Președintele american Donald Trump a reușit o nouă performanță cu anunțul subit că va retrage 5.000 de soldați din Germania: I-a convins până și pe câțiva dintre conservatorii americani să ia apărarea unor state europene.
Momentul în care Friedrich Merz, cancelarul Germaniei, a declarat că autoritățile de la Teheran “umilesc” America, pare să fi spart barajul pentru președintele american, care acum amenință cu reduceri semnificative ale forțelor americane în special în Germania, Spania și Italia, trei state pe care președintele le critică de săptămâni de zile pentru că nu ar fi susținut suficient Statele Unite în războiul împotriva Iranului.
Acum, pentru a “pedepsi” insolența și lipsa de acțiune a aliaților europeni, Trump amenință că militarii care vor părăsi Germania sunt doar primul pas și că ar putea retrage mult mai multe trupe din Europa, deși acest fapt poate periclita inclusiv capacitatea Statelor Unite de a desfășura acțiuni militare în Orientul Mijlociu și în alte zone ale lumii, ceea ce a dat naștere unei dezbateri aprinse până și în rândul conservatorilor americani.
Insulta de la care a pornit totul
În ceea ce privește motivul oficial al acestei decizii, Pentagonul a venit cu o explicație simplă:
- “Această decizie urmează unei analize amănunțite a posturii de forță a Departamentului în Europa și reflectă cerințele teatrului de operațiuni și condițiile de pe teren”, se arată într-o declarație oficială a Departamentuluii Apărării, citată de presa americană.
Dincolo de limbajul birocratic și de conflictul public dintre Trump și cancelarul german Friederich Merz, pe care unii analiști îl descriu drept o ruptură istorică între Washington și Berlin, Pentagonul afirmă că nu are nevoie de acei 5.000 de soldați pentru a acoperi nevoile misiunii americane din Europa, al cărei centru administrativ și logistic se află de decenii întregi în Germania.
- Notă: Anunțul retragerii de trupe din Germania a venit la câteva zile după ce Friedrich Merz a declarat public că Statele Unite au fost “umilite” de Iran, amintește The Guardian.
Este adevărat că cei 5.000 de soldați americani care ar urma să fie retrași din Germania nu sunt, cel mai probabil, indispensabili pentru acoperirea nevoilor imediate ale SUA în Europa. Totuși, acest lucru nu ne spune foarte multe, în condițiile în care nu știm oficial ce unități vor fi retrase mai precis și cât de serioase sunt avertismentele lui Donald Trump că ar putea reduce și efectivele din Italia și Spania, printre altele, după cum amintește Euractiv.
Potrivit celui mai recent raport al Centrului de Date privind Personalul Apărării din SUA, valabil pentru luna martie, din cei peste 1,3 milioane de militari activi din cadrul forțelor armate americane, aproape 175.000 sunt staționați în afara SUA – cei mai mulți dintre ei în Orientul Îndepărtat și în Pacific (Japonia, Coreea de Sud și Guam, etc), în vreme ce Europa a rămas pe locul al doilea.
Cele mai importante avanposturi americane din Europa sunt Germania, care găzduiește aproximativ 37.000 de militari americani, Italia cu aproape 13.000, Regatul Unit cu peste 10.000 și Spania cu puțin peste 3.800. În mod notabil, toate aceste țări au refuzat apelul Statelor Unite de a se alătura războiului împotriva Iranului, sursa reală a conflictului actual cu Germania și a avertismentelor față de Spania și Italia.
Una peste alta, nu este un secret faptul că Statele Unite dedică resurse considerabile pentru a-și menține prezența în Europa, iar acest fapt a contribuit de-a lungul ultimilor ani la narațiunea MAGA că aliații europeni ai SUA nu sunt destul de “recunoscători” pentru umbrela de protecție a Washingtonului.
În fapt, presa conservatoare pro-Trump din SUA nu duce lipsă de analize și articole de opinie care laudă, în principiu, reducerea prezenței americane pe continentul european, deși nu sunt în totalitate de acord cu o retragere din Germania în asemenea condiții.
De exemplu, politologul american Doug Bandow, unul dintre cei mai vocali susținători ai nonintervenționismului din SUA, a argumentat într-un articol de opinie pentru The American Conservative, că Trump face „ceea ce trebuie, dar din motivele greșite”.
În opinia lui Bandow, greșeala lui Trump este că a început să retragă trupe din Europa abia prea târziu, după ce a declanșat un război puternic criticat la nivel internațional, și că această mișcare ar fi trebuit să vină încă din timpul primului său mandat.
The Washington Examiner argumentează de asemenea în favoarea retragerii, cu specificația că primii soldați ar fi trebuit să fie retrași din Italia și Spania, nu din Germania, care acum “își ia în serios obligațiile față de NATO”.
Desigur, există și acei analiști și membri ai presei care nu văd decât elementele pozitive ale acestei mișcări, în principal cei favorabili mișcării MAGA – experții și analiștii invitați să-și dea cu părerea de către Fox News, de pildă insistă în continuare pe rolul supradimensionat jucat de SUA în cadrul NATO și văd retragerea din Germania ca pe un lucru bun.
În orice caz, un fapt care trebuie scos în evidență cu privire la aceste opinii și analize este că, indiferent cât de critice sunt la adresa lui Trump și a administrației sale, toate par să pornească de la ideea că prezența militară americană la mii de kilometri de granițele SUA este, în mare măsură, “un act de caritate” pentru care cetățenii americani sunt “luați de fraieri”, după cum s-a exprimat președintele Trump în timpul unui discurs din 2018.
Este imposibil de negat faptul că sprijinul militar al Washingtonului a fost un element vital al strategiei de securitate a Europei încă de la încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, sau că forțele americane sunt unul dintre principalele elemente care mențin siguranța rutelor de navigație de pe urma cărora beneficiază întreaga lume.
Ce ignoră președintele american și susținătorii săi cei mai înfocați, însă, este că și Washingtonul, la rândul său, beneficiază considerabil de pe urma acestei situații, iar trupele și bazele militare americane din Europa nu sunt o excepție.
Cazul Germaniei este cel mai evident. Cei 5.000 de militari ar urma să părăsească țara în următoarele 6-12 luni, iar președintele a avertizat deja că reducerile de personal ar putea ajunge “mult mai departe de atât”, relatează The Associated Press.
Este evident faptul că o retragere masivă de forțe din Germania ar fi o lovitură puternică pentru securitatea flancului estic al NATO, dar ar afecta considerabil și capacitățile SUA în conflicte care depășesc cu mult granițele Europei.
La urma urmei, Germania găzduiește la Stuttgart cartierele generale ale Comandamentului European al SUA (USEUCOM) și ale Comandamentului pentru Africa al SUA (USAFRICOM) – ambele extrem de importante pentru operațiunile militare americane, fapt demonstrat inclusiv în timpul bombardamentelor împotriva Iranului din iunie 2025 și în cadrul războiului actual.
Acest fapt a fost reiterat într-un raport transmis de Comandamentul European către Congresul SUA în martie 2026, care a concluzionat că:
- “Operațiunea MIDNIGHT HAMMER (din iunie 2025, n.red.) și recenta confiscare a petrolierului sancționat „Bella 1” ilustrează modul în care poziția geografică unică a USEUCOM și avantajele teatrului de operațiuni contribuie la operațiuni globale. Capacitatea USEUCOM de a proiecta putere este susținută de soliditatea relațiilor SUA și de acordurile noastre cu aliații și partenerii europeni privind accesul, bazarea și survolul, permițând forțelor americane să tranziteze către și prin Europa, din locații strategice-cheie de pe glob, în timp scurt. Menținerea capacității USEUCOM de a proiecta putere de luptă asigură faptul că Forța Întrunită își poate îndeplini întotdeauna misiunile prioritare, fiind totodată pregătită să acționeze decisiv împotriva altor amenințări”.
Germania, unde se află și Baza Aeriană Ramstein, a treia cea mai mare baza militară americană din afara SUA, este practic coloana vertebrală care facilitează aceste mișcări de forțe. Pe deasupra, Germania nu a limitat în niciun fel capacitatea trupelor americane de a folosi bazele de pe teritoriul său pentru cele mai recente operațiuni din Iran, iar cheltuielile militare ale Berlinului au crescut semnificativ pe fondul criticilor lui Trump din ultimii ani față de aliații NATO.
Avertismentele față de Italia și Spania sunt mai ușor de înțeles, dat fiind faptul că Italia a limitat folosirea bazelor de pe teritoriul său pentru operațiunile din Iran, iar Spania chiar și-a închis spațiul aerian pentru toate aeronavele americane implicate în conflict la finalul lui martie, amintește Euronews.
Desigur, acest fapt invocă o altă întrebare: Cât de eficientă este amenințarea de a-ți retrage cele câteva mii de trupe dintr-o țară care deja ți-a interzis folosirea infrastructurii militare într-un conflict?
Până acum, această amenințare nu pare să fi obținut răspunsul dorit de la Spania. În vreme ce cancelarul german a trecut deja la un discurs de conciliere față de SUA, ministra spaniolă a Apărării, Margarita Robles, a declarat la începutul lunii mai că autoritățile de la Madrid sunt “complet calme” și că “nu acceptă să primească lecții”, scrie postul spaniol RTVE.
Un aliat de încredere
E greu de spus cum va reacționa Trump în continuare, dar trebuie menționat și faptul că SUA nu își pot retrage multe forțe din Spania și Italia fără a-și slăbi controlul asupra Mării Mediterane și capacitatea de a desfășura trupe în alte părți ale lumii, după cum a explicat Ben Hodges, fostul șef al Comandamentului Statelor Unite pentru Europa și Africa (fosta U.S. Army Europe) în perioada 2014-2017, într-un articol scris pentru Centrul pentru Analiza Politicilor Europene:
- “Poți să uiți de dominarea Mediteranei sau de capacitatea de a desfășura forțe în Africa dacă nu ai accesul pe care îl obținem din Italia, Spania, Grecia și Turcia. Cea mai mare parte a Marinei SUA din Europa este bazată la Rota, în Spania. Cartierul general este la Napoli. Și avem Creta. Aceasta este o parte importantă a capacității Marinei de a ne proteja interesele în estul Mediteranei. Dacă elimini una dintre aceste componente, trebuie să știi că ai mai puțină capacitate. Distanțele, întreținerea, combustibilul și toate lucrurile necesare pentru ca ei să facă ceea ce fac depind de existența acestor aeroporturi și porturi maritime”.
În fine, chiar dacă ar fi să presupunem că lui Donald Trump nu îi pasă de amenințarea rusească asupra Europei sau de posibile viitoare operațiuni în Africa și Orientul Mijlociu, mai există un aspect pe care Trump pare că nu îl ia în considerare: cum arată în ochii celorlalți aliați ai SUA faptul că președintele Trump pare să trateze trupele americane ca pe o companie privată de securitate care își poate retrage oricând “serviciile”?
Spre exemplu, în Japonia, singura țară din lume care găzduiește mai mulți soldați americani decât Germania, autoritățile au avut întotdeauna două îngrijorări în ceea ce privește relația cu SUA: fie că Japonia ar putea fi “abandonată” strategic de garantul principal al securității sale, fie că ar putea fi atrasă în conflicte pe care nu și le dorește.
În acest context, este puțin probabil ca amenințările lui Trump de a abandona aliații europeni care nu au dorit să se implice în conflictul din Iran vor trece neobservate la Tokyo, iar unii experți în domeniu, cum ar fi Bill Emmott, directorul Institutului Internațional pentru Studii Strategice, sunt de părere că atitudinea tranzacțională a lui Trump în ceea ce privește ajutorul militar a început deja să erodeze încrederea publicului și politicienilor japonezi în SUA.
Pentru mai multe detalii, citește și:
Într-o situație similară se află și Coreea de Sud, un alt aliat important al Washingtonului, unde sunt staționați în prezent peste 20.000 de militari americani.
Cele mai recente studii și sondaje de opinie arată o scădere semnificativă a încrederii publicului japonez în administrația Trump: un sondaj național publicat de Stimson Center în martie, spre exemplu, a arătat că 77% dintre respondenți nu consideră că SUA ar apăra Japonia în cazul unui conflict militar – o creștere semnificativă față de nivelul de aproximativ 60% înregistrat în anii precedenți, scrie Stimson Center.
În Coreea de Sud, situația este oarecum mai complicată: Conform unui sondaj publicat de Asan Institute la începutul lunii aprilie, nivelul de susținere al sud-coreenilor pentru alianța Washington-Seul a depășit pragul de 97% – un prag istoric.
Desigur, această alianță este importantă pentru Seul în principal din cauza conflictului istoric cu Coreea de Nord. 46,8% dintre participanți au declarat că nu ar mai susține prezența trupelor americane în Peninsula Coreeană dacă aceasta ar fi reunificată – o scădere de aproape 14 puncte procentuale față de 2020, amintește Asan Institute.
Aceste statistici nu sunt tocmai îmbucurătoare pentru Statele Unite într-un context în care agresivitatea Chinei crește de la an la an. Într-un asemenea context, așteptarea naturală este ca administrația Trump să facă tot posibilul pentru a menține o colaborare solidă cu aliații care s-ar putea dovedi esențiali într-un viitor conflict cu cel mai mare rival geopolitic al SUA.
Dar și acești aliați, la rândul lor, au nevoie să se poată baza pe faptul că Statele Unite vor rămâne un aliat predictibil și de încredere. Iar acest aliat amenință în prezent să-și reducă semnificativ sprijinul pentru țările care nu vor să-l susțină într-un conflict despre care insistă că este practic câștigat, oricum.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
