Carol Friedman: „Constanța a ajuns singurul oraș care nu are o Sinagogă“

În ediția anterioară, „Info Sud-Est“ a demarat Campania „DE CE?“, cu privire la situația dezastruoasă în care se află Sinagoga din Constanța. Am făcut acest lucru din respect pentru moştenirea istorică, culturală şi religioasă a oraşului şi a Dobrogei şi, mai ales, după ce am constatat că, după 1990, presa locală şi naţională nu a prezentat niciodată vreun material amplu despre ceea ce se întâmplă cu Sinagoga și că nimeni nu a atras atenția, după 2005, că tavanul clădirii a căzut.

Nici măcar „Realitatea evreiască”, organ oficial al Federației Comunităților Evreiești din România, nu a considerat că este de bun augur să reflecteze asupra unei situaţii intolerabile.

Ne propunem, prin deschiderea acestui dialog, să readucem în discuţie situaţia unei embleme în ceea ce, repetat, înţelegem prin „mozaic etnic, cultural şi religios”. Pentru că pornim de la premisa că fiecare comunitate etnică, oricât de puţin numeroasă, are drept la res-pect şi egalitate. Mai ales, aici, în Dobrogea. Acesta este motivul pentru care „Info Sud-Est” a început, în legătură cu starea Sinagogii din Constanţa, campania „DE CE?”.

În urmă cu două săptămâni, am stat de vorbă cu Sorin Lucian Ionescu, noul președinte al Comunității Evreiești din Constanța. Am reușit să creionăm, cu ajutorul declarațiilor sale, un tablou despre viaţa pe nedrept uitatei comunităţi etnice, despre proiectele pe care le are în legătură cu reabilitarea Sinagogii din peninsulă, dar și despre cauzele care au dus la degradarea acestui lăcaș de cult.

În această ediție vă prezentăm declarațiile doctorului Carol Friedman, fost președinte al Comunității Evreiești din Constanța, care ne-a prezentat un punct contradictoriu de vedere faţă de cel al actualului președinte în legătură cu ancheta noastră.

A existat sau nu un proiect de reabilitare a Sinagogii?

În octombrie 2013, dr. Carol Friedman, președintele Comunității Evreilor din Constanța la acea vreme ne-a declarat că „S-au primit fonduri de la Consiliul Europei (Uniunea Europeană, n.red.), pentru refacerea zonei peninsulare. O parte din aceste fonduri sunt destinate reabilitării Sinagogii“.

Cum nimic nu s-a întâmplat până acum și cum Sorin Lucian Ionescu a declarat că nu a existat niciodată un proiect de reabilitare a lăcașului de cult, am încercat să lămurim problema, apelând la informațiile deținute de Carol Friedman:

„Am documente scrise, mi-au fost trimise prin corespondență că făceam parte dintr-un proiect de refacere a Sinagogii. Există un proiect la doamna Tiță. Doamna Tiță a promis solemn că Sinagoga va trece în patrimoniul statului“.

Pentru a elucida problema, am solicitat un punct de vedere al Direcției Județene de Cultură din Constanța. Magdalena Tiță, directorul instituției, ne-a declarat:

„Acum vreo doi ani am avut o discuție cu dr. Carol Friedman. A spus că și-ar dori ca Sinagoga să fie reabilitată, însă depinde de bani de la București, din America… Nu a fost nimic clar… Știu că era o problemă, Sinagoga nu a putut fi clasată fiindcă terenul nu avea cadastru. Dosarul de clasare este destul de anevoios. Pe de altă parte, nu există nici o documentație depusă în acest sens. Nu aveam cum să-l anunțăm noi pe domnul Friedman de existența vreunui proiect. Doar dacă Sinagoga era clasată puteam face ceva. Noi am vrea în orice moment clasarea Sinagogii“.

Au dispărut sau nu Torele?

În ediţia anterioară, Sorin Lucian Ionescu ne aducea la cunoştinţă că a făcut recent o plângere la instituţiile statului în legătură cu dispariţia Torelor: „Apropo, lipsesc Torele. Eu vin acum de la poliție, unde am dat declarație. Torele au fost în Sinagogă, au fost aduse în sediul comunității, și acum se pare că sunt acasă la cineva. Torele au dispărut de cinci ani“.

L-am invitat pe Carol Friedman să răspundă la această chestiune iar răspunsul său contrazice afirmaţiile actualului preşedinte al Comunităţii Evreieşti, în sensul că nu au dispărut nicidecum, ci sunt în siguranță, fără a preciza însă ce s-a întâmplat în tot acest timp cu ele:

„Torele făceau parte dintr-un set de Tore, iar o parte erau ale tatălui meu. Tatăl meu a venit aici după Dictatul de la Viena. Noi suntem din Cluj. Nu puteam să le deosebesc pe cele ale tatălui meu de celelalte. Torele sunt în drum spre București, spre Federație și vor fi trimise la Sinagoga Struma (din Beer Sheva, Israel n.red). Deci problema este elucidată. Tora nu este un obiect de inventar. Noi am fost nevoiți să adăpostim Torele de pericol, fiindcă comunitatea a fost vandalizată. S-au făcut plângeri repetate la poliție pentru dispariția obiectelor de cult din Sinagogă. Poliția a spus: noi nu ne putem amesteca în aceste treburi. Solicitați forului dumneavoastră de la București să angajeze o firmă. Răspunsul a fost: autor necunoscut sau copiii străzii. Au venit la mine oameni și mi-au spus că a fost un curent legionar antisemit în Constanța care profanează sedii“.

Evident, este absolut normal ca obiecte de cult, vechi, valoroase măcar din punct de vedere spiritual să se afle în bună siguranţă. Interesant este că, până acum, nimeni din comunitate sau din Federaţie, nu mai vorbim de conducerea Rabinatului, nu a stabilit nici dacă sunt obiecte de patrimoniu, nici care este procedura de păstrare sau de transmitere.

A existat un acord, măcar formal, de transmitere a acestora, la Bucureşti şi, de aici, mai departe, în Israel? A stabilit cineva dacă sunt sau nu necesare comunităţii din Constanţa, chiar aşa mică cum a rămas? Carol Friedman vorbeşte despre dispariţia repetată a obiectelor de cult din Sinagogă. Nimeni din comunitate sau din conducerea centrală de la Bucureşti nu a fost interesată, de aproape două decenii, de această anomalie? DE CE? Nu s-a putut face un minim efort de depozitare a tot ce însemna această identitate într-unul dintre localurile comunităţii? Este vorba despre dezinteres, despre incapacitate administrativă sau despre trafic de valori? Nu ar fi prima dată când la Constanţa ar fi valabilă şi ultima variantă.

Afirmaţia doctorului Carol Friedman în legătură cu existenţa unui curent legionar şi antisemit la Constanţa, responsabil de vandalizarea Sinagogii, poate fi luată în considerare şi este gravă. Trebuie adoptată o atitudine solidă, fără echivoc, de respingere şi condamnare morală şi juridică de câte ori s-ar semnala astfel de cazuri. Dar, dacă instituţiile statului, obligate să ia act de aceste anomalii, nu s-au sesizat atâţia ani, este la fel de probabil că fenomenul ca atare nu este, singur, vinovat de dezastrul în care se află Sinagoga.

DE CE nu au fost făcute publice astfel de ieşiri fără precedent pentru un stat democratic dacă ele sunt principalele demolatoare ale Sinagogii? Atitudinea antisemită a constănţenilor, dacă ea a existat, este vinovată de starea actuală a lăcaşului de cult?

Relația cu Federația Comunităților Evreiești din România și cu deputatul Aurel Vainer

În ceea ce privește declarația lui Sorin Lucian Ionescu conform căreia Carol Friedman a avut în ultimii ani o relație delicată cu Federația Comunităţilor Evreieşti, fostul președinte ne-a declarat:

„La Federație se comit greșeli mari. Vainer nu a înțeles esența Constanței. Am solicitat în nenumărate rânduri să fie angajat un contabil, ca să nu se ajungă în situația asta, dar întreaga corespondență pe care eu o tri-miteam la Federație era distrusă. Există un personaj la Federație care nutrește față de mine o ură patologică, și nu este domnul Vainer. Este o cauză freudiană. Relația cu domnul Vainer a fost extraordinară, dovada cea mai bună este faptul că dânsul a apelat la mine ca să-i pregătesc alegerea ca deputat în forumul nostru le-gislativ unde am reușit să îi mobilizez peste 500 de votanți. Ceea ce este o cifră imensă la o comunitate care nu are 50 de membri. Are sub 20 de membri. Sunt 12-13. Eu nu am avut nici o posibilitate să angajez un paznic. Am făcut o mie și una de diligențe și până nu au intrat hoții de trei ori să vandalizeze comunitatea nu s-a mișcat un deget. Comunitatea a funcționat până într-un moment în care niște lucruri s-au întâmplat, fără contabil. Cineva din cadrul Federației mi-a șoptit la un moment dat: <<domnule doctor, rău arată Sinagoga aia. Nu ar fi mai bine să o vindem?>>. Oamenii trebuie să stea față în față fără patimă și să spună adevărul“.

„Info Sud Est” nu doreşte să analizeze relaţiile şi diversele opinii din cadrul Comunităţii evreieşti din Constanţa pentru că acest aspect nu face obiectul atitudinii sale editoriale. Este bine, din punctul nostru de vedere, dacă acolo există o minimă dezbatere, acest lucru înseamnă interes şi deschidere pentru soarta comunităţii. Cu toate acestea, lipsa unui aparat administrativ, vreme îndelungată, este de neînţeles.

DE CE nu au fost găsite soluţii, chiar de moment, pentru salvarea a ceea ce se mai putea salva? Am mai spus-o şi în ediţia noastră anterioară: terenul pe care se află Sinagoga are o va-loare imobiliară foarte mare, mai ales în contextul reabilitării centrului istoric. Ne putem gândi că, în condiţiile în care nimeni din comunitate, din instituţiile abilitate ale statului sau din administraţia locală nu s-a gândit să treacă clădirea pe lista monumentelor istorice, a existat sau există temerea ca pe ruinele unui lăcaş de cult să apară o clădire modernă, civilă, aducătoare de fonduri? Un hotel, un supermarket, un centru de afaceri, un imobil de locuinţe? Dacă, aşa cum ne afirmă Carol Friedman, nici măcar un contabil nu a existat la Comunitate, cine ştie cum s-ar fi tranzacţionat acest teren cu vedere la mare…

Relația cu administrația locală și cu Radu Mazăre

O altă problemă pe care „Info Sud-Est“ a ridicat-o în cadrul Campaniei „DE CE?“ a fost relația dintre Comunitatea Evreiască din Constanța și administrația publică locală, dar și modul în care cea din urmă poate ajuta și contribui la consolidarea și refacerea Sinagogii. Și în această privință, cei doi președinți ai Comunității Evreiești din Constanța au viziuni contradictorii.

Dacă Sorin Lucian Ionescu crede că administrația locală este legată de mâini și de picioare și nu poate aloca bani pentru Sinagoga din Constanța, Carol Friedman îl acuză direct pe edilul Constanţei. Acum, în 2014. În 2013, când „Info Sud Est” i-a cerut un punct de vedere, declaraţiile lui erau de altă factură şi se dovedeau mai favorabile administraţiei locale.

„Federația este direct vinovată, împreună cu domnul Mazăre, de starea Sinagogii. Federația nu a știut să colaboreze cu Mazăre, care a zis că îi iubește pe evrei, dar… Nu ne-a ajutat să renovăm Sinagoga. Dacă e, o să plec în America și o să fac declarații înfiorătoare. Nu au făcut nici un efort pentru comunitate. Primarul Mazăre, trebuie să recunoaștem, a promovat niște relații comerciale cu cetățeni israelieni, posesori de fonduri serioase, însă și-a urmărit numai interesele personale. I-am spus: <<Radule, te felicit că ai făcut cartierul Henri Coandă, cu domnul Morgenstern, pe care unul dintre amicii mei din Israel îl cunoaște foarte bine. Acum să te văd și cu templul acesta, că e păcat. Este un motiv de fală și pentru tine, fiindcă ești primar>>. Din nefericire, nu a făcut multe lucruri și nu s-a ținut de cuvânt“.

Relaţia cu administraţia locală poate că nu a fost de cea mai bună calitate, cel puţin la modul instituţional. Ceea ce este şi uşor de observat: toate clădirile comunităţii evreieşti din Constanţa sunt într-o stare deplorabilă. În 25 de ani, nici măcar un singur imobil al comunităţii nu a fost renovat şi repus în circuit public. Nici măcar vreunul nu a fost pus în valoare turistică sau culturală. Pe de altă parte, nu înţelegem, în sensul acestor afirmaţii ale lui Carol Friedman,

DE CE nu a existat o reacţie, oficială, a comunităţii evreieşti din Constanţa în momentul în care edilul oraşului a oferit un spectacol monden şi de modă în uniformă nazistă în cea mai în vogă staţiune a României? Pentru că tăcerea, vinovată, înseamnă susţinere. Mai ales când este vorba despre persoane publice.

Carol Friedman nu are dubii când confirmă că:

„Am documente zdrobitoare în care Radu a făcut o gafă foarte mare. Nu ar fi fost nimic dacă ar fi apărut în costum nemțesc, că în fond este un costum militar. L-a văzut un om foarte important de afară, fiindcă eu nu mă pricep la vestimentație, s-a uitat foarte atent și a scos și o lupă, fiind filatelist, și mi-a spus: <<Herr dr. Friedman, aceasta este vestimentația unui membru al celor mai fioroase unități a SS, cap de mort>>. A făcut-o ca un gest simbolic. Dar el este un tip care suferă de imaturitate. Ca un omagiu pentru Constanța, nu îl puteam face nazist. Este un om mai original, ca să zic așa. Mazăre nu este nazist. Federația a avut o atitudine rezervată, eu însă, în calitate de bun român mi-am dat seama că a crea un scandal cu acest prilej, venind din partea unor oameni care nu toți își pot măsura consecințele faptelor și vorbelor lor, fac un deserviciu nu lui Radu, ci vouă, constănțenilor. În analele istoriei ar fi rămas că în Constanța există fasciști“.

Au reacţionat, atunci, mass-media naţionale şi internaţionale, activişti ai societăţii civile. Prezenţa unui astfel de fenomen într-un oraş care se caracterizează prin toleranţă este o anomalie. Este cel puţin jenant să apelezi la „imaturitate” pentru a judeca un act public scandalos, fie şi petrecut pe o scenă cu fete despuiate şi cu public avid de distracţie. Carol Friedman nu a făcut nimic prin care să se desolidarizeze, ca persoană care conduce o comunitate. Putea fi şi o simplă declaraţie de presă. Nu ar fi fost neapărat o declaraţie de război la adresa şefului administraţiei locale. Edilul Constanţei şi-a cerut, oricum, scuze public.

Doctorul Carol Friedman ar fi trebuit să fie vocea cea mai consistentă a corului de critici la adresa unei mondenităţi care, fie vorba între noi, nu ar fi antrenat Constanţa într-un scandal „fascist”. Maia Morgenstern, între altele şi director al Teatrului Evreiesc de Stat, a refuzat în vara aceasta participarea la carnavalul din Mamaia. O fi făcut-o din motive care ţin de agenda personală?

Trăim de 25 de ani într-un regim democratic şi este absurd să apelezi la logica vinovăţiei colective: dacă fenomenul antisemit există la Constanţa şi el ar fi condamnat de voci cu autoritate din cadrul comunităţii evreieşti, noi, locuitorii urbei, nu am avea motive să ne simţim admonestaţi sau vizaţi. „Info Sud Est” a demarat campania pentru salvarea Sinagogii nu pentru că doreşte să dovedească antisemitism la Constanţa, ci pentru că a consi-derat că există interese multiple care împiedică supravieţuirea normală a micii comunităţi evreieşti de la malul mării.

Sinagoga este elementul central în jurul căruia poate funcţiona o astfel de identitate. O spune chiar Carol Friedman: Constanța a ajuns singurul oraș care nu are o Sinagogă. Cum să judeci un astfel de fapt pentru un oraş care se identifică tocmai prin diversitate şi toleranţă? DE CE s-a ales tocmai Constanţa pentru un astfel de experiment?

Investitorii din Israel la Constanța

La capitolul investitori din Israel, pe care președintele Sorin Lucian Ionescu a declarat că nu îi cunoaște, Carol Friedman a trecut în revistă câteva tentative de investiții pe care unele persoane de origine israeliană au încercat să le demareze pe terenurile comunității din Constanța, dar a și negat faptul că a refuzat un investitor israelian acum 3-4 ani, conform declarațiilor lui Sorin Lucian Ionescu.

„Nu a apărut nici un investitor. A fost un singur om din Israel, care a decedat între timp, și care a inițiat un curs de limbă ivrit, gratuit. Am cunoscut și eu un israelian, un om important. El mi-a spus: <<Lasă, că aveți destui bani. Nu-mi povesti mie că n-aveți. Vindeți comunitatea, faceți hotel acolo, și eu aduc pe nu știu cine>>. A promis, a vorbit, el știe. Clădirea de pe Sarmisegetuza nr.3 este o clădire veche, să se vândă acolo și în locul ei să se facă un hotel. Din banii res-pectivi se pot face multe lucruri, inclusiv un sediu adaptat nevoilor evreilor care rămân. Câți? 16, 17? Pe strada Mircea, pe terenul comunității, este teren arheologic. Din surse foarte sigure, acolo nu se poate construi nimic, pentru că un domn american de origine evreiască voia să facă un hotel mare. Când eram să merg triumfător la Vainer cu această captură, mi-a zis: interesează-te dacă se poate, fiindcă aici sunt ruine de pe vremea romanilor. Suntem orașul tuturor posibilităților. Suntem pe primul loc în șmecherie, și pe ultimul loc din punct de vedere al științei. Probabil sunt oameni pe care îi interesează mai mult profitul lor decât soarta fraților lor din împrăștiere, din diaspora“, a conchis Carol Friedman.

Este posibil ca puţinii investitori din Israel, care au venit la malul mării pentru proiecte de zeci de milioane de euro, să nu fi fost interesaţi de Sinagogă. Totuşi, un proiect de renovare şi punere în valoare ar fi adus turişti şi fonduri. Şi soluţii au putut fi găsite în foarte multe dintre oraşele României, chiar şi acolo unde nu mai există comunităţi evreieşti. E drept, însă, că pe acelaşi teren se putea, şi se mai poate, construi şi un hotel luxos. Avem voie să putem propune şi o astfel de ipoteză?

Patrimoniul comunităţii evreieşti din Constanţa ar trebui reevaluat cu responsabilitate de noua conducere a comunităţii. Acest inventar nu este, pentru oraş, un simplu tabel de clădiri şi terenuri. Poveştile lor pot aduce turişti şi investiţii. Mai mult decât atât, Sinagoga şi terenul de pe strada Mircea ar trebui reconsiderate moral şi simbolic. Adică puse pe harta suferinţei, a Holocaustului. Constanţa şi-ar cinsti istoria şi ar spăla ruşinea ultimelor decenii când nu a reacţionat, în timpul dictaturii lui Nicolae Ceauşescu, la demolarea Templului sefard (de pe strada Mircea) şi, în vremuri democratice, la devastarea Sinagogii.

DE CE oare Sinagoga nu ar putea primi, după renovare, numele „Struma”?