La puţine minute după transmiterea în direct a primei dezbateri prezidenţiale, la Cleveland, în 29 septembrie, între preşedintele Donald Trump (Partidul Republican) şi fostul vicepreşedinte Joe Biden (Partidul Democrat), postul de televiziune CNN avansa şi un sondaj în rândul telespectatorilor. 6 din 10 americani ar fi de părere că învingătorul din dezbatere a fost candidatul democrat şi doar 28% consideră că preşedintele Trump a convins.
Nimic despre viitor, totul despre prezent: Trump şi Biden în competiţie pentru imagine
Mai bine ar fi să uitaţi sondajele şi opiniile analiştilor: în campania electorală din 2016 niciuna dintre ele nu au indicat victoria preşedintelui Donald Trump. În câteva articole publicate în „Info Sud Est”, atunci, am greşit şi eu: Hillary Clinton, ajutată de o imensă campanie media şi sociologică, părea a fi cu cheile uşilor de la Casa Albă în mâini. Nu a fost aşa şi, în 2020, în contextul pandemiei coronavirus şi a unui război politic fără precedent între democraţi şi republicani, orice sondaj de opinie trebuie luat doar ca un pas de campanie.
Donald Trump şi Joe Biden nu au găsit, până acum, nici măcar un singur punct de convergenţă. Nici în politicile interne, nici în relaţiile internaţionale şi cu atât mai puţin în insalubrele rivalităţi care acoperă teme precum criza Covid-19, economia sau imigraţia. Anti-sistem, anti-elitist şi reprezentant mai degrabă al Americii de mijloc (geografic şi social), Trump a reclamat electoratului său nu care cumva să fie păcălit de campania asurzitoare în favoarea lui Joe Biden. Într-una dintre intervenţiile cele mai dure, preşedintele SUA a cerut explicit: „Nu lăsaţi America în mâinile lui Sleepy Joe (Joe Biden, n. red.) şi ale comuniştilor!”
Prima dezbatere prezidenţială, desfăşurată la 29 septembrie, a fost mai puţin despre politică şi proiecte şi mai mult despre stabilitate emoţională şi imagine de ansamblu în rândul electoratului. Chiar şi una dintre cele mai riguroase publicaţii ale corectitudinii politice, „Los Angeles Times”, explica de la faţa locului dezbaterii din Cleveland că „Trump a creat o imagine lui Biden de senil şi evaziv”, totul pe fondul unei seri „cu insulte şi acuzaţii”, în care preşedintele SUA a vorbit „mai tare şi mai puternic” decât candidatul democrat. Şi din afara Americii imaginea acestei runde televizate a fost una de „pierdere completă a decenţei”, deoarece „insultele şi haosul” au dominat, după cum remarca postul naţional de radio din Canada imediat după final.
Pierderea alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2016 de către Hillary Clinton se pare că a rănit Partidul Democrat pe termen lung, a răvăşit societatea americană până la divizare şi a anulat orice colaborare între cele mai importante forţe politice ale ţării. În războiul politic au fost aruncate, de-a valma, tot ce are America: universităţile progresiste şi susţinătoare ale politicilor democrate contra celor conservatoare, sistemele sanitare, poliţia, armata, diplomaţia, serviciile financiare. Ba chiar şi Curtea Supremă de Justiţie, cu cei 9 membri ai ei, este percepută, acum, drept un teren de dispută politică, mai ales că aproape toată lumea socoteşte că acolo există acum un avantaj minor al Partidului Republican dar o dominaţie pe decenii a acestuia dacă preşedintele Trump va trece prin Senat o nouă nominalizare. Decesul judecătoarei progresiste Ruth Bader Ginsburg şi alegerea făcută de Donald Trump pentru magistratul Amy Coney Barrett, pentru locul vacant la Curtea Supremă, au prefaţat, practic, scrutinul prezidenţial.
Trump contra Biden: politici opuse, personalităţi incompatibile, electorat divizat
Niciuna dintre marile provocări ale momentului în America nu are măcar un punct de convergenţă între Donald Trump şi Joe Biden, între Partidul Republican şi Partidul Democrat.
Pandemia coronavirus a lovit năprasnic America în primăvară, determinând laolaltă o îngheţare a activităţilor sociale şi o prăbuşire economică nemaiîntâlnită în ultimul secol. Deşi preşedintele Donald Trump a fost făcut răspunzător de efectele răspândirii virusului Covid-19, în mediile Partidului Democrat, desigur că realităţile nu îi pot fi imputabile doar locatarului de la Casa Albă. Criza sanitară a acutizat conflictele comerciale, geopolitice şi diplomatice dintre SUA şi R.P. Chineză şi a determinat modificări de substanţă în politica externă a Washingtonului, de ar fi de amintit doar suspendarea activităţii la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (acuzată de Casa Albă ca fiind un simplu instrument al Beijingului) şi cererile tot mai vizibile de reconstrucţie a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Ambele foruri au beneficiat şi beneficiază de finanţări americane extrem de generoase, imposibil de acoperit de restul comunităţii internaţionale.
Dacă în politicile sanitare, Joe Biden cere testarea rapidă şi completă a tuturor americanilor pentru verificarea infectării sau nu cu virusul covid 19 dar şi extinderea reformei în sănătate introduse de fostul preşedinte democrat Barack Obama (Obamacare), Donald Trump crede că este mai realistă situaţia de verificare sanitară a celor din focarele de infecţie şi găsirea rapidă a tratamentului medicamentos (vaccinuri, tablete) pentru eradicarea pandemiei. Reforma sanitară a lui Obama, dimpotrivă, spune Trump, trebuie ajustată ţinând cont de costuri şi de plăţile făcute către sistem iar ajutorul medical gratuit ar trebui să reprezinte mai degrabă o excepţie decât o regulă. Altfel, atrage atenţia Donald Trump, America s-ar situa rapid la nivelul sistemului medical din Europa, generos dar fără resurse de cercetare, inovare şi tratament de vârf.
Taxele şi impozitele, crede Joe Biden, trebuie reajustate, în special prin sporirea impozitării marilor averi (ideea de stânga radicală a fostului candidat Bernie Sanders) şi a corporaţiilor multinaţionale şi reducerea taxării muncii. Dimpotrivă, asigură Donald Trump, o astfel de mişcare nu ar mai încuraja companiile să se dezvolte, nu ar mai apărea rapid locuri de muncă iar veniturile statului s-ar diminua. La 27 martie 2020, Congresul a adoptat CARES Act, unul dintre cele mai importante planuri de reconstrucţie economică din istorie, în valoare de 2 trilioane dolari.
Nici poliţia nu ar mai trebui să funcţioneze după regulile de acum, spune Joe Biden. Aceasta după marile emoţii publice survenite la decesele unor persoane de culoare, agresate de ofiţeri de poliţie. George Floyd, din Minnesota, şi Breonna Taylor, din Kentucky, au provocat, prin moartea lor, mari demonstraţii antirasiste, o parte dintre ele extrem de violente, care au alimentat curentele radicale şi antisistem. Preşedintele Donald Trump le-a condamnat vehement, ba chiar a solicitat acţiunea Gărzii Naţionale în faţa violenţelor stradale. „Eu sunt Preşedintele legii şi ordinii” a asigurat Donald Trump pe electorii Americii de mijloc. Drept urmare, Trump este acuzat că susţine o formă superioară de rasism, „suprematismul alb”. Culoarea pielii a început să fie nu doar subiect de discuţie publică ci determină, mai nou, susţin tot mai multe surse, accederea la roluri în filme artistice, în jurii de specialitate, recrutarea în universităţi de renume mondial, în instituţii, ba chiar în redacţii de ziare. Demenţa susţinută a diversităţii cu orice preţ, dincolo de calificarea profesională, a condus, desigur, la reacţii pe măsură în tabăra adversarilor politici.
Armele de foc, o regulă de neînţeles pentru Europa, ar trebui interzise în opinia lui Joe Biden, un curent care a început să fie tot mai vocal în America. „SUA au o mare problemă cu armele de foc” declara fostul vicepreşedinte democrat cotidianului „New York Times”. Preşedintele Donald Trump este de acord doar cu o reglementare mai strictă a deţinerii şi utilizării lor, ele însă făcând parte din cultura publică americană, extrem de ataşată libertăţii şi proprietăţii în opinia locatarului de la Casa Albă.
În ceea pe priveşte imigraţia, poziţiile nu doar că sunt diametral opuse dar ele au divizat profund America după 2016. Într-un interviu acordat postului de televiziune CNN, în iulie 2019, Joe Biden a cerut pur şi simplu „decriminalizarea trecerii ilegale a frontierei”. Cu alte cuvinte, deschiderea SUA pentru venirile dinspre America Latină, în principal, dar şi din state ale Asiei şi Africii. Donald Trump a câştigat în noiembrie 2016 alegerile prezidenţiale cu proiectul unui zid de-a lungul frontierei dintre SUA şi Mexic iar atitudinea faţă de imigraţie a fost intransigentă în aceşti 4 ani de mandat. Inclusiv prin introducerea intempestivă a unui moratoriu de intrare în ţară pentru cetăţeni din mai multe state cu populaţie majoritar musulmană din Africa şi Asia.
În educaţie, Joe Biden crede în creşterea masivă a cheltuielilor în infrastructura şcolară şi universitară, inclusiv pentru plăţi mai bune către profesori şi încurajarea burselor de merit pentru studenţi. Acum un an, în octombrie 2019, Biden a promis că, ajuns la Casa Albă, va reglementa în favoarea studenţilor datoriile acestora făcute către bănci pentru plata exorbitantelor taxe şcolare. Preşedintele Donald Trump, dimpotrivă, crede în concurenţa liberă între universităţile americane (cele mai bune din lume în toate clasamentele mondiale) şi, cel mult, pentru acordarea de ajutoare băneşti fixe pentru achitarea unor părţi din datoriile studenţilor. Altfel, susţine Trump, universităţile nu vor mai avea fonduri şi nu vor mai face performanţă.
În încălzirea globală crede doar Joe Biden: în iulie 2020 el a anunţat că va milita pentru o finanţare la fiecare patru ani cu câte 2 trilioane dolari a proiectelor de energie regenerabilă, până în 2035, astfel încât în 2050 în SUA să se consemneze zero emisii de carbon. Preşedintele Donald Trump este sceptic că doar poluarea industrială este cauza încălzirii globale şi acuză puteri precum R.P. Chineză ca fiind poluatorii principali ai lumii. Activităţile de dezvoltare umană, crede Trump, sunt necesare iar SUA trebuie să fie total independente din punct de vedere energetic. Drept urmare, în Alaska s-au intensificat explorările şi exploatările de gaze şi petrol. Astăzi, SUA nu doar că sunt independente energetic dar au devenit cel mai important producător mondial de resurse.
Joe Biden a intrat în campania electorală drept cel mai experimentat candidat în ceea ce priveşte politica externă şi relaţiile internaţionale. Vicepreşedinte al SUA în Administraţia Barack Obama şi, anterior, preşedinte al Comisiei de politică externă a Senatului SUA, Biden a acumulat o practică extraordinar de bogată în acest domeniu. Partizan declarat al relaţiilor apropiate cu Uniunea Europeană şi NATO, ostil unor raporturi bune cu Federaţia Rusă, moderat în legătură cu R. P. Chineză, Biden susţine cu tărie continuarea prezenţei militare americane pe teatrele de război din lume. El a fost acela care, în 2002, în Senat, a militat şi obţinut votul decisiv privind intervenţia militară a SUA în Irak. Preşedintele Donald Trump nu crede în prieteniile Americii nici în Europa, nici în Orientul Mijlociu, şi cu atât mai puţin este dispus să finanţeze campanii militare şi regimuri politice fidele. O Americă izolaţionistă, spun criticii, care ar extrage America din NATO şi Europa, ar intra în conflict total cu R.P. Chineză pentru dominaţia în Pacific şi ar îngheţa pe termen lung relaţiile cu Federaţia Rusă, cu organizaţiile internaţionale sau cu state nefrecventabile din punctul de vedere al standardelor democratice. Aliaţii Americii lui Trump ar fi puţini, fideli şi extrem de bine poziţionaţi strategic: Marea Britanie, Polonia şi România (în Europa), Israel, India, Vietnam, Coreea de Sud, Japonia şi Taiwan (în Asia), poate Brazilia, Australia şi Arabia Saudită. Pe lista lui Trump, la rubrica de prieteni, nu s-ar mai regăsi nici măcar Canada vecină.
Indiferent de opţiunea de vot din America, de peste o lună, societatea va rămâne profund divizată pentru încă patru ani. Nici Donald Trump, nici Joe Biden nu doresc convergenţa proiectelor principale: numărul de voturi şi de electori care îi desparte este esenţial şi nu este timp, acum, de reflecţii. Doi lideri de vârsta a treia, trecuţi de 75 de ani, vor configura viitorul lumii şi al Americii pentru lunile următoare. Ambii anunţă speranţa. America va alege pragmatic.
- EXPLICATIV Ce este Transnistria, fâșia dintre Republica Moldova și Ucraina pe care Putin ar putea să o anexeze după Congresul extraordinar de la Tiraspol din 28 februarie - 24 februarie 2024
- What is the Gaza Strip, from where the Hamas terrorists launch their rockets: Conceptualized to be the Hong Kong of the Middle East, today it is one of the world’s poorest and most densely populated territories - 9 octombrie 2023
- Ce este Fâşia Gaza, locul de unde pleacă rachetele teroriștilor Hamas: Gândită să devină Hong Kong-ul Orientului Mijlociu, astăzi este unul dintre cele mai sărace și dens populate teritorii din lume - 8 octombrie 2023