Președintele american Donald Trump pare să fi schimbat macazul în ceea ce privește negocierile cu Kremlinul. Doar în ultimele două săptămâni, a numit Rusia pentru prima oară „agresor” în războiul din Ucraina, a cerut sancțiuni mai dure împotriva Moscovei, cerere întâmpinată cu entuziasm de autoritățile UE, și, poate cel mai surprinzător, a transmis marți pe rețelele de socializare că Ucraina „este în măsură să lupte și să câștige întreaga Ucraină în forma sa inițială”.
Nu este prima oară când președintele american își schimbă opinia peste noapte, însă noile sale declarații despre Ucraina reprezintă o schimbare de paradigmă aproape totală pe un subiect care constituie nu doar una dintre cele mai controversate aspecte ale noului său mandat, început în 2025, ci a întregii sale cariere politice.
La urma urmei, până și președintele ucrainean Volodimir Zelenski se declară “un pic surprins” de încrederea cu care Trump a lăudat capacitatea forțelor ucrainene de a recâștiga teritoriul pierdut, scrie CBS. Singurul aspect încă nelămurit este dacă acel teritoriu include, sau nu, peninsula Crimeea, anexată ilegal de Rusia în 2014.
Legăturile președintelui american cu Rusia și primul scandal cu Ucraina
Înainte de a putea vorbi despre atitudinea lui Trump cu privire la invazia lansată de Rusia în Ucraina în 2022, este important de amintit că, încă din 2016, președintele american a adoptat o atitudine total diferită de cea a partidului său și a întregii clase politice americane de la acea vreme cu privire la ambițiile teritoriale ale Rusiei.
La acel moment, la doi ani după ocuparea ilegală a peninsulei Crimeea de către Rusia, republicanii și democrații din America erau încă mai mult sau mai puțin uniți în sprijinirea Kievului împotriva agresiunii rusești, cel puțin la nivel declarativ.
Platforma oficială a Partidului Republican includea chiar un plan de a înarma Ucraina împotriva agresiunii Kremlinului, dar acest plan a fost eliminat din platformă în urma intervenției echipei lui Trump, deși nu câștigase încă alegerile, după cum raporta presa americană la acea vreme.
La scurt timp după aceea, Trump însuși a ieșit în presă cu o serie de declarații surprinzătoare pentru un președinte american: a declarat public pentru ABC că oamenii din Crimeea “preferă Rusia” și a afirmat că ia în calcul ridicarea sancțiunilor împotriva Kremlinului, dacă ar fi ales.
Cam în această perioadă au început să apară îngrijorări cu privire la un posibil conflict interese al candidatului devenit apoi președinte. În 2018, prin analiza mai multor documente comerciale disponibile public, The New York Times a arătat că multe din afacerile lui Trump au primit în ultimele decenii finanțare semnificativă din partea unor investitori ruși și din alte țări, unii dintre ei “cu trecuturi dubioase, ba chiar criminale”.
În același an, mai mulți asociați ai președintelui au declarat pentru Foreign Policy că investitorii din spațiul post-sovietic, inclusiv din Rusia, l-au salvat, practic, la începutul anilor 2000, după ce o serie de investiții dezastruoase din anii ‘90 l-a lăsat “toxic” pentru băncile americane, cu mai multe afaceri falimentare și datorii de miliarde de dolari.
Au existat și acuzații directe de coliziune a administrației Trump cu Rusia, dar acestea nu au fost niciodată confirmate. În 2019, după aproape doi ani de cercetări, ancheta procurorului special Robert Mueller cu privire la alegerile prezidențiale din 2016 a concluzionat că Rusia a interferat în procesul electoral, dar nu a găsit nicio dovadă a unei coordonări între actori ruși și membri sau asociați ai campaniei lui Trump.
Cu toate acestea, relația neobișnuit de prietenoasă a președintelui cu Moscova cât și istoricul lui de controverse legate de Ucraina nu pot fi negate, în special când vine vorba de președintele Volodimir Zelenski: La sfârșitul lui iulie 2019, stenogramele unei conversații telefonice dintre Trump și Zelenski au arătat că președintele american a încercat să convingă autoritățile ucrainene să deschidă o investigație care să îi vizeze pe Joe Biden, principalul său rival electoral la acea vreme, și pe fiul său, Hunter.
Cererile lui Trump de la acea vreme au coincis cu o măsură oficială a biroului bugetar al Casei Albe de a reține 250 de milioane de dolari din ajutorul acordat Ucrainei de către Pentagon, ceea ce a fost văzut de adversarii lui Trump și de mulți birocrați de la Washington drept un abuz de putere.
Democrații din Camera Reprezentanților, camera inferioară a Congresului American, au inițiat procedura de impeachment, un proces care se poate încheia chiar cu demiterea președintelui, cu motivația că Trump ar fi încercat să șantajeze guvernul ucrainean pentru a-i oferi un avantaj în alegerile din 2020, printre altele, însă votul final pentru demiterea din funcție a aparținut Senatului, camera superioară a Congresului. Senatul, majoritar republican la acea vreme, a votat să îl achite pe președinte de toate acuzațiile, amintește Politico.
Revenirea la Casa Albă și disonanța cognitivă
Trump a pierdut alegerile din 2020 în fața lui Joe Biden, deși contestă până în prezent rezultatul, iar în perioada de “pauză” dintre cele două mandate, discursul său legat de Ucraina s-a bazat în mare parte pe ideea că invazia din 2022 nici măcar nu ar fi avut loc dacă el era președinte și că ar putea să vorbească cu Vladimir Putin și Volodimir Zelenski și să încheie vărsarea de sânge în 24 de ore, dacă este reales.
Kremlinul nu pare să fi luat aceste afirmații în serios. În noiembrie 2024, presa de stat rusă l-a “felicitat” pe Donald Trump pentru victoria sa electorală prin publicarea în direct a unor imagini explicite ale soției sale, Melania Trump, de pe vremea când lucra ca model, înainte să se căsătorească cu magnatul imobiliar devenit președinte, amintește The Kyiv Independent.
La aproape un an de la acest incident, Rusia încă lansează atacuri la scară largă împotriva Ucrainei, multe dintre ele cu victime civile, iar trupele rusești continuă să avanseze în estul Ucrainei, deși extrem de încet.
Între timp, încercările administrației Trump de a găsi o soluție diplomatică pentru conflict au fost întâmpinate de eșecuri repetate: În martie, Rusia și Ucraina au acceptat un armistițiu parțial, intermediat de Washington, care viza doar infrastructura energetică a ambelor state, însă Kremlinul a lansat un val de atacuri cu peste 150 de drone asupra mai multor instalații energetice și obiective civile ucrainene la mai puțin de o oră după ce a acceptat armistițiul.
În speță similară, la câteva zile mai târziu, Rusia a acceptat un alt armistițiu parțial, pe mare, în urma unei noi runde de negocieri realizate la inițiativa Casei Albe. Era o concesie puțin importantă pentru Rusia, care a eșuat oricum în obiectivul său de a opri exporturile ucrainene de cereale pe Marea Neagră, dar nici acest armistițiu nu a avut rezultatele dorite, dat fiind faptul că, după ce a acceptat încetarea luptelor pe mare, Kremlinul a ridicat noi cereri de ridicare a unor sancțiuni occidentale pentru a pune armistițiul în aplicare, o revendicare respinsă imediat de aliații europeni ai Kievului.
Pentru mai multe detalii, citește și:
- Rusia cere ridicarea unor sancțiuni occidentale înainte de a înceta luptele pe mare cu Ucraina
- Rusia a atacat infrastructura energetică a Ucrainei la doar o oră după ce a acceptat armistițiul parțial negociat cu Donald Trump
Pe scurt, primele câteva luni ale celui de-al doilea mandat al lui Trump au stabilit un tipar clar în ceea ce privește negocierile de pace: Rusia oferă concesii simbolice sau de importanță marginală, care nu schimbă de fapt realitatea de pe front, lumea primește asigurări că au avut loc “discuții foarte productive” și că lucrurile par să meargă în direcția cea bună, dar apoi forțele rusești încalcă oricum înțelegerile, iar războiul continuă ca și cum acestea nici nu ar fi existat.
Totuși, pentru prima jumătate a anului, realitatea din teren și discursul lui Trump par să fi provenit din universuri paralele. La un moment dat, părea că nu există nicio limită pentru comportamentul agresiv al Rusiei care să-l determine pe Trump să îl condamne pe Vladimir Putin. Din contră, Casa Albă l-a tratat mai degrabă pe Volodimir Zelenski ca pe un dușman în timp ce Trump își arăta aprecierea pentru președintele rus.
În februarie, Trump i-a cerut lui Zelenski să semneze o înțelegere de 500 de miliarde de dolari pentru drepturi asupra resurselor minerale rare ale Ucrainei, dacă vrea să se bucure în continuare de susținerea SUA, fără a oferi însă garanții de securitate concrete.
Ucraina nu a putut accepta asemenea condiții, însă a reușit să negocieze o înțelegere bilaterală pentru crearea unui fond de investiții pentru reconstruirea Ucrainei deținut în comun de Washington și Kiev. A fost un efort diplomatic complicat și controversat, în special pentru că Trump a contestat legitimitatea democratică a președintelui ucrainean și l-a numit chiar “dictator”, ceea ce a generat critici dure din partea aliaților comuni ai celor două state.
Când Zelenski a vizitat Casa Albă pentru a semna acordul și a încerca să obțină garanții clare de securitate pentru Ucraina, a fost în schimb atacat direct de către membri ai administrației americane și unii membri ai presei în Biroul Oval – acuzat de vicepreședintele JD Vance că nu este destul de recunoscător pentru ajutorul oferit de SUA, batjocorit de un jurnalist pentru că nu a venit îmbrăcat la costum dar, mai important, criticat că nu ar fi “pregătit pentru pace” și pentru că “se joacă cu Al Treilea Război Mondial” de către Trump.
Zelenski a plecat de la Washington umilit și fără o înțelegere semnată, iar următoarele luni au fost marcate de un efort considerabil al Ucrainei și aliaților săi europeni de a petici relația Kievului cu Washingtonul, în timp ce încercau să gestioneze retorica stranie și cererile lui Tump.
În aprilie, cu ocazia unui summit organizat la Londra, Trump a propus un plan care presupunea recunoașterea anexării ilegale a peninsulei Crimeea de către Rusia. Kievul a respins această idee, iar înalții reprezentanți ai SUA au anunțat în ultimul moment că nu vor mai lua parte la negocierile de la Londra. O lună mai târziu, în mai, UE și Marea Britanie au inițiat un nou pachet de sancțiuni împotriva Rusiei fără susținerea Statelor Unite.
- Citește și: „Take it or leave it”: Trump vrea recunoașterea anexării ilegale a Crimeei de către Rusia
Următorul moment critic a avut loc la mijlocul lunii august: Trump s-a întâlnit personal cu Putin în Alaska, în cadrul unui summit istoric în care cei doi au discutat chiar un posibil schimb de teritorii între Ucraina și Rusia pentru a încheia războiul, văzut de unii experți și mare parte din presa internațională ca o umilință istorică.
Faptul că jurnaliști și comentatori de la ziare precum The Guardian și CNN l-au criticat dur pe președintele american era de așteptat, însă până și unii experți invitați la Fox News, de regulă printre cei mai entuziaști susținători ai lui Trump, l-au criticat pentru întâlnirea din Alaska, amintește The Independent.
Schimbarea la Față și marile întrebări rămase
Zidul de gheață creat între Kiev și Washington a început să se topească după summit-ul din Alaska. Zelenski a vizitat din nou Casa Albă, de data asta la costum și însoțit de unii dintre cei mai importanți lideri europeni. Întâlnirea dintre cei doi și discuțiile trilaterale alături de liderii europeni au decurs fără incidente diplomatice, iar Trump a vorbit chiar de posibilitatea unor “evoluții favorabile”.
Majoritatea lumii s-a obișnuit deja cu faptul că Donald Trump este un politician imprevizibil. Nu știi niciodată când să te aștepți la următoarea declarație bombastică sau schimbare bruscă de politică, însă această inversare a discursului pe tema Ucrainei este cu adevărat aparte. Din primele clipe ale primului său mandat până în acest moment, ideea că peninsula Crimeea trebuie deja socotită ca teritoriu de facto rusesc a fost unul dintre cele mai consistente elemente ale politicii sale externe.
Acum, după luna de liniște dintre ultima vizită a lui Zelenski la Washington și întâlnirea celor doi în cadrul celei de a 80-a sesiuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, Trump numește Rusia un “tigru de hârtie” cu mari probleme economice și declară nu doar că Ucraina își poate recuceri tot teritoriul pierdut, ci „poate chiar mai mult decât atât”.
În mod previzibil, Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a minimizat afirmațiile președintelui american și a dat de înțeles că acestea sunt rezultatul trecător al întâlnirii recente dintre Zelenski și Trump, arată The Guardian,
De asemenea, există încă multe semne de întrebare. De pildă, președintele nu a explicat clar care este “forma originală” a Ucrainei la care face referire și nu avem încă planuri concrete pentru sancțiunile economice despre care a vorbit în ultimele săptămâni.
Rămâne de văzut dacă noile sale declarații bombastice prevestesc schimbări reale pe front sau la masa tratativelor, însă pentru prima oară în aproape 10 ani vedem o bucățică din retorica la care ne-am fi așteptat de la bun început din partea unui președinte republican, iar rânjetul batjocoritor al lui Vladimir Putin nu mai pare la fel de încrezător.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
