În 8 aprilie 2014, Radu Mazăre înnopta pentru prima dată într-un beci de poliție. Cu câteva luni înainte, prietenul lui, Nicușor Constantinescu, era săltat și dus la audieri cu forța pentru că nu voia să stea de vorbă cu procurorii. Celuilalt prieten al lor, Sorin Struntinsky, i-a venit rândul la scurt timp, în februarie 2015, atunci când a fost reținut pentru că, spun procurorii, își trafica influența. Începuseră problemele în paradis pentru ei și oamenii lor.
Cred că niciun constănțean n-ar fi crezut, înainte de 2014, că Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu sau Sorin Strutinsky ar putea să dea socoteală vreodată în fața legii. Cu atât mai puțin nu-și închipuia cineva că ar îndrăzni vreun procuror să le prindă cătușe la mâini, ori că vreun judecător ar putea să dicteze condamnări pe numele vreunuia dintre ei. Și ei, și soldățeii lor erau la adăpost și, de-acolo, jonglau după bunul plac lucruri și decizii din primărie, din consiliu, din instituțiile ai căror șefi nu suflau în fața lor, din parchete și instanțe ori din restul orașului.
Din 2014, atunci când au înțeles că s-a cam terminat, unii dintre oamenii lor au divorțat formal, și-au lăsat averea nevestei sau bărbatului, alții și-au trecut banii pe numele copiilor, alții le-au donat bunurile apropiaților, fiecare așteptându-și sorocul. Astăzi, la 5 ani distanță, Mazăre, Constantinescu și Strutinsky au cel puțin câte o condamnare fiecare și sunt judecați în mai multe dosare.
Mazăre a fost condamnat definitiv la 9 ani, în Dosarul Retrocedărilor, și a primit o condamnare de 6 ani și jumătate într-un alt dosar (în primă instanță). Nicușor Constantinescu a fost condamnat definitiv într-unul dintre dosare încă din iunie 2016 și a primit o sentință definitivă și în dosarul ”Retrocedărilor” (5 ani). Mai așteaptă sentințe și în alte dosare. Sorin Strutinsky a fost condamnat în decembrie 2017, la 7 ani și 4 luni (în primă instanță), și așteaptă o primă sentință și în dosarul ”Polaris”.
În spatele lor a început să se clatine și structura pe care și-au așezat șmecheriile. Cu fiecare dosar nou deschis, cu fiecare sentință, mai cade câte-o piesă din dominoul întortocheat pe care Mazăre și ai lui l-au aranjat din 2000 încoace pe feuda lor, unde aproape că aveai nevoie de pașaport ca să intri.
Astăzi, trei dintre cei mai importanți pioni în arhitectura acestui sistem croit la Constanța sunt la închisoare, în urma unor decizii definitive.
Constantin Racu și Ramona Dospinescu au ajuns primii după gratii, după ce au fost condamnați definitiv în Dosarul ”Retrocedărilor”. Ei au avut roluri-cheie în Primăria Constanța și au fost două dintre cele mai importante puncte de sprijin ale șefiei lui Radu Mazăre: Racu avea frâiele Juridicului și Dospinescu jongla Patrimoniul orașului. Adică ei făceau legea și împărțeau terenurile. Poate așa se explică și de ce, tot ei, au primit cele mai grele pedepse din ”Retrocedări”, după Radu Mazăre (9 ani): Ramona Dospinescu a primit 7 ani și 6 luni, iar Constantin Racu, 6 ani și 10 luni.
Un băiat isteț la care Radu Mazăre ținea mult și care a avut aceeași soartă este Valentin Preda. Numele lui vă sună cunoscut mai degrabă din zona Teldrum-Dragnea, pentru că ieri a fost condamnat definitiv într-un dosar în care s-au scurs informații din DNA, înspre șeful PSD. Valentin Preda, pe care fostul primar îl alinta Valerică, a fost om-cheie în Portul Constanța, un loc pe care Radu Mazăre a vrut atât de mult să-l controleze încât se spune că de-acolo i se trage sfârșitul. Mazăre a făcut lobby pentru Valentin Preda ca să-l țină cât mai mult în Ministerul Transporturilor (sub care se află Portul Constanța).
Și a reușit asta vreo 11 ani, sub mai multe mandate, inclusiv în cele ale opoziției, atunci când șef la Transporturi erau Radu Berceanu sau Relu Fenechiu. Când Valentin Preda mai lua câte-o pauză din funcția de secretar de stat în Ministerul Transporturilor, băiatul lui Mazăre se întorcea acasă, fie în postura de consilier al lui Mazăre, fie șef în Portul Constanța. Pentru că, spunea Radu Mazăre jurnaliștilor, Valentin Preda era ”un băiat performant” care ”face treabă bună”. Și când spune asta despre tine tocmai Radu Mazăre, înseamnă totuși ceva.
Asemenea oricărui om performant din preajma fostului primar, Valentin Preda a fost trimis în judecată pentru fapte de corupție în iunie 2014, când lațul începea să se strângă în jurul foștilor baroni. Iar în 8 aprilie 2019, la fix 5 ani de la prima noapte de arest a lui Mazăre, a venit o sentință definitivă și pentru omul-cheie din Transporturi: 4 ani cu executare pentru trafic de influență. În acest dosar în care Preda își trafica influența, un fost ofițer DNA scurgea informații către TelDrum, societatea conectată la apropiații lui Liviu Dragnea. Iar fostul ofițer DNA Dan Manolachi va sta 8 ani în pușcărie pentru asta.
Liviu Dragnea este prieten vechi cu Radu Mazăre și, contrar aparențelor, nu Dragnea l-a făcut om mare pe Mazăre, ci taman invers. Pe vremea când fostul primar călătorea în Brazilia și își trimitea bezele cu oficialii de-acolo, Liviu Dragnea abia lăsase cârciuma deoparte și lua în primire o echipă de fotbal de la țară. Din 1996, drumurile lor au coincis o bună bucată de vreme, mai întâi prin PD, apoi au încălecat amândoi în PSD, unul la Primăria Constanța, altul la Consiliul Județean Teleorman, apoi au ajuns șefi în partid, au luat calea Braziliei și, de-aici încolo, știți cu toții povestea. Astăzi, amândoi spun că sunt persecutați de un stat paralel, sigur, altul decât cel pe care ei l-au construit din anii 2000 încoace.
Acum, însă, pe Radu Mazăre, care stă ascuns într-o junglă din Africa, și pe oamenii lui care privesc după gratii, i-aș mai întreba un singur lucru: A meritat performanța?
Foto deschidere – Radu Mazăre (sursa: www.cotidianul.ro)
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
