13 lucruri pe care le-am văzut în primele zile de expoziție la #PalatulReginei -

În perioada 18-20 iulie am organizat expoziția #PalatulReginei, în primele două zile chiar în fața monumentului istoric din Mamaia, iar a treia zi ne-am mutat pe terasa Hotelului Intim. Am desfășurat 12 planșe cu fotografii și informații despre soarta tragică pe care a avut-o ”fratele mai mare” al Palatului din Balcic, de la construcție la distrugere. Am împărțit mii de pliante, stickere și vederi pentru ca oamenii să plece cu primele amintiri despre ceea ce ne dorim să fie, într-o zi, muzeul regalității la Constanța. Pe de altă parte, i-am rugat pe vizitatori să ne lase impresiile într-un caiet pe care îl vom așeza, sperăm cât mai curând, într-unul dintre colțurile viitorului muzeu. Le mulțumim vizitatorilor pentru dialogurile încântătoare, colegilor din presă pentru solidaritate, autorităților pentru colaborare și prietenilor pentru că ne-au fost alături.

Concluziile după prima noastră expoziție-manifest, mai jos:

Constănțenii simt o nevoie teribilă de evenimente care să pună în lumină istoria clădirilor de patrimoniu sau a locurilor unde altădată petreceau ori pe care le vizitau frecvent. Este, de departe, concluzia care s-a desprins cel mai ușor din cele trei zile în care am interacționat cu oamenii. O concluzie îmbucurătoare care ne-a convins că expoziția #PalatulReginei a fost doar primul episod dintr-un lung șir de momente similare, pe care o să le pregătim împreună cu toți cei interesați;

În primele trei zile, expoziția a fost văzută de peste 1500 de oameni. Calculul este simplu, i-am numărat în funcție de numărul de pliante pe care le-am distribuit. Dacă în unele cazuri am împărțit mai multe vederi și stickere/persoană, în privința pliantelor am păstrat regula de 1 pliant/persoană, tocmai ca să putem contabiliza cumva numărul de oameni cu care interacționăm. Așadar, eu, Florin și Cristi am interacționat cu peste 1500 de oameni. Numărul vizitatorilor e, probabil, mai mare de-atât, pentru că, din păcate, nu am putut discuta cu toți cei care se opreau în fața planșelor. Pe de altă parte, expoziția s-a bucurat de un succes uluitor, care ne-a luat până și pe noi prin surprindere, așa că am decis ca ea să rămână expusă cel puțin până la 1 august în sala Hotelului Intim.

La prima interacțiune, mulți, foarte mulți oameni au fost reticenți, n-ar fi vrut să ne asculte sau să primească materialele informative, crezând că la sfârșit le vom cere bani. Au fost momente stânjenitoare pentru ambele părți, mai ales după ce le spuneam că totul e gratuit și se vedea cu ochiul liber cum se destind. Apoi ne povesteau că sunt pățiți și că ”un pic mai încolo” îi opriseră unii să le povestească nu-știu-ce, apoi le-au cerut să ”doneze” o sumă de bani. Jenant.

Cel mai mult ne-au impresionat câțiva copii extrem de inteligenți care ne-au dat lecții importante despre cum NU trebuie să subestimezi puștii. Trei exemple sunt Andrei (Argeș, 9 ani), Alexandru (Craiova, 10 ani) și Mihnea (Constanța, 4 ani). În nebunia forfotei, lui Andrei i-am împărțit niște stickere, apoi ne-am îndreptat atenția spre părinții lui care, însă, ne-au întors la copil spunându-ne că ei habar nu aveau despre ce este vorba și că Andrei i-a tras de mânecă de pe partea cealaltă a promenadei spunându-le că ”acolo e o expoziție cu Palatul Reginei”. Puștiul auzise la știri, în timp ce părinții se pregăteau să plece din hotel, și era curios să vadă cum arată un palat. Așa au ajuns la expoziția noastră. Apoi, Alexandru s-a recomandat ”monarhist” și i-am zâmbit ușor neîncrezător gândindu-mă că nu te poți numi ”monarhist” la cei 10 ani de viață. Cam câte ai apucat să afli despre monarhie până la vârsta asta? Alexandru m-a corectat de trei ori în timp ce povesteam despre istoria regalității la Constanța și mă refer la detalii și nuanțe, nu la informații generale. Am rămas profund impresionată de el. Iar Mihnea, care la cei 4 ani ai lui îți poate citi doar gândurile, m-a rugat ”să nu mai sar peste rânduri” pentru că el crede că eu îi citesc mai puțin decât scrie pe planșe. Evident, în toată graba acelei zile, îi făceam un rezumat al rezumatului, pentru că nici nu mă gândeam că ascultă tot ce spun. Nu numai că asculta, dar voia să știe ”tot ce s-a întâmplat cu Regina”. Sunt doar trei exemple de copii care ne-au uimit și ne-au entuziasmat peste măsură și reprezintă o mică parte din generația pe care noi toți ne sprijinim fără să ne dăm seama și pe care ar trebui să o ținem lângă noi cu orice preț.

Am observat că, în multe cazuri, la prima vedere, oamenii care vedeau fotografiile cu palatul distrus aveau impresia că noi suntem membrii unui ONG care a organizat o expoziție-campanie cu scopul de a strânge fonduri pentru reabilitarea monumentului. Foarte mulți ne întrebau unde pot dona și în ce stadiu e reabilitarea. Le spuneam că nu strângem fonduri și că este exclusiv o campanie de informare. Dar ne-a bucurat enorm să vedem așa o solidaritate a oamenilor din toată țara pentru un monument despre care nici nu știau că există;

Într-o proporție covârșitoare, cei care au vizitat expoziția habar nu aveau că Regina Maria a construit un palat în stațiunea Mamaia, asemenea celui pe care îl vizitaseră de-atâtea ori în Balcic. O replică frecventă pe care am auzit-o a fost: ”Și parcă ni s-a părut nouă că seamănă, dar nu înțelegeam de ce”. Unii vizitatori aflau atunci, pe loc, despre ce este vorba, iar alții auziseră la știri și coborâseră din hotel ca să vadă expoziția. De-aici am mai desprins următoarele două concluzii:

Dacă în 2014, atunci când am scris prima dată, presa nu ar fi blocat subiectul la nivel central (din cauză de Cocoș, Vântu și PSD), poate că acum palatul era deja înapoi în patrimoniul statului. Mediatizarea în presa audiovizuală este încă extrem de importantă, ajunge rapid la mase și poate să îngroape sau să dezgroape un subiect.

Mai mulți constănțeni ne-au spus că nu mai călcaseră în Mamaia de foarte mulți ani, dar acum veniseră ca să vadă unde e palatul și ce e cu el, căci habar n-aveau de asta până acum. La plecare, ne-au spus că nici că mai calcă iarăși prin stațiune, ”poate doar dacă s-o face palatul muzeu și venim să-l vizităm”. Erau cei care nu se împăcaseră niciodată cu turismul promovat de fostul primar.

Cele două zile pe care le-am petrecut în Mamaia au fost, din alt punct de vedere, un adevărat experiment sociologic. Am avut ocazia să vedem cum turiștii ”au luat cu asalt stațiunea” doar în buletinele de știri, pentru că, în realitate, stațiunea era jumătate goală. Printre picături am reușit să identificăm și tiparele de turiști care mișunau prin stațiune. Vineri seara am avut un șoc atunci când am văzut că Mamaia nu se umple nici cu vouchere de vacanță, nici cu vreo altă rețetă-minune. Mamaia este epuizată, nu mai are resurse, nici o strategie funcțională de revenire, nici nu are ce oferi. A fost sedusă și abandonată între betoane de o administrație cinică și coruptă. Și așa va rămâne pentru mulți ani de-acum încolo.

Am observat că există voci care propagă cu foarte mare certitudine ideea că Regina Maria nu ar fi locuit ”nici măcar o zi” în Palatul său din Mamaia, deși există episoade istorice care atestă acest lucru, unul dintre ele fiind vizita mareșalului polonez Jozef Pilsudski. Negarea prezenței Reginei Maria în Mamaia vine în continuarea unei perioade sinistre pentru comunitate. Timp de 15 ani, cultura a fost măcelărită și îngropată la Constanța, iar acest lucru a fost posibil și din cauza complicității unor „personalități“ culturale de la malul mării care au tăcut mâlc la fiecare odioșenie făcută de fosta administrație, în schimbul păstrării funcțiilor.

Prima întrebare era, aproape de fiecare dată: ”Cum adică l-au vândut? Păi, nu e monument de patrimoniu? Nu se poate vinde”. Ba da, un monument istoric din România poate fi vândut, conform Legii 422/2001, dar doar cu acordul Ministerului Culturii. Tranzacția Palatului Reginei Maria din Mamaia a fost vândut fără acordul ministerului, deci tranzacția este nulă.

Inevitabil, constănțenii ne întrebau ce se întâmplă cu Cazinoul din Constanța și de ce nu facem o campanie și despre Cazino. Le-am explicat faptul că la Cazino situația e cu atât mai tragică cu cât el este deja în patrimoniul statului, există bani pentru reabilitarea lui, dar blocajul apare în procedura de licitație, contestată în repetate rânduri;

Multă lume ne-a întrebat dacă avem toate avizele necesare pentru expoziție, mai ales pe cele de la Primăria Constanța. Le spuneam că da și, apoi, inevitabil urma întrebarea: ”Păi, cum v-a dat primăria autorizație pentru asta?”. Primăria nu numai că ne-a dat la timp toate avizele necesare, dar ne-a și sprijinit cu tot ce am avut nevoie. Spre exemplu, am cerut 10 locuri de parcare pentru ca expoziția să poată fi vizionată în condiții decente. Timp de 48 de ore, și ziua, și noaptea, o mașină a Poliției Locale a păzit spațiul expoziției, pentru a preveni situațiile în care șoferii lipsiți de bun simț ar fi mutat ”stâlpișorii” ca să își parcheze mașinile în fața spațiului expozițional. Polițiștii de la Rutieră au pus umărul și ei la bunul mers al lucrurilor. La fel, Poliția stațiunii Mamaia, la doi pași de spațiul expoziției, ne-a lăsat să depozităm chevaletele și planșele în sediul lor. A fost, într-adevăr, o surpriză plăcută și pentru noi. Sunt sigură că dacă am fi vrut să organizăm o astfel de expoziție în vremea lui Radu Mazăre, nu numai că n-am fi primit avizele necesare, dar probabil că am fi fost fugăriți prin oraș cu tot cu ideile noastre obraznice;