După luni de zile de război, în care administrația prezidențială a SUA a promis în repetate rânduri că semnarea unui acord cu Iranul este iminentă, autoritățile de la Washington și Teheran au confirmat, joi, faptul că au semnat așa-numitul „Memorandum de înțelegere de la Islamabad între Republica Islamică Iran și Statele Unite ale Americii”, iar termenii „generoși” ai acestuia au declanșat o dezbatere între aliații cei mai importanți ai Washingtonului și chiar în cadrul Partidului Republican.
Această înțelegere provizorie presupune încetarea ostilităților pe o perioadă de 60 de zile, timp în care cele două tabere vor continua negocierile pentru încheierea unui acord final care să pună capăt războiului pe termen lung și să rezolve problemele de fond care au dus la izbucnirea acestuia, în principal programul nuclear al Teheranului.
Majoritatea aliaților SUA în Orientul Mijlociu au aplaudat acest pas în direcția cea bună, însă memorandumul a atras și critici semnificative în spațiul public, deoarece oferă concesii economice semnificative Iranului, inclusiv ridicarea sancțiunilor internaționale și crearea de către SUA și aliații lor a unui fond de cel puțin 300 de miliarde de dolari pentru reconstruirea și dezvoltarea economică a țării.
Iranul, la rândul său, s-a angajat să renunțe la ambiția de a obține arme nucleare, dar mai mulți experți au avertizat deja că regimul de la Teheran a încălcat astfel de angajamente în trecut și încă nu știm, în orice caz, ce condiții vor fi impuse în acordul final sau dacă acesta va fi semnat. Trump a declarat deja că este dispus „să arunce din nou cu bombe”, iar discu’iile tehnice care trebuiau să înceapă vineri au fost amânate.
„Iranul a pierdut războiul, dar a câștigat la masa tratativelor”
Cei mai înfocați susținători ai președintelui american au prezentat documentul aproape ca pe un acord istoric, menit să pună capăt războiului și să permită redeschiderea strâmtorii Ormuz.
În schimb, criticii sunt de părere că acesta legitimează și întărește Iranul, în timp ce lasă nefinalizate obiective majore ale Israelului și SUA, în special în ceea ce privește programul nuclear al Iranului – miza principală a războiului.
Însăși publicarea și semnarea documentului au dat naștere unei dezbateri internaționale aprinse. Ambele părți au anunțat încă de luni că o înțelegere preliminară pentru redeschiderea strâmtorii și continuarea armistițiului a fost încheiată și că intenționează să o semneze, însă multe dintre detaliile textului au rămas neclare până joi, când președintele american a semnat memorandumul la Versailles, după cum amintește The Associated Press.
Pentru mai multe detalii, citește și:
A fost un moment surprinzător, în condițiile în care planul inițial vehiculat de presa internațională a fost de a semna documentul vineri, în timpul unei ceremonii oficiale organizate la Geneva.
În orice caz, Casa Albă a trimis, tot joi, o copie a acordului Congresului SUA, semnată de SUA, Iran și Pakistan în calitate de mediator, scrie Reuters.
Textul complet al înțelegerii, care conține 14 puncte, a fost ulterior publicat de mai multe surse occidentale, inclusiv Reuters și Arab Center în DC, dar și pe site-ul agenției iraniene Tasnim, cea mai mare instituție de presă iraniană controlată direct de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice.
În mare, ambele tabere se angajează, prin semnarea memorandumului, să pună capăt tuturor operațiunilor militare pe toate fronturile, inclusiv celui din Liban și să negocieze pentru încheierea unei înțelegeri permanente în următoarele 60 de zile – acesta este timpul în care Washingtonul și Teheranul trebuie să definitiveze un acord pe termen lung pentru încheierea ostilităților, stoparea programului de înarmare nucleară al Iranului și alte chestiuni mai mici, cum ar fi fondul de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari pe care SUA s-au angajat să îl implementeze „împreună cu partenerii regionali”. și ridicarea sancțiunilor împotriva Iranului.
În ceea ce privește Strâmtoarea Ormuz, SUA au anunțat joi că blocada impusă porturilor iraniene, conform termenilor stabiliți în memorandum, scrie NPR. În schimb, Iranul nu va mai percepe taxe navelor comerciale care vor să traverseze Strâmtoarea Ormuz în următoarele două luni și s-a angajat să permită revenirea traficului de marfă prin strâmtoare la nivelurile înregistrate înainte de război.
Amintim că Strâmtoarea Ormuz este unul dintre cele mai importante puncte strategice din lume pentru comerțul cu produse petroliere. Înainte de începerea războiului, asigura aproape un sfert din comerțul maritim global cu petrol, precum și volume semnificative de gaz natural lichefiat și îngrășăminte, amintește ONU.
În același timp, Iranul nu a renunțat complet la programul său nuclear, dar și-a luat angajamentul că „nu va procura și nu va dezvolta arme nucleare” – cu toate acestea, chestiuni precum destinația rezervelor iraniene de uraniu îmbogățit urmează să fie puse la punct ca parte a acordului final.
Una peste alta, numeroși experți și observatori internaționali sunt de acord că, deși redeschiderea strâmtorii pentru următoarele două luni este un pas important, memorandumul este încă departe de a rezolva problemele fundamentale care au dus la izbucnirea războiului, iar cadrul de negocieri pe care îl stabilește pare să favorizeze mai degrabă Iranul.
După cum este descrisă situația de Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din SUA, „Iranul a câștigat la masa negocierilor, deși a pierdut războiul”, pentru că a primit concesii semnificative pe care SUA s-au angajat deja să le pună în practică înainte de negocierea unui acord final, în timp ce a dat la schimb, în mare parte, promisiuni și angajamente similare cu cele pe care le-a mai încălcat în trecut.
Problema Libanului
Cea mai surprinzătoare parte a memorandumului, potrivit experților CSIS, este că textul angajează părțile să „asigure integritatea teritorială a Libanului”, un limbaj pe care Israelul nu îl va respecta până când Hezbollah nu va fi complet dezmembrat, iar Forțele Armate Libaneze nu vor controla efectiv granița sudică. Acest obiectiv este încă departe, ceea ce face ca această promisiune să pară mai degrabă o dorință decât un plan concret.
Mai mult decât atât, textul îi include și pe aliații SUA, dintre care cel mai notabil este Israelul. Statele Unite, Iranul „și aliații lor” acceptă termenii stabiliți, însă rămâne neclar dacă aliații Washingtonului și ai Teheranului vor fi de acord să onoreze toate promisiunile făcute.
Pentru moment, atât Israelul cât și teroriștii Hezbollah au acceptat un armistițiu în Liban, dar acest anunț vine după o escaladare semnificativă a violenței ca răspuns la semnarea memorandumului de la Islamabad – un prim test semnificativ al „rezistenței” înțelegerii, scrie CBS News.
Inclusiv congresmeni republicani și-au exprimat îngrijorările cu privire la anumite aspecte ale înțelegerii. Printre problemele principale se numără angajamentele care ar putea inhiba operațiunile militare ale Israelului în Liban și concesiile economice semnificative oferite regimului de la Teheran.
Spre exemplu, în privința fondului de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari pentru Iran, senatorul texan Ted Cruz, unul dintre cei mai importanți aliați ai lui Trump, a declarat că „istoria demonstrează că trimiterea a miliarde de dolari către un fanatic teocratic care vrea să ne omoare este o idee foarte proastă”, scrie MS Now.
Pe de cealaltă parte, majoritatea aliaților regionali ai SUA au primit armistițiul, chiar și temporar, cu brațele deschise. State precum Qatar și Kuwait au descris progresul înregistrat la masa tratativelor în termeni laudativi, cu accent deosebit pe rolul jucat de Pakistan în calitate de mediator, de pildă.
Iordania, Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită s-au exprimat în termeni mai prudenți, dar consensul în Orientul Mijlociu pare a fi că un pas important a fost făcut în direcția cea bună. Singura excepție notabilă este Israelul. Conform surselor consultate de ziarul american Axios, deși au evitat să înainteze critici dure în spațiul public, mai mulți oficiali israelieni au transmis, în discuții de culise cu jurnaliști israelieni, că sunt profund îngrijorați de acord.
Dincolo de această problemă, mai mulți experți sunt de părere că termenii „generoși” ai înțelegerii ar putea rezulta, în ciuda pierderilor materiale și umane semnificative din timpul războiului, într-o fortificare a puterii Iranului pe scena internațională.
După cum explică Council on Foreign Relations, Iranul va recupera o parte semnificativă a pierderilor materiale uriașe pe care le-a suferit prin fondul de 300 de miliarde de dolari cu care SUA au fost de acord, dar un element la fel de important îl reprezintă înlăturarea sancțiunilor și faptul că, până la acest moment, Teheranul și-a exprimat clar dorința de a impune taxe de trecere în Strâmtoarea Ormuz după încheierea perioadei de 60 de zile de negocieri prevăzute în memorandum.
- „Pe scurt, războiul cu Iranul a costat mult — din punct de vedere economic, militar și uman — și a adus puține beneficii concrete. De fapt, este posibil să încurajeze și să întărească Iranul. Teheranul se poate lăuda acum că a supraviețuit unui atac comun al SUA și Israelului și că a ieșit din conflict cu regimul intact, chiar dacă unii dintre actorii de la vârf s-au schimbat. Iranul poate folosi acum fondurile pe care le primește prin ridicarea sancțiunilor și deblocarea activelor nu doar pentru a-și reconstrui economia, ci și capacitatea militară — și pentru a-și spori sprijinul pentru grupări proxy precum Hezbollah„, încheie CFR.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
