
În anul 1919, în Rusia bolșevică era creată Școala de Film de la Moscova, prima organizație de acest tip controlată direct de stat. La acea vreme, Lenin afirma că „trebuie să începem producţia de noi filme care să reflecte ideile comunismului şi realitatea sovietică”, precum şi că „dintre toate artele, cinematografia este cea mai importantă pentru noi”.
Stalin, la rândul lui, credea că cinematografia este „cel mai mare mediu de agitaţie în masă … sarcina fiind aceea de a o lua în directa noastră subordonare”.
Se pare că aceste postulate nu s-au schimbat radical nici după ce la Moscova, în 1991, comunismul a fost eradicat.
Rușii sărbătoresc anexarea Crimeei la București și la… Constanța
În martie 2016, la doi ani de la anexarea Crimeei, Federația Rusă a marcat evenimentul la Centrul Rus de Știință și Cultură din București, în cadrul evenimentului fiind difuzat și documentarul de propagandă „Crimeea, drumul spre casă“.
Filmul, care prezintă poziția oficială a statului rus, prin vocea lui Vladimir Putin, evocă evenimentele din anul 2014, atunci când, în urma revoltelor din piaţa Maidan din centrul Kievului, Rusia a anexat Crimeea.
Regizorul documentarului în limba rusă, Andrei Kondașov, și unul dintre producătorii acestui film, Dmitri Kiselev, director al postului „Russia Today“, considerat principala şi cea mai apropiată voce media a Kremli-nului, au fost declarați indezirabili în Republica Moldova, în luna martie 2015, atunci când a existat o încercare de difuzare a acestui film peste Prut.
Poate nimic surprinzător până acum, însă ceea ce uimește este faptul că, în zilele de 19 și 20 martie a.c., la două zile de la marcarea anexării Crimeei de către Federația Rusă, postul de televiziune din Constanța „TV Neptun“ a difuzat acest documentar în două părți, la oră de maximă audiență, fără să precizeze nici un moment ca-racterul lui de material oficial, care reprezintă poziţia preşedintelui Vladimir Putin şi a guvernului de la Moscova.
Descrierea documentarului publicată pe site-ul televiziunii spune: „Filmul documentar în care preşedintele Rusiei Vladimir Putin dezvăluie cum a fost hotărâtă <<revenirea Crimeei în componenţa Rusiei>> este difuzat sâmbătă şi duminică, de la ora 20:30, la Neptun TV. Filmul explică în detaliu planul întocmit de Putin împreună cu şefii serviciilor secrete ruse. În primă fază, a fost vizată salvarea preşedintelui prorus al Ucrainei, Vladimir Ianukovici. Ce s-a întâmplat la Kremlin, în spatele uşilor închise, în zilele de dinaintea anexării Crimeei?“, urmând o declarație generoasă a președintelui rus.
TV Neptun este un post din Constanța, cu difuzare națională, un must carry pentru operatorii de cablu TV din România, conform listei CNA.
Cum bine știm, Constanța este oraș port la Marea Neagră, un punct important în geopolitica Europei de Sud-Est și se află la doar 390 de kilometri distanță de Sevastopol, oraș din peninsula Crimeea, anexată de Federația Rusă, unde există staţionată una dintre cele mai importante flote militare a Kremlinului.
Vladimir Putin și documentarul propagandistic „Crimeea, drumul spre casă“
În primul rând, documentarul îl așază în prim plan pe președintele Federației Ruse, Vladimir Putin. Interviul său ocupă jumătate din durata documentarului și prezintă poziția oficială a Moscovei despre evenimentele de la începutul lui 2014 din Ucraina și despre anexarea peninsulei Crimeea la 18 martie 2014, pe care Putin o cataloghează ca „o zonă sfântă pentru ruși“ . În discursul oficial următor semnării decretului de anexare, liderul de la Kremlin transmitea supuşilor săi şi întregii comunităţi internaţionale că „Crimeea ne-a fost furată. Crimeea a fost întotdeauna o parte integrantă a Rusiei. Crimeea a fost cedată ca un sac de cartofi“ (referinţă la transferul peninsulei Crimeea către R.S.S. Ucrainiană, prin decizia unică a lui N.S. Hrusciov, prim secretar al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, în anii 50, după moartea lui Stalin, n.red.).
Însă filmul nu pledează pentru adevărul istoric și nu încearcă să pună pe tapet argumentele Federației Ruse pentru a-și legitima acțiunea de anexare nedemocratică a peninsulei crimeene, ci prezintă, pas cu pas, prin imagini sugestive și manipulatoare, și, bineînțeles, prin vocea lui Vladimir Putin, acțiunile militare ale soldaților ruși în Crimeea.
Aceștia sunt prezentați ca niște eroi salvatori ei Crimeei, care au debarcat în provincie și au fost îmbrățișați de populația locală. Militarii cu flori în mâini, „domnii amabili“, așa cum sunt prezentați în documentar, sunt creionați ca eliberatorii crimeenilor de sub jugul „naționaliștilor“, „fasciștilor“ și „naziștilor“ ucraineni.
Filmul este o reală pledoarie a supremației armatei ruse. Amirali și comandanți ai Moscovei vorbesc, pe un ton agresiv, despre arsenalul și tehnica de război de care dispune Federația Rusă, care a fost relocată în peninsula Crimeea. Amiralul rus Aleksandr Vitco vorbește despre „sistemul de rachete Bastion care nu poate fi detectat de niciun sistem antirachetă“ și a cărui prezență în Crimeea „a determinat contratorpilorul american <<Donald Cook>> să vireze brusc spre sud și să pornească cu viteză maximă spre Bosfor“.
Scenele atent create, smulse parcă din vremurile când Serghei Eisenstein ducea la un nivel înalt tehnica cinematografică sovietică propagandistică, pun în prim plan o Rusie de care ar trebui să ne temem, o Rusie agresivă, care nu va da înapoi și nu se va sfii să uzeze de instinctul ei imperialist în cazul în care contextul geopolitic o va permite.
Folosind mulți termeni specifici războiului și prezentând îndeaproape arsenalul militar de care dispune Federația Rusă, filmul în cauză nu numai că deformează adevărul din jurul evenimentelor petrecute în piața Maidan din Kiev și din momentul anexării Crimeei, însă propune în subliminal și un posibil scenariu de război.
Toate aceste lucruri alternează, tot prin tehnică propagandistică, cu cadrele emoționale, în care copii veseli se joacă, în Crimeea, cu soldații ruși sau familii fericite mixte ruso-tătare care salută anexarea Crimeei de către ruși.
Deși președintele Congresului Mondial al Tătarilor, Refat Ciubarov, a cerut ca instituţiile internaţionale să intervină pentru a opri ceea ce numesc „acţiunile nedemocratice” ale Federaţiei Ruse asupra tătarilor din Crimeea, filmul propagandistic vorbește despre tătari care și-au dorit ca peninsula Crimeea să fie anexată de Rusia.
Cum a primit lumea, de fapt, anexarea peninsulei
Despre evenimentele din Ucraina, cancelariile europene și transatlantice au o părere tranșantă.
Vocea României a fost una dintre cele mai categorice în a condamna intrarea trupelor ruse în Crimeea şi anexarea ei. În chiar ziua semnării decretului de către Vladimir Putin, Ministerul de Externe de la Bucureşti transmitea că „acest act este nelegitim și contravine principiilor fundamentale ale dreptului internațional, încălcând mai ales independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei. România nu va recunoaște actul anexării Republicii Autonome Crimeea, parte integrantă a statului Ucraina“, Joe Biden, vicepreședintele SUA, aflat într-un turneu diplomatic în Europa de Est, declara o zi mai târziu că „Rusia s-a angajat pe o cale întunecată a izolării“.
Nici Anders Fogh Rasmunssen, secretarul general NATO, nu privea cu ochi buni această anexare brutală a Crimeei. În „Washington Post“, pe 19 martie 2014, acesta declara că „Anexarea Crimeei este ilegală și nelegitimă“.
Angela Merkel, cancelarul Germaniei, declara că „Anexarea peninsulei Crimeea a fost o încălcare gravă a reglementărilor internaționale, periclitând ordinea pacifistă a Europei“, Barack Obama, președintele SUA afirma că „Decizia Rusiei de a trimite trupe în Crimeea a atras condamnarea internatională“, iar Recep Tayyip Erdogan, președintele Turciei transmitea că „Turcia nu recunoaște și nu va recunoaște anexarea Crimeei. Din păcate, de-a lungul istoriei, poporului tătar din Crimeea i-a fost refuzat dreptul la viață decentă și liberă, în patria lor, din cauza deportărilor și a represiunilor. Și astăzi asistăm la anexarea ilegală a Crimeei“.
În loc de concluzii
Astfel, ne întrebăm cum, după ce toți liderii principali ai lumii au acuzat anexarea nedemocratică a Crimeei de către Federația Rusă și în condițiile în care statul român, membru al UE și membru NATO nu recunoaște această anexare, un post de televiziune din Constanța, cu difuzare națională, să propage în spațiul public un astfel de documentar propagandistic?
Care a fost raționamentul condu-cerii postului de televiziune TV Neptun pentru a difuza un asemenea film, la oră de audiență maximă, 20:30, două zile la rând, în contextul în care Federația Rusă sărbătorea anexarea Crimeei, de ce acest documentar nu a fost prezentat măcar ca fiind unul propagandistic și de ce, în contextul în care Constanța este un punct strategic în politica Mării Negre, postul în cauză difuzează un film care oglindește poziția de supremație a Moscovei, rămân întrebări ale căror răspunsuri le putem doar intui.
∗După apariția acestui articol am primit o precizare de la managerul Russia Today TV, Nadia Ivanova, prin care ne aduce la cunoștință că Dmitri Kiselev, amintit în materialul nostru, este șef al agenției de presă Rossia Segodnia, cele două instituții de presă fiind de sine stătătoare și fără legătură între ele.
- A fost anunțat câștigătorul concursului de soluții pentru amenajarea plajelor din stațiunea Mamaia/ Premiu de peste 1,5 milioane de euro - 20 septembrie 2023
- Trafic de droguri la Tulcea: Șapte persoane, printre care un minor, arestate preventiv 30 de zile pentru că ar fi vândut cannabis inclusiv elevilor/ Cocaină găsită la percheziții - 14 septembrie 2023
- UPDATE Nou atac cu drone rusești asupra Ismailului/ A fost transmis mesaj RO- Alert pentru opt localități românești din Delta Dunării: „Adăpostiți-vă în beciuri sau adăposturi de protecție civilă” - 13 septembrie 2023
Cine cunoaste cat de cat istoria Rusiei stie ca aceasta Putere euro-asiatica nu a renuntat vreodata la posesiunile ei. Nu este nevoie decat sa aruncam o privire pe hartile istorice ca sa vedem stradania Statului Rus de a-si mari mereu teritoriul in detrimentul popoarelor si Statelor cu care Rusia s-a invecinat de-a lungul timpului. Sa nu ne imaginam vreodata Rusia drept un “pilon de stabilitate si securitate”.
Restul sunt doar “vorbe”.