Rumen Radev zboară între MiG și D.N.A.: Nimic despre Rusia, model românesc pentru Bulgaria

Orice preşedinte ales al Republicii Bulgaria trebuie să treacă, conform Constituţiei, prin două ceremonii de învestitură: una civilă şi alta militară. Aşa a fost şi cazul celui de-al cincilea preşedinte, generalul Rumen Radev, care s-a prezentat la 19 ianuarie în faţa Sobraniei (Parlamentul unicameral) şi, pe 22 ianuarie, în piaţa Catedralei Sf. Aleksandr Nevski, la o ceremonie a forţelor militare terestre, navale şi aeriene ale ţării.

Candidat din partea unei coaliţii conduse de Partidul Socialist, fără să fi făcut politică înainte, generalul Rumen Radev a câştigat zdrobitor al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din 13 noiembrie 2016, în faţa contracandidatei sale, preşedintele Sobraniei, Ţeţka Ţaceva. De la comanda unor avioane MiG- 29 şi, apoi, ale forţelor militare aeriene bulgare, Rumen Radev a ajuns, fără etape intermediare, direct în palatul prezidenţial din Sofia pentru un mandat de cinci ani. O noutate absolută pentru istoria republicană de la Sud de Dunăre, cum o noutate erau şi rumorile publice şi politice legate de rusofilia noului preşedinte. Şi un rezultat extrem de important pentru Partidul Socialist Bulgar intrat, sub conducerea Korneliei Ninova, într-un amplu proces de reconstrucţie ideologică, cu tente evidente de a se aşeza înspre centrul eşicherului politic.

Deşi lipsiţi de puteri executive reale, preşedinţii Bulgariei reprezintă, cel mai adesea, repere extrem de importante în aşezarea politică internă şi în direcţiile majore de politică externă ale ţării. Fostul preşedinte conservator, Rosen Plevneliev, de exemplu, a plecat din funcţie aşa cum a debutat în mandatul său: criticând vehement pe Vladimir Putin şi încercările Rusiei de a destabiliza Uniunea Europeană şi flancul răsăritean al NATO. La 4 noiembrie 2016, într-un incendiar interviu acordat B.B.C., preşedintele Bulgariei vorbea despre „pacea rece”, instalată în relaţiile dintre Europa, S.U.A. şi Rusia, o „confruntare extrem de periculoasă” cu Kremlinul. Moscova, a explica Plevneliev, încearcă să dividă Europa, finanţează partidele populiste, instrumentează propagandă în presă şi atacuri cibernetice. Tocmai în acest context discursul lui Rumen Radev, extrem de palid în avansarea unor critici la adresa anexării peninsulei Crimeea, spre exemplu, a fost catalogat drept rusofil iar el însuşi a devenit, în dezbaterea publică, preşedintele cu sentimente pro-ruse al Bulgariei.

Totuşi, în faţa parlamentarilor bulgari şi a elitei militare a ţării, în cele două texte ale discursurilor de învestitură, Rumen Radev nu a mai pronunţat absolut deloc numele Rusiei. Nici măcar pentru a argumenta o posibilă recalibrare a politicii externe, care, spunea noul şef al statului către Sobranie, la 19 ianuarie, „trebuie formulată acasă şi susţinută în exterior, nu invers”.

Nu doar că au dispărut Kremlinul şi ideea unei apropieri de Rusia din referinţele oficiale ale preşedintelui Radev ci, şi mai incitant, România pare a fi noul model al autorităţii executive de la Sofia. Cel mai important cotidian bulgar, „24 ceasa”, scrie că una dintre principalele probleme ale Bulgariei este corupţia, atât a mediului politic cât şi acelui decizional, în general. Iar Rumen Radev vizează un consens instituţional privind înfiinţarea unei agenţii anticorupţie asemănătoare Direcţiei Naţionale Anticorupţie de la Bucureşti. Şi nu doar atât: încă de la finele anului 2016, preşedintele ales al Bulgariei anunţa comunitatea internaţională, prin intermediul influentului cotidian „Financial Times”, că primele sale vizite oficiale vor avea loc la Bruxelles şi la Bucureşti şi că nu a luat în calcul o posibilă deplasare la Moscova. Ca un şef de stat care a câştigat alegerile mizând pe imaginea sa pro-rusă să anunţe public, în primele zile de mandat, că România vecină este, de fapt, model pentru Bulgaria, asta da schimbare de optică!

Întâlnirea dintre Rumen Radev şi Klaus Iohannis se va desfăşura la puţin timp după ce, la 31 ianuarie, noul şef al statului va fi prezent la Bruxelles. Noua rundă la nivel înalt româno- bulgară are destule premise favorabile, menite să şteargă afrontul pe care prim- ministrul Boiko Borisov l-a adus şefului statului român, în timpul vizitei oficiale a acestuia în Bulgaria, în iunie 2016. După ce Klaus Iohannis a propus omologului său bulgar o cooperare navală în cadrul NATO, la Marea Neagră, iar Rosen Plevneliev a acceptat fără reţineri, şeful guvernului de la Sofia a trecut la atacuri grosolane atât asupra proiectului cât şi la adresa preşedintelui bulgar, în timpul în care şeful statului român îşi continua vizita, aflându-se la Plevna. Cum Boiko Borisov a adus în discuţie un posibil atentat militar la viaţa paşnică a localităţilor de pe litoralul bulgăresc al Mării Negre, atac efectuat de armatele ruse, este greu de stabilit acum dacă acesta nu cumva poate fi considerat mai apropiat de Kremlin decât Rumen Radev.

Fostul preşedinte Rosen Plevneliev, prezent la cele două ceremonii de învestitură, a plecat, după cum relatează agenţia oficială bulgară de presă B.T.A., din 22 ianuarie, „cu capul sus”, după ce „a condus ţara într-o direcţie corectă şi după ce i-a stabilit priorităţi corecte”. „O Republică sacră şi curată”, după spusele revoluţionarului- poet din secolul al XIX-lea, Vasil Levski. La rândul lui, Rumen Radev a identificat repede câteva repere fundamentale, menite să asigure Bulgariei un parcurs instituţional calm şi inovator în următorul mandat. La ceremonia militară din centrul Sofiei, fără să amintească nici despre Rusia şi nici despre trecutul istoric bilateral, generalul Radev a vrut să câştige un mare pariu cu bulgarii, susţinând direct că „am fost martorii a trei decenii de erori, un timp pierdut.” Aceasta este premisa a cel puţin trei probleme fundamentale ale ţării, care zguduie serios aşezarea instituţională: erodarea democraţiei, corupţia şi inegalitatea socială din ce în ce mai evidentă. Lor li se adaugă catastrofa demografică fără precedent în istoria paşnică a ţării: scăderea abruptă a numărului de locuitori a fost însoţită de o emigraţie activă a tinerilor în statele europene.Tocmai de aceea, scrie Radio Bulgaria la 22 ianuarie, preşedintele Rumen Radev s-a angajat în faţa clasei politice să lucreze „pentru demnitatea poporului bulgar şi pentru o societate bazată pe justiţie, lege şi morală, o societate care să nu mai fie prizonieră a trecutului ci care să privească spre viitor.”

Viitorul imediat al Bulgariei este sub o presiune politică formidabilă. Imediat după anunţul oficial al rezultatelor turului al doilea al alegerilor prezidenţiale, prim- ministrul Boiko Borisov a anunţat demisia cabinetului său şi refuzul de a alcătui un altul. Practic, în primele sale zile de mandat, Rumen Radev trebuie să dizolve actualul Parlament şi să anunţe data alegerilor legislative, al treilea scrutin de acest fel după cele din mai 2013, la termen. În plus, noul preşedinte trebuie să găsească şi un guvern de tranziţie, care va conduce ţara până la alegeri, cel mai probabil până la jumătatea lunii aprilie. „24 ceasa” avansează numele lui Ognian Gherdjikov, fost preşedinte al Parlamentului, ca viitor premier interimar. Fostul şef al statului, în opoziţie faţă de Boiko Borisov, liderul partidului de centru dreapta GERB, atrăgea atenţia că în campania electorală care stă să înceapă, Bulgaria poate glisa spre un naţionalism antieuropean şi prorus. Kornelia Ninova, preşedinta Partidului Socialist, speră să câştige tot, mai ales după învestirea noului preşedinte, în vreme ce Boiko Borisov mizează pe nu mai puţin de un milion de voturi sigure (la un electorat estimat la cinci milioane de persoane cu drepturi electorale).

Acest nou Parlament, împreună cu guvernul rezultat din alegeri, vor asigura, în numele Bulgariei, preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene, în primul semestru al anului 2018. Adică exact una dintre cele mai importante provocări externe ale acestei ţări din ultimul timp. Bulgaria, la un deceniu de la aderare încă cea mai săracă ţară a Uniunii Europene, cu un salariu mediu de doar 480 de euro pe lună, rămâne, însă, conform multor sondaje de opinie, şi cea mai ataşată de valorile instituţiilor de la Bruxelles: în jur de 70% dintre bulgari aprobă măsurile luate de U.E. şi doar 13% le critică.

De ce a abandonat preşedintele Rumen Radev modelul de discurs prorus pentru a face prima sa vizită bilaterală la Bucureşti, în România? Simplu. Încă din campania electorală, presa bulgară a explicat opiniei publice că un model instituţional anticorupţie asemănător celui din România, construit evident pe consensul politic de la Sofia, ar aduce la bugetul statului în jur de un miliard de euro anual, la o creştere economică de 4- 5%. Parlamentul European a estimat pierderile financiare datorate corupţiei la 22% din valoarea totală a producţiei bulgare. Sume care, astăzi, se regăsesc în diverse conturi şi plăţi, negre şi gri. Cu aceşti bani, Bulgaria, astăzi percepută drept cea mai coruptă ţară din Uniunea Europeană, nu mai are nevoie de „atenţiile financiare” ale Kremlinului şi chiar îşi poate achita datoriile istorice către Rusia. Cât va însemna, însă, implicare efectivă românească în construcţia luptei anticorupţie din Bulgaria, rămâne de văzut.