Elena Udrea, preşedintele unui partid de 6%, şi Mihai Răzvan Ungureanu, preşedintele unui partid de 2%, îşi trimit scrisori. Presa le preia şi, cine doreşte, le poate citi cu nesaţ. Dreapta românească, divizată în structuri care nu depăşesc 15%, pare că tocmai ce a declanşat un război civil.
Eforturile partidelor politice de pe eşichierul drept de a se unifica sau, măcar, de a găsi un candidat unic, sunt departe de o rezolvare. Percepţia publică este aceea că domină incapacitatea, orgoliile, lipsa de proiecte şi, mai ales, că nu există lideri autentici, cu priză la electorat.
„Nu ai ce să cauţi în dreapta politică cu gândire stalinistă şi când te aştepţi doar la cultul personalităţii” scrie M.R.Ungurea-nu, cel care a condus un guvern de două luni şi jumătate. Elena Udrea, acuzată că a alungat intelectualii din PMP, şi despre a cărei formaţiune Teodor Baconschi relatează că a cerut 100.000 de euro pentru un loc trei pe lista europarlamentară (loc neeligibil, fie vorba între noi), nu a aşteptat prea mult să trimită răspunsul: „Din cauza aroganţei de care aţi dat dovadă în 2012, PDL a pierdut guvernarea. Vă transmit că e foarte probabil ca activitatea de politician să nu vi se potrivească”. În mod real, mica Forţă Civică se simte, acum, protejată de negocierile dintre PDL şi PNL. Fie Vasile Blaga, fie Klaus Johannis vor semna curând actul de fuziune cu FC. Adversarul cel mai de temut al celor trei, Partidul Mişcarea Populară, şi el în degringoladă acum, nu ar mai putea gestiona în niciun fel evoluţiile de la dreapta.
De altfel, este greu de crezut că, în actuala conjunctură relaţională, izolat de PDL şi PNL, partidul Elenei Udrea poate supravieţui până la alegerile parlamentare din 2016. Recentele plecări, conflictele interne, incapacitatea de a găsi lideri proaspeţi, sunt doar câteva dintre nereuşitele PMP în perioada de după 25 mai. Rezultatul europarlamentarelor a constituit un eşec pentru primul partid românesc condus de o femeie şi efectele pe termen scurt şi mediu sunt grave. Rămâne, de ce nu, posibilitatea unei colaborări, inclusiv electorale, dintre PMP şi PSD, în condiţiile unor oferte reciproc avantajoase şi a unui război civil fără pace cu partidele dreptei.
În PNL disputa dintre preşedintele nou ales, Klaus Joha-nnis, şi autoritarul lider Crin Antonescu este în plină desfăşurare şi duce la uzura atât a forţelor interne ale partidului cât şi a mecanismelor de negociere ale acestuia. Răzgândirea fostului lider USL şi revenirea în competiţia pentru no-minalizare la candidatura pentru prezidenţiale este un lucru care amână, cel puţin pentru o lună, încheierea negocierilor cu PDL şi stabilirea unui candidat unic, dacă acesta va mai exista. Sondajul intern anunţat în PNL pare a da câştig de cauză actualului preşedinte al partidului dar nu trebuie uitat că Antonescu este un lider redutabil, extrem de eficient mai ales în opoziţie. Dacă Crin Antonescu va câştiga, vom avea câteva premiere politice absolute: ambii candidaţi PNL, Johannis şi Antonescu, au fost susţinuţi puternic de PSD pentru a obţine funcţii importante (primarul Sibiului, în 2009, pentru a conduce guvernul, Antonescu în 2012- 2013, drept candidatul USL la prezidenţiale). Apoi, ca o chestiune particulară, o victorie a lui Antonescu în alegerile din noiembrie 2014 ar stabili o detaşare fără precedent a unei regiuni istorice- Dobrogea- în ceea ce priveşte şeful statului (după cele două mandate consecutive ale lui Traian Băsescu).
PDL îşi continuă negocierile cu PNL şi, în ultima vreme, pare că a obţinut interesul Forţei Civice pentru o alianţă sau o fuziune. Departe de a avea o relaţie prietenească cu preşedintele Traian Băsescu, democrat liberalii se zbat la marginea istoriei politice. Condiţiile fuziunii cu PNL par a fi minime atâta vreme cât liderii partidului acceptă renunţarea la titulatură şi, mai ales, la scuzele datorate de PNL pentru lovitura de stat din iulie 2012 şi pentru mesajele denigratoare din vremea USL. Vasile Blaga are, în momentul de faţă, cea mai confortabilă poziţie din dreapta politică: a reuşit să oprească căderea PDL până spre 12- 13%, un scor infim pentru a mai spera vreodată la a deveni partid care să formeze guverne dar îndeajuns pentru a negocia alianţe.
Vara aceasta este caniculară pentru dreapta românească. PSD şi aliaţii săi aşteaptă cu nesaţ ca Victor Ponta să accepte candidatura dar, mai ales, să privească spre candidaţii opoziţiei în vreme ce dreapta devine din ce în ce mai conştientă de propria neputinţă în a se organiza unitar.
Recentele războaie civile din această zonă ne conduc spre ideea că pare tot mai puţin probabilă apariţia unui candidat unic al dreptei pentru primul tur al prezidenţialelor şi că, într-o bună tradiţie românească, totul se va juca în turul doi. Adică, pe 16 noiembrie.
- EXPLICATIV Ce este Transnistria, fâșia dintre Republica Moldova și Ucraina pe care Putin ar putea să o anexeze după Congresul extraordinar de la Tiraspol din 28 februarie - 24 februarie 2024
- What is the Gaza Strip, from where the Hamas terrorists launch their rockets: Conceptualized to be the Hong Kong of the Middle East, today it is one of the world’s poorest and most densely populated territories - 9 octombrie 2023
- Ce este Fâşia Gaza, locul de unde pleacă rachetele teroriștilor Hamas: Gândită să devină Hong Kong-ul Orientului Mijlociu, astăzi este unul dintre cele mai sărace și dens populate teritorii din lume - 8 octombrie 2023