“Toată Europa se pregătește acum de un război, în afară de România și Bulgaria. Poate nu este întâmplător, poate că rușii au venit deja aici” – este una din concluziile trase de scriitoarea și jurnalista Sabina Fati în cadrul lansării celei mai recente cărți ale sale, “Cine râvnește la Gurile Dunării? O călătorie pe timp de război în Delta extinsă”, la Universitatea Ovidius din Constanța.
În cadrul dezbaterii susținute marți dimineață alături de dr. Daniel Citirigă, decan al Facultății de Istorie și Științe Politice, scriitoarea a răspuns la întrebarea pe care o lansează încă din titlul noului ei volum, a vorbit despre ambițiile istorice ale Rusiei, vulnerabilitatea României și rolul jucat de Statele Unite în acest conflict “ciudat”.
În vreme ce Ucraina este încă atacată prin mijloace convenționale, Sabina Fati a prezentat în fața a peste o sută de studenți și profesori un alt tip de război purtat de Rusia împotriva României și a țărilor învecinate, mult mai subtil și puțin cercetat: Armele preferate sunt “complicitatea” locală pe care Rusia a cultivat-o vreme de secole și manipularea informațiilor, iar miza este controlul asupra Mării Negre, în viziunea autoarei care a câștigat premiul “Romulus Rusan” pentru cartea de literatură a memoriei pe anul 2024.
“Merg pentru că sunt foarte curioasă”
Întrebată de ce alege să meargă în zone extrem de periculoase, majoritatea aflate chiar în plin război sau la periferia acestuia, Sabina Fati a explicat că, pe lângă faptul că este “foarte curioasă”, consideră importantă obținerea de informații din teren în regiuni pe care forțele politice încearcă să le influențeze fără a le înțelege:
- “În general, drumurile pe care merg sunt drumuri în care politicienii vor să facă ceva fără să știe cum arată terenul. Spre exemplu, atunci când a mers pe Drumul Mătăsii…de fapt, administrația americană se gândea să traseze un fel de autostradă prin care să pacifice regiunea central-asiatică, în special zona din jurul Afganistanului, dar nimeni nu fusese pe teren, să vadă dacă chiar se poate construi un astfel de drum.”
În acest sens, volumul “Cine râvnește la Gurile Dunării” prezintă trăsăturile stilului pe care dr. Daniel Citirigă îl consideră “unic în România”: călătorii în locuri “pline de pericole și de suspans”, însoțite de o scriitură care te face să crezi că autoarea a căutat dinadins primejdia, “mai ceva ca într-un roman polițist”, în cuvintele profesorului.
De altfel, nu este prima oară când Sabina Fati ajunge la Constanța pentru lansarea unui astfel de volum. În 2022, ea a vorbit în Sala Senatului despre evenimente precum călătoria sa pe “drumul morții” între orașele irakiene Bagdad și Mosul și despre cum localnicii din orașul turc Izmir au refuzat să-i vorbească despre pogromul din 1922, când peste 15 mii de armeni au fost arși de vii – fragmente din cartea „Călătorie pe urmele conflictelor de lângă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia”.
Relatările de marți au avut loc pe altă scenă, mult mai apropiată decât Orientul Mijlociu, dar au urmat o rețetă similară: tragediile individuale, oamenii pe care războiul i-a adus în pragul disperării și sărăciei, precum și relațiile complexe dintre diferite grupuri etnice și religioase au fost unele dintre temele principale abordate în cadrul dezbaterii de o oră și jumătate.
Nevroza dronelor și paradoxul complicității
În experiența autoarei, mulți ucraineni “nu se gândesc la istorie”, ci mai degrabă la un final pentru războiul care le-a deraiat viețile, iar unele dintre cele mai marcante povești se desfășoară la doar o aruncătură de băț de granițele României: în orașele de pe malul Dunării, care au redevenit porturi active și unde bombardamentele sunt aproape la ordinea zilei de când Rusia a blocat transportul de alimente pe Marea Neagră:
- Am întâlnit la la Reni o femeie cu doi copii, cu bărbatul în armată, care spunea că noaptea primește semnalul pe telefon, își pune copii în mașină, îi duce la părinții ei care stau la 10-15km de oraș, doarme acolo, se întoarce dimineața înapoi, duce copiii la creșă, la grădiniță și ea merge la serviciu…și că asta e viața ei și nu, nu-i ajung banii și e stresată. Copiii sunt traumatizați de trezitul și culcatul în aceeași noapte, sculatul și dusul în altă parte. Oamenii sunt obosiți, sunt sărăciți și nu cred că se mai gândesc mulți la istorie”.
Ea a găsit situații similare și în Odesa, oraș unde muzeele își baricadează toate ferestrele din cauza dronelor și rachetelor. femeile nasc în secții de maternitate lăsate fără curent din cauza atacurilor, iar “școala se face în condiții complicate”, dat fiind faptul că nu se știe când o rachetă poate cădea chiar lângă universitate.
Exact din cauza acestor povești dramatice, Sabina Fati numește “paradoxal” faptul că în țări precum România, Ucraina și Republica Moldova există încă “complicități” cu Rusia la nivelul populației și autorităților locale – localități unde rușii sunt încă așteptați cu brațele deschise și unde jumătate din populație este încă pro-rusă, chiar și când sunt la doar câțiva kilometri de țintele pe care forțele rusești le bombardează constant.
- Pentru mai multe informații, citește și: Sabina Fati: “M-am dus să văd cum arată războiul lângă România, ce se întâmplă dacă ar ajunge până aici, cine ne apără și dacă noi chiar am vrea să ne apărăm”/ Scriitoarea și-a lansat volumul „Cine râvnește la Gurile Dunării?” la Universitatea Ovidius din Constanța
Autoarea a înaintat mai multe posibile explicații pentru acest fenomen, printre care eșecul României de a demonstra vecinilor săi avantajele alinierii cu Occidentul, dar a ținut să menționeze și atitudinea istorică a Rusiei față de coloniști în teritoriile care au intrat în sfera sa de influență.
- “În toată această regiune, în care în care integrez și Delta noastră, dar care merge până spre Cetatea Albă și până spre Transnistria…După ce au plecat otomanii, care au stat aici 450 de ani…când au venit rușii în acest spațiu, au invitat coloniști, în primul rând pe găgăuzi, pe bulgari. Dar au invitat francezi, germani, olandezi, au venit inclusiv tătarii. Au venit, s-au așezat aici și au primit pământ, au primit scutiri de impozite, scutiri de armată. Există acest fir roșu al acestor coloniști și al urmașilor lor că Rusia s-a ocupat de ei, Rusia le-a dat posibilitatea să trăiască mai bine decât trăiau în țările lor…și există un fel de loialitate istorică în acest fir”.
Acum, a mai explicat ea, această loialitate istorică este o armă utilă Rusiei pentru îndeplinirea ambiției sale istorice: Controlul asupra Mării Negre, pentru care are nevoie de trei puncte principale: Peninsula Crimeea, cucerită deja în 2014, strâmtorile care sunt încă vizate de rachetele rusești, amintește ea, și Gurile Dunării, pe care încearcă să le stăpânească informatic, cu ajutorul loialității istorice pe care au cultivat-o și prin manipularea informațiilor la care au acces oamenii din zonele lor de interes:
- “Există un barometru care poate măsura prezența lor la gurile Dunării, cel puțin pe partea ucraineană, dar și la noi. Sunt antenele de satelit. Acolo unde vedeți o antenă de satelit la un geam, e semn că oamenii aceia urmăresc televiziunile rusești care sunt tăiate pe cablu în Ucraina (…) Nu zic că toți sunt manipulați, nu toți se lasă manipulați, dar sunt destui care sunt în în situația aceasta”.
Un alt semn al vulnerabilității României este, în opinia Sabinei Fati, reacția autorităților române la campania lui Călin Georgescu: “Alegerile prezidențiale din 2024 și anularea primului tur ne demonstrează că ei deja sunt aici și noi nu-i vedem. Și nici nu avem senzația că autoritățile îi văd, sau dacă-i văd se prefac că nu-i văd și nu știm în ce parte mergem”.
Notă: Afirmațiile Sabinei Fati despre prezența rușilor în România vin în contextul în care țara noastră este singura din regiune care a fost inclusă în “harta sabotajului rusesc în Europa”, realizată de The Associated Press. Jurnaliștii AP au analizat 59 de incidente care fac parte dintr-o presupusă campanie de dezbinare și subminare a sprijinului european pentru Ucraina, iar campania de pe Tiktok a lui Călin Georgescu a fost inclusă în categoria “Propagandă”. De asemenea, mai multe organizații de profil, precum Atlantic Council, Institutul pentru Studiul Războiului și Fundația Carnegie pentru Pacea Internațională au tras semnale de alarmă în ultimii ani cu privire la tacticile de război hibrid, inclusiv informatice, folosite de Rusia.
“Deocamdată, Trump se comportă ca un agent sovietic”
Alt aspect dezbătut marți la Universitatea Ovidius a fost politica externă a Americii sub administrația lui Donald Trump și efectele ei asupra războiului din Ucraina. Întrebată de dr. Daniel Citrigă, decanul FISP, dacă Ucraina poate deveni un stat independent, pro-european și liber de influența rusească, Sabina Fati a conturat o imagine puțin optimistă: Viitorul conflictului depinde de “cine și cât poate să ajute Ucraina”, însă această situație este complicată de ruptura care s-a format între aliații Kievului, în condițiile în care SUA și Rusia “vor să distrugă Uniunea Europeană”.
Ea a insistat asupra rolului pivotal jucat de Statele Unite în succesul militar al Ucrainei în ultimii trei ani și a făcut referire la discursul din februarie al lui Mark Rutte, secretarul general al NATO, care a avertizat că întreaga alianță produce într-un an muniția pe care Rusia o produce în trei luni.
Acesta este contextul în care președintele american Donald Trump a ajuns să se comporte ca “un agent sovietic. Dar, poate că nu este. Încă așteptăm să vedem”.
Până atunci, faptul cert este că noile politici ale Washingtonului au avut deja efecte serioase în Ucraina, iar reacția Europei a fost pe măsură.
După cearta iscată între președintele Volodimir Zelenski și Trump la finalul lunii februarie, America a întrerupt temporar ajutorul militar și schimbul de informații cu Ucraina. În acest răgaz de câteva zile, Rusia a reușit să recucerească o mare parte a teritoriului capturat de Ucraina în regiunea Kursk, iar mai mulți experți și comandanți de pe front consultați de revista TIME la acea vreme au constatat că lipsa ajutorului american a fost un factor important, care a dus la moartea a sute de militari ucraineni.
Pe deasupra, negocierile inițiate de Statele Unite nu au avut rezultatele dorite. Rusia a acceptat un armistițiu pentru infrastructura energetică doar ca să-l încalce aproape imediat, iar cererile sale de ridicare a sancțiunilor pentru a încheia luptele maritime au fost respinse de aliații Kievului, în ciuda asigurărilor Casei Albe că “nu am fost niciodată mai aproape de pace”
Între timp, o “coaliție a celor dispuși” a fost întemeiată la inițiativa Marii Britanii și Franței pentru a continua susținerea Ucrainei împotriva agresiunii Rusiei, iar statele UE au anunțat un plan de înarmare de aproximativ 800 de miliarde de dolari în următorii câțiva ani.
Întrebată, la finalul dezbaterii, dacă există o posibiltate ca amenințarea să fie mai mică sau diferită de ceea ce ne imaginăm, Sabina Fati a încheiat cu observația că războiul la care asistăm deja este “atipic”.
- “Ucraina, abia anul trecut a spus că renunță la gazul și la petrolul pe care îl importa din Rusia (…) Nu iei de obicei resurse de la inamic, să poți să supraviețuiești. Da, e un… e un război atipic în care rușii n-au putut să meargă mai departe, n-au vrut să meargă mai departe. Nu știm. Nu știm exact ce s-a întâmplat. Dar faptul acesta de import-export de materii prime mi s-a părut destul de interesant. Da, istoricii o să vadă mai târziu ce s-a întâmplat cu adevărat.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
