Într-o singură săptămână, președintele american Donald Trump a anunțat că retrage 5.000 de trupe din Germania pentru a-l “pedepsi” pe cancelarul Friedrich Merz, apoi a oprit o rotație de 4.000 de militari spre Polonia, o mișcare care a uimit întreaga lume dată fiind relația sa pozitivă cu președintele naționalist Karol Nawrocki, doar ca în final să anunțe că va trimite alți 5.000 de soldați tot în Polonia.
Toate aceste decizii pot părea haotice și lipsite de sens. La urma urmei, numărul de soldați americani de pe continentul european rămâne practic același, iar unii observatori ar putea argumenta că o reorganizare de trupe care favorizează Flancul Estic al NATO este, mai degrabă, o veste bună pentru Europa, în contextul amenințării rusești.
Poate chiar așa ar fi fost interpretată, dacă nu venea la pachet cu amenințările și cinismul la care am ajuns să ne așteptăm de la președintele SUA.
Unde se găsesc trupele americane de peste hotare
Este dificil de evaluat cu exactitate câți militari americani se află în afara granițelor SUA și unde sunt dislocați la un moment dat. O parte a forțelor americane din străinătate este permanent staționată pe baze sau în garnizoane, însă o altă parte se află în rotații, exerciții, misiuni temporare sau operațiuni care se pot schimba și de la lună la lună.
Cea mai bună fotografie globală disponibilă public rămâne, însă, raportarea Centrului pentru Date a Personalului Apărării (DMDC), instituția din cadrul Departamentului Apărării al SUA care gestionează datele despre personalul militar și civil al departamentului. Cel mai recent raport al DMDC despre militariii repartizați în afara granițelor SUA, valabil pentru martie 2026, arată că, din 1,33 milioane de militari activi ai forțelor armate americane, 174.428 erau repartizați administrativ în afara SUA — aproximativ 13,1% din total.
Această cifră include trupe staționate în teritoriile administrate de SUA (Guam, Puerto Rico, Insulele Virgine Americane, Samoa Americană și Wake Island) soldați staționați pe perioadă nedeterminată în bazele americane din întreaga lume, gărzi ale diverselor misiuni diplomatice ale SUA și 10.655 de militari trecuți la categoria “unknown”, ale căror locație nu este cunoscută.
Acestora li se adaugă, în unele cazuri, membrii ai personalului civil al departamentului: ingineri, personal administrativ, medici, etc.
Această prezentare are limite importante. DMDC precizează că tabelul include doar date neclasificate despre personalul încadrat pentru serviciu în acele locații și că nu include tot personalul aflat în misiuni temporare sau desfășurat în sprijinul unor operațiuni de urgență.
Cu alte cuvinte, un militar american poate fi prezent fizic într-o țară, dar să nu apară în acea țară în raportarea DMDC dacă unitatea sa este doar în rotație sau dacă este încadrat administrativ în altă parte.
România, de altfel, este un exemplu perfect în acest sens: Raportul DMDC consemnează 135 de militari americani și 51 de membri ai personalului civil al departamentului repartizați administrativ în țara noastră. În realitate, însă, sunt prezenți fizic peste 1.500 de soldați SUA în România, după cum a amintit președintele Nicușor Dan în timpul unei conferințe de presă organizată înainte de Summit-ul B9, care a avut loc la București la mijlocul lunii mai.
Această cifră a fluctuat considerabil în ultimii câțiva ani. La finalul lui octombrie 2025, spre exemplu, surse oficiale declarau pentru G4Media că aproximativ 1.000 de militari americani urmau să rămână în România după retragerea bruscă a 800 de soldați, veste care a generat panică la acea vreme, deși trebuie menționat faptul că această retragere reprezenta doar o revenire la situația de dinainte de izbucnirea războiului din Ucraina.
Potrivit informațiilor oferite de Pentagon la începutul lui februarie 2022, în țara noastră erau prezenți doar 900 de soldați americani. Numărul lor a crescut drastic după invazie, până la un apogeu de 3.000 apoi a revenit aproape de nivelul inițial, iar recent a crescut din nou până la 1.500.
Este o situație, e drept, greu de urmărit, dar mișcările recente din țara noastră demonstrează perfect unul dintre atuurile mașinăriei imense de război a SUA: soldații americani pot fi prezenți oriunde pe Pământ în orice moment și, deși urmărirea mișcărilor lor poate deveni obositoare și veștile plecării lor dintr-o țară pot induce panică și teamă în rândul populației și a politicienilor locali, adevăratul semn de îngrijorare ar fi să nu mai auzim despre aceste deplasări.
În acest context, datele DMDC sunt importante pentru că arată unde se află principalele noduri logistice și strategice ale forțelor SUA desfășurate peste hotare pe termen lung, indiferent unde sunt trimiși sau de unde sunt retrași soldații americani în misiuni temporare de pe o zi pe alte.
Conform acestor date, clasamentul țărilor care găzduiesc personal militar american este următorul: Japonia se află pe primul loc, cu aproape 55.000 de militari activi și peste 62.000 de persoane în total, dacă sunt incluși rezerviștii și personalul civil. Urmează Germania, cu aproximativ 37.000 de militari activi și aproape 50.000 de persoane raportate în total, apoi Coreea de Sud, cu peste 23.000 de militari activi.
Europa domină, de asemenea, partea superioară a clasamentului. După Germania, principalele avanposturi americane de pe continent sunt Italia, cu aproape 13.000 de militari activi, Regatul Unit, cu peste 10.000, și Spania, cu puțin peste 3.800. În top 10 mai apar Bahrain (3.151 de militari), Turcia (1.675) Belgia (1.104), și Cuba (563).
Țările de pe flancul vestic al NATO sunt puțin mai jos în clasament, dar nu cu foarte mult. Polonia este pe locul 14 cu 382 de militari staționați permanent, România e pe locul 24 cu cei 135 ai săi. Restul țărilor B9 au doar câteva zeci de militari repartizați permanent pe teritoriul lor.
Și aceste cifre pot fluctua oarecum, dar reflectă, per total, o realitate simplă: Cele mai importante centre ale personalului militar american din primii ani ai Războiului Rece și până în prezent au fost întotdeauna Europa de Vest, în principal Germania, Japonia, Coreea de Sud și Marea Britanie – pe scurt, cei mai importanți aliați istorici ai SUA după al Doilea Război Mondial, unde sunt localizate și cele mai importante baze militare permanente americane.
De-a lungul deceniilor, aceste țări au beneficiat de umbrela de protecție americană, dar au și jucat un rol esențial în capacitatea Statelor Unite de a trimite trupe și a purta războaie la mii de kilometri de propriile granițe pentru a-și proteja interesele.
În cazul Europei, de pildă, Germania este practic coloana vertebrală a tuturor operațiunilor militare ale SUA din Orientul Mijlociu, din punct de vedere administrativ și logistic, în vreme ce bazele din Spania și Italia asigură controlul total în Marea Mediterană și în jurul Africii.
Japonia și Coreea de Sud, pe de altă parte, sunt avanposturile care țin China și Coreea de Nord sub control și facilitează, alături de Guam, operațiunile americane în Pacific.
Pentru mai mult detalii despre această relație mutual benefică, citește și:
Acest sistem global de alianțe și baze militare, peste 600 la număr conform World Population Review, este unul dintre cele mai importante ingrediente din rețeta succesului geopolitic al SUA – nimeni altcineva nu are aceeași capacitate pentru războaie expediționare.
Giganți precum Rusia și China pot mobiliza forțe imense și pot produce destulă muniție și echipament pentru războaie de ani de zile, dar nu au mijloacele și infrastructura necesare pentru a le trimite prea departe. Rusia s-a împotmolit în Ucraina, o țară cu care are o graniță comună de aproape 2.000 de kilometri.
State precum Franța și Marea Britanie, în schimb, au armate profesioniste și bine echipate care pot desfășura operațiuni la distanțe considerabile, dar la o scară mult mai mică decât SUA. Operațiunea anti-jihadistă Barkhane, cea mai mare misiune militară de peste mări condusă de Franța în ultimele decenii s-a desfășurat în perioada 2014-2022 în regiunea Sahel din Africa și a avut, la apogeu, puțin peste 5.000 de soldați.
Prin comparație, 1,5 milioane de soldați americani au fost participat, în total, la războiul din Irak (2003-2011), amintește NBC News.
Desigur, costurile umane și materiale ale acestor expediții militare și a menținerii în permanență a prezenței militare americane pe tot globul sunt imense. O analiză a Universității Brown arată că, doar în perioada 2001-2021, Statele Unite au cheltuit, în total, peste 8 trilioane de dolari în războaie care au ucis peste 900.000 de ni.
Fiecare dintre aceste războaie a avut propriile justificări, susținători și critici deopotrivă, dar faptul imposibil de negat este că un segment important și în continuă creștere a publicului american este sătul de aventuri militare mai mult sau mai puțin reușite în țări pe care mulți dintre ei nici măcar nu le pot identifica pe o hartă.
Acest lucru nu înseamnă că majoritatea americanilor susțin o retragere totală a SUA de pe scena internațională, dar devin mult mai selectivi în ceea ce privește folosirea trupelor americane.
Un sondaj național realizat de Chicago Council of Foreign Affairs la sfârșitul lui 2025 prezintă acest fenomen: Datele Chicago Council arată că majoritatea americanilor susțin încă folosirea forței pentru apărarea teritoriului SUA (94%) și a aliaților săi (81%), precum și acțiuni preventive împotriva proliferării nucleare (72%) și terorismului (69%), dar devin sunt ceva mai reținuți în scenarii concrete și riscante: sprijinul este majoritar pentru apărarea Poloniei (62%), a statelor baltice (55%) și Coreei de Sud (52%) în fața unei agresiuni, însă doar 41% dintre respondenți s-au declarat a fi în favoarea apărării Taiwanului în cazul unui atac al Chinei, de pildă.
Majoritatea respondenților au susținut și menținerea bazelor militare din Coreea de Sud (66%), Germania (60%), Japonia (59%), Filipine și statele baltice (56%) și Polonia (53%), deși nivelul general de sprijin a scăzut simțitor față de 2022, amintește Chicago Council.
Diplomația “în stil Trump”
Retorica “anti-război” a lui Donald Trump nu este întâmplătoare – a rezonat, în mod evident, cu o mare parte a electoratului american în timpul campaniei prezidențiale din 2024, iar, în mod ironic, ultimele mișcări de trupe anunțate de președinte ar fi putut fi chiar percepute drept un pas în direcția cea bună de către mare parte a publicului și a experților, dacă nu ar fi fost prezentate în maniera clasică a lui Trump: haotic și presărat cu amenințări și insulte.
Întregul proces a fost otrăvit încă de când a apărut în spațiul public, la începutul lui aprilie, când Reuters a scris, pe surse, că Trump ia în calcul o retragere de trupe din Europa din cauza refuzului aliaților europeni de a contribui mai mult la redeschiderea Strâmtorii Ormuz și a răspunsului negativ la amenințările sale față de Groenlanda.
Într-un asemenea context, anunțul brusc că SUA vor retrage 5.000 de soldați staționați în Germania a venit aproape imediat după ce cancelarul Friedrich Merz a declarat public că președintele american a fost “umilit de Iran” a fost îngrijorător, dar puțin surprinzător. Merz a înțeles mesajul și a trecut rapid la un discurs de reconciliere cu președintele american.
Mult mai șocantă a fost, în schimb, decizia de opri rotația a 4.000 de militari americani din Germania către Polonia – stat aflat pe frontul estic al NATO și care cultivă de ani de zile o relație pozitivă cu Statele Unite și pe al cărui președinte naționalist, Karol Nawrocki, Trump l-a susținut în timpul campaniei din 2025, amintește Le Monde.
Trump a încheiat întreaga escapadă cu alt anunț venit de nicăieri că va trimite încă 5.000 de soldați în Polonia. Așadar, numărul de soldați americani de pe continentul american a rămas același, iar întrebarea naturală care apare este…ce a obținut, mai exact?
Pentru a răspunde la această întrebare, este important de amintit faptul că Congresul SUA a aprobat în decembrie 2025 un proiect de lege care stipulează, printre altele, că Pentagonul trebuie să mențină în permanență cel puțin 76.000 de militari și echipamente majore în Europa, cu excepția cazului în care aliații NATO sunt consultați și se stabilește că o astfel de retragere este în interesul Statelor Unite.
O analiză a The Associated Press arată că, în funcție de exercițiile și misiunile care au loc, în Europa se află, de regulă, între 80.000 și 100.000 de soldați americani – ceea ce înseamnă că retragerea din Germania ar fi putut deveni problematică pentru administrația Trump, din punct de vedere legal. Ei bine, noua mutare de trupe spre Polonia rezolvă și această problemă.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
