susținători înfocați ai mișcării MAGA și personaje “colorate” precum controversatul mogul de presă Steve Bannon, pe de o parte, și acești politicieni de modă veche pe de cealaltă. Unii experți și analiști politici sunt de părere că acest echilibru i-a limitat oarecum acțiunile și impulsurile lui Trump, cel puțin în primii săi ani de mandat, iar președintele însuși a făcut referire de nenumărate ori la inamicii interni despre care susține că i-au tot pus bețe în roate în acea perioadă.
În fapt, campania sa de realegere din 2024 a fost marcată de promisiunea făcută în timpul apariției sale la podcastul The Joe Rogan Experience că nu va mai repeta greșeala de a alege “neoconservatori, oameni răi, neloiali” pentru al doilea mandat.
În mare măsură, s-a ținut de cuvânt: prima dezbatere națională declanșată după victoria lui Trump din 2024 a vizat tocmai decizia lui de a-i propune în funcții cheie ale statului pe unii dintre susținătorii săi cei mai loiali, mulți dintre ei proveniți din afara mediului politic, deseori cu foarte puțină experiență relevantă în domeniile care le erau repartizate sau marcați de controverse și potențiale conflicte de interese.
Printre aceștia se numără inclusiv Kash Patel, directorul FBI, și secretarul Apărării Pete Hegseth, personalități media care l-au lăudat aproape constant pe președinte timp de ani de zile în spațiul public, până la Matt Gaetz, fost deputat din Florida și “apărător” al lui Trump în Congres care s-a retras din cursa pentru funcția de procuror șef în favoarea lui Bondi doar din cauza presiunii publice cauzate de faptul că era acuzat de trafic de minori.
În mod evident, inamicii politici ai lui Trump și mare parte a presei au criticat aceste alegeri, dar un aspect important al dezbaterii este că nici măcar conservatorii care îl susțineau nu au încercat să argumenteze că viitorii săi membri de cabinet ar fi deosebit de competenți, ci că loialitatea lor pentru “cauza” lui Trump era mai importantă.
În lunile premergătoare inaugurării lui Trump, ziarele și posturile de știri favorabile republicanilor, precum The Federalist și Fox News, erau încă pline de articole de opinie care argumentau că președintele are nevoie de oameni “fideli și cu aceeași viziune” și care lăudau decizia de a promova în principal adepți ai mișcării MAGA în cele mai importante funcții ale statului, fără a vorbi prea mult despre acuzațiile care le erau aduse.
În final, Trump a obținut ce și-a dorit în 2025 – Congresul american i-a aprobat aproape toate nominalizările, iar până la finalul lunii februarie, cele mai importante departamente și alte funcții cheie erau ocupate de aliații și susținătorii săi, cu o singură excepție notabilă – Marco Rubio, secretarul de Stat și unul dintre foarte puținii “republicani clasici” rămași în orbita lui Trump.
În orice caz, acest zid MAGA construit în jurul Casei Albe a trecut aproape intact de primul an al mandatului, în ciuda scandalurilor și greșelilor grave care au atras inclusiv critici internaționale, cum ar fi scurgerile de informații militare cauzate accidental de Pete Hegseth pe Signal, derapajele aproape constante anti-vaccin ale lui Robert F. Kennedy, secretarul Departamentului de Sănătate, sau acuzațiile de abuz în serviciu și reglări de conturi pe criterii politice aduse împotriva lui Kash Patel, printre multe altele.
Criza constantă
Primele fisuri au apărut, în mod previzibil, în momentul în care crizele scăpate de sub control au început să-l afecteze pe Trump în mod direct. După cum am menționat anterior, deși era implicată de luni de zile în propriile scandaluri, Noem a fost demisă din funcție abia după eșecul departamentului ei în Minnesota, văzut ca un eșec al întregii administrații.
În speță similară, mai multe surse anonime din cadrul administrației au afirmat pentru CNN că Bondi a fost dată afară din cauza modului în care a gestionat cazul Epstein, pe care Trump a încercat să-l pună pe seama unei “farse a democraților”, și a faptului că nu a anchetat sau urmărit penal suficient de mulți dintre adversarii politici ai președintelui.
- Pentru mai multe detalii, citește și: “Cum au izbucnit scandalurile Groenlanda și Canada înainte de dosarul Epstein: O privire asupra cronologiei și trecutului de care Trump pare că nu poate scăpa”
În acest context, nu este surprinzător nici faptul că următoarea țintă a fost Pentagonul, în contextul războiului din Iran și al crizei energetice pentru care SUA nu au reușit încă să găsească o soluție de durată, apoi au urmat judecătorii responsabili pentru cazuri de imigrație, o problemă care nu a dispărut după operațiunea din Minnesota.
Aceste înfrângeri și crize succesive sunt reflectate și de nivelul în continuă scădere al susținerii publicului american pentru politicile lui Trump. După cum arată cele mai recente date citate de The New York Times, care a agregat rezultatele a aproape 800 de sondaje organizate în întreaga țară, cele mai optimiste rezultate arată o rată de susținere de peste 50% în rândul populației, însă majoritatea dintre ele îi dau un scor de sub 40%.
De asemenea, conform celei mai recente analize realizate de Nate Silver, considerat unul dintre cei mai importanți agregatori de sondaje politice din SUA, rata medie de favorabilitate a lui Trump a scăzut cu 4 puncte procentuale de la începutul lui martie, când a demis-o pe Kristi Noem, și este în prezent la 39.5%.
Acesta este un rezultat îngrijorător pentru republicani, în condițiile în care următoarele alegeri legislative vor avea loc în noiembrie. Deși nu au legătură, practic, cu ramura executivă, aceste alegeri sunt puternic influențate de performanța și popularitatea președintelui în funcție, iar Partidul Democrat a obținut deja o serie de victorii importante și la alegerile locale care au avut loc în ultimul an.
Un fapt rămâne cert: Membrii actuali ai echipei lui Donald Trump sunt mult mai fideli decât cei din mandatul precedent, dar se pare că loialitatea absolută și compatibilitatea ideologică sunt mai utile în perioadele de campanie decât în situații de criză.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
