Constanța este orașul în care campioana României la fotbal nu are un stadion iar Teatrul de Stat, cu cel mai bun spectacol premiat de UNITER, nu are o sală

sursa foto: (st) Facebook/ Gheorghe Hagi, (dr) Facebook/ UNITER
sursa foto: (st) Facebook/ Gheorghe Hagi, (dr) Facebook/ UNITER

Fotbaliștii de la Farul Constanța au adus titlul de campioană a României, după ce și clubul Viitorul obținuse această performanță, în sezonul 2016-2017. UNITER a considerat, la Gala susținută la Timișoara, că spectacolul „Seaside Stories”, pus în scenă de Radu Afrim la Teatrul de Stat, este cel mai bun spectacol dramatic din țară.

Farul Constanța nu poate juca în oraș pentru că nu există un stadion iar Teatrul de Stat nu are o sală, spectacolele desfășurându-se într-un fost birou administrativ, reamenajat pentru a găzdui 70 de spectatori.

Cele două situații nu sunt singulare. Cele mai noi investiții în infrastructura sportivă și culturală din Constanța datează de 70 de ani. De atunci, orașul a avut alte priorități.

Cum s-a ajuns aici?

Infrastructura sportivă și culturală a Constanței este veche de mai bine de 70 de ani. Cele mai noi investiții, Teatrul de vară din Mamaia (inaugurat în 1963) și Teatrul de Vară „Soveja” (inaugurat la începutul anilor 1980), sunt ruinate și fără perspective. Cel din Mamaia este în mijlocul unui viitor cartier de locuințe iar sala Soveja, ridicată în singurul parc al orașului, se află acum la gura unei imense parcări subterane a celui mai mare complex comercial din localitate. Orașul de la malul Mării Negre nu are un bazin olimpic de înot, nu are o sală polivalentă modernă, nu dispune de cinematografe independente, nici de baze sportive sau de agrement. Pepinieră de campioni olimpici, mondiali și europeni, Constanța nu oferă absolut nimic în infrastructură iar domeniul artistic nu are nici măcar un loc de prezentare de nivel național. Muzeele constănțene, excepționale prin patrimoniul de care dispun (de importanță care depășește cadrul românesc), sunt improprii ca spații de expunere, lipsite de perspective de dezvoltare iar unele, precum Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, în pragul prăbușirii. Muzeul Cetății Histria s-a închis, recent, pentru că a devenit un pericol public iar Edificiul Roman cu Mozaic, Mormântul Hypogeu, artefactele cetății Tomis așteaptă zile mai bune pentru a fi renovate, puse în valoare și apreciate.

Teatrul de Vară din Mamaia (sursa foto: Info Sud-Est)

Stadionul emblematic al Constanței, denumit succesiv „1 Mai”, „Gheorghe Hagi” sau „Farul”, a împlinit 70 de ani și se demolează. El a fost ridicat în anii 1950, prin munca deținuților politic și sub îndrumarea unor arhitecți renumiți dar arestați pentru „delicte” anticomuniste: Ioan Pușchilă, George Matei Cantacuzino sau Constantin Joja. În 1970 a devenit primul stadion din afara Bucureștilor care deținea nocturnă și, după 1990, mai multe meciuri oficiale ale naționalei s-au desfășurat aici. 2-0 cu Cehia, în septembrie 2005, 1-0 cu Olanda, în octombrie 2007, 2-2 cu Franța, în octombrie 2008 și 2-3 cu Serbia, în martie 2009 sunt rezultate care par astăzi din altă epocă, înregistrate pe stadionul care de ani buni este o ruină insalubră. Echipa campioană, Farul Constanța, își desfășoară meciurile pe un mic stadion din Ovidiu, orașul vecin, pentru că în Constanța nu există o variantă pentru a juca fotbal. Acolo, la Ovidiu, a devenit campioană a României și Viitorul Constanța, în ediția din 2016-2017.

Petecere dedicată demolării stadionului din Constanța, 1 iunie 2023 (sursa foto: Primăria Constanța)

Sala Sporturilor din Constanța este ridicată acum 70 de ani (între 1954-1960). Menirea ei a fost aceea de a găzdui, la 3 aprilie 1958, Consfătuirea națională a celor 2.000 de țărani și lucrători din sectorul socialist al agriculturii, ședință care anunța finalizarea cooperativizării forțate în Dobrogea. Sala Sporturilor și-a făcut datoria, vreme de 70 de ani. Astăzi este improprie și are urgentă nevoie de o reabilitare, este ponosită și căpușată de dughene și de prost gust. O parte dintre cele mai cunoscute și mai titrate nume mondiale ale gimnasticii românești provine din Constanța fără ca orașul să fi oferit vreodată infrastructura și recunoașterea meritată: Simona Amânar, Cătălina Ponor, Camelia Voinea, Nicoleta Sofronie, Adriana și Anamaria Tămârjan. Alături de aceste glorii, sunt multe alte nume, cum ar fi, de pildă, dar nu singură, Elisabeta Samara, campioană la tenis de masă.

Sala Sporturilor din Constanța (sursa: Info Sud-Est)

La tenis e mai simplu: Constanța nu a avut, nu are și nu va avea terenuri de tenis omologate internațional la un nivel înalt și nici turnee internaționale de anvergură. Asta se întâmplă chiar dacă, de aproape 25 ani, tenisul mondial a fost dominat și de trei constănțeni: Simona Halep, Andrei Pavel și Horia Tecău.

Și cu bazinele de înot de nivel național și internațional la malul Mării Negre e foarte simplu: nu există. Niciun edil al orașului nu a crezut că trebuie așa ceva, pentru a organiza competiții internaționale, pentru a practica sportul sau pentru simpla relaxare. Asta deși Constanța are, încă, pe singurul campion olimpic la natație, Răzvan Florea.

Lacul Tăbăcărie, cu oricâtă indulgență l-ai privi, tot doar o groapă puturoasă de gunoi este. Asta se întâmplă deși micul club sportiv de kaiac-canoe, situat în buza mall-ului, parcării aproape gratuite de pe mal și a altor stabilimente aciuiate pe fostul spațiu verde, a dat o listă spectaculoasă de viitori campioni olimpici, mondiali și europeni, care și-au început aici activitatea. Cel mai mare număr de campioni ai orașului au străbătut mai demult apele fetide de astăzi  ale lacului: Tecla Borcănea, Daniela Varona, Daniela Catană, Romică Haralambie, Iosif Chirilă, Gabriel Culea, Cătălin Costache.

Lacul Tăbăcărie (sursa foto: Info Sud-Est)

Când pe 12 iunie Teatrului de Stat din Constanța i s-a decernat, pentru prima dată în istoria de 72 de ani, premiul pentru cel mai bun spectacol din țară, cea mai bună întrebare care s-a pus a fost: unde joacă actorii? Unde este acest teatru?

Teatrul de Stat din Constanța nu are sală.  Nici Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” nu are.

Sala „Fantasio” a fost un cinematograf construit în 1927, acum aproape un secol, cu banii lui Demostene Tranulis, și a devenit Teatrul de Stat. Drept recompensă, anul trecut casa lui Tranulis, din centrul vechi al orașului, a fost demolată. Sala a rămas. De mai mulți ani ea este în reabilitare energetică și este foarte puțin probabil că poate fi modernizată la standardele secolului al XXI-lea. Sala de festivități a Colegiului Național „Mircea cel Bătrân”, ridicată în anii 1920, a fost destinată în 1951 a fi o sală de teatru. Astăzi, ea este Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”, care găzduiește spectacole de operă, operetă, balet și muzică simfonică.

Clădirea Teatrului de Stat (sursa foto: Info Sud-Est)

La Constanța, ca o inovație națională și cu puține comparații mondiale, în 1978 au început să se desfășoare „Serile de teatru antic”, cu Silviu Purcărete la comandă. Spectacolele se țineau, cu puzderie de localnici și turiști, în cetatea Histria, la Cheile Dobrogei, în Edificiul Roman cu Mozaic, în clădirea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie (din piața Ovidiu), în spațiul Mormântului cu papirus din Muzeul „Callatis” din Mangalia. Astăzi, muzeul cetății Histria s-a închis pentru că imobilul este în pericol să se prăbușească, Edificiul Roman este în afara circuitului turistic, clădirea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie este o ruină iar teatrul antic a rămas un proiect generos, de viitor, al studenților de la Universitatea „Ovidius”.

Muzeul Cetății Histria (sursa foto: Info Sud-Est)

Autoritățile locale ale județului și orașului nu au fost interesate de infrastructura culturală și sportivă.

Dezbaterile despre șezlonguri sau prelungirea sezonului estival și ridicarea intempestivă de cartiere cu zeci de mii de locuințe în Constanța și Mamaia  au devansat fără drept de apel orice inițiativă referitoare la spații sportive, săli de teatru, muzee noi, săli de conferințe, cinematografe. Turismul estival și afacerile imobiliare au adus lumii politice constănțene banii, voturile și platforma publică. Este motivul pentru care, după 1990, Constanța a fost surclasată în meciurile cu toate orașele mari din țară.

După 70 de ani de la ultima investiție în  infrastructura sportivă și culturală, istoria s-a răzbunat, aducând titluri de campioni pe care nu avem unde să îi vedem, să îi aplaudăm, să îi respectăm așa cum merită. Respect, Farul, respect, Teatrul de Stat!

Ne bucurăm că ne citești!

Dacă vrei să ne și susții:

2 comments
  1. Salut,
    Poate nu ați aflat dar Constanța are in acest an Campioni naționali la handbal masculin Juniori 4, după 20 de ani, cu echipa HC Omer, grație unor antrenori de excepție, unor copii talentați și unor părinți care susțin eforturile unei echipe private.
    Da, această performanță este obținută fără să existe o sală adecvată în Constanța (exceptând Sala Sporturilor, care de cele mai multe ori este “rezervată” echipelor CSM).

  2. Foarte bun articol! Felicitari, domnule profesor, spiritul Dvs de observatie si analiza va situeaza in sfera unui om de cultura si de carte. Cui ii pasa si mai concret, ce iese la chestia asta?Cultura, marii artisti si marii scriitori, plasticieni de varf si actorii neuitarii…..se duc ca pasarile toamna si istoria se scrie printre ruine de nesimtire si nepasare pentru ce am fi putut sa fim noi. Conteaza doar clipa nefericita a prezentului inca nescris, cu gropi de memorie si aplauze festive din 4 in 4 ani, tot in salile facute de comunistii atat de huliti. La mai mare, Dobrogea mea!

Comments are closed.