Tragedie trasă la indigo în Spitalul Județean Constanța. Un bărbat a murit de pneumonie după ce a așteptat ore în șir la Urgență, iar medicii i-au reproșat că ”a venit degeaba”

Text publicat și pe Libertatea.ro

Un bărbat de 38 de ani din Constanța a povestit o tragedie trasă la indigo cu cea a femeii care a murit după ce a așteptat 16 ore pe holul secției de Urgență din Spitalul Județean Constanța.

Femeia, de 70 de ani, este adusă de Ambulanță, introdusă pe cod verde (urgență relativ ușoară) și moare din cauza unor afecțiuni pulmonare netratate de medici în timp util.

Bărbatul, de 70 de ani, este adus tot de Ambulanță, introdus pe același cod verde, și moare tot din cauza unor afecțiuni la plămâni ignorate de medici prea mult timp.

Ambii pacienți își alertează familiile, spunându-le că se simt tot mai rău, că nu sunt băgați în seamă de nimeni și că ”nu se descurcă cu medicii”. Rudele le vin în ajutor și abia când ele își ies din fire, cei doi primesc atenția personalului medical.

Niciunul nu mai trăiește astăzi.

Abandonat pe o targă

Este 26 septembrie 2019, pe la apus, când un bărbat de 70 de ani din Constanța începe să simtă dureri puternice în piept și picioare. Abia mai poate respira când sună la 112. E ora 17:00, o echipă a ambulanței ajunge acasă, îl consultă și îi spune că trebuie să meargă la spital.

Ștefan Ochiuleț locuiește chiar lângă Spitalul Județean, așa că la 17:21 personalul de pe ambulanță îl preda deja celui de la Urgență. E puțin cam mult spus că bărbatul a fost predat la Urgență pentru că, de fapt, a fost lăsat pe targă, în afara secției. Trec astfel trei ore până când Ștefan Ochiuleț va fi consultat prima dată.

Cronica unei morți anunțate: ultimele 16 ore din viața femeii ținute pe un scaun, la spital: ”Transpira, avea ochii cianozați, dar asistenta a întrebat-o dacă e balonată”

Până atunci, însă, starea bărbatului se agravează, dar nicio asistentă, niciun medic, nimeni nu îl întreabă nici măcar de complezență cum se simte, deși omul ruga cu insistență să fie consultat, spunând oricui trecea pe lângă el că se simte tot mai rău: ”Așteptați, că o să fiți chemat”, i s-a răspuns timp de trei ore.

În timpul ăsta, lui Ștefan Ochiuleț i se completează doar o fișă medicală, iar în timpul trierii urgențelor i se distribuie codul verde, ceea ce înseamnă că era considerat drept o urgență mai degrabă ușoară decât gravă.

Timpul de așteptare depășit de trei ori

Seara, bărbatul își cheamă fiul în ajutor, spunându-i că nu se descurcă singur și că nu este băgat în seamă de nimeni. Băiatul ajunge într-un suflet la spital și își iese din fire, intră în biroul unei asistente și îi spune că a fost încălcat protocolul de urgență, conform căruia pacienții care primesc codul verde trebuie să fie consultați în maximum 60 de minute. În cazul tatălui său, timpul de așteptare prevăzut de protocol fusese depășit deja de trei ori.

Asistenta îi răspunde într-o doară că ”se face schimb de tură” și că din această cauză niciun medic nu îi poate consulta tatăl. Tânărul ridică tonul și amenință asistentele că va face plângeri forurilor medicale superioare pentru încălcarea nejustificată a protocolului.

Asistenta se răstește și îi spune: ”Asta e situația, nu este suficient personal”. Băiatul insistă și îi spune că din cauza lor și a nerespectării protocolului, starea tatălui său se înrăutățește și că vor fi trași la răspundere pentru asta.

Niciun tratament până la miezul nopții

Un sfert de oră mai târziu, bărbatul era dus în sala de consultație. Medicul de gardă îl repede pe bărbat și îi spune că ”nu are nimic” și că a venit degeaba la Urgență, pentru că locul lui era la medicul de familie. Nici până aproape de miezul nopții, bărbatul nu primește tratament, deși devine febril și începe să tremure. I se spune că trebuie să mai aștepte, pentru că nu reprezintă o urgență.

Bărbatul cere să meargă acasă, pentru că vrea să se întindă în pat, tot acolo unde speră că își va reveni măcar printr-o minune, dacă prin tratament oricum nu se putea.

După 30 de ore, bărbatul, căruia i se repetase să stea liniștit, că analizele ”i-au ieșit bine”, iar starea în care se află nu reprezintă o urgență, își sună fiul din nou spunându-i că simte că va ceda.

Trimis de urgență la… Spitalul Județean

E șapte dimineața când băiatul ajunge cu tatăl său la Spitalul Militar din Constanța, în speranța că acolo vor fi băgați în seamă de medici. Nu numai că se întâmplă lucrul ăsta, dar bărbatul este intubat imediat cu oxigen, iar medicul de gardă intră în alertă. Le spune băiatului și tatălui său că analizele sunt foarte proaste și bărbatul se află în stare gravă, drept pentru care trebuie transportat de urgență la Spitalul Județean, tocmai pentru că acolo există infrastructură medicală superioară. Medicii de la Spitalul Militar sună la 112, cer o ambulanță, bărbatul de 70 de ani ajunge din nou la Spitalul Județean, unde începe iar calvarul.

Ca într-o piesă absurdă, medicii de la Spitalul Județean îi spun familiei să stea liniștită, că bărbatul este bine, că analizele sunt în regulă, deși bărbatului îi apăruseră pe corp niște eczeme mari, roșii, iar medicii de la celălalt spital tocmai îi spuseseră că starea în care se află este gravă.  

După 12 ore, în jur de 20:00, omul este exasperat își roagă fiul să îi aducă orice medicament posibil, doar ca să îi treacă durerile insuportabile:

„Am discutat cu doctorița de gardă, ca să înțeleg ce se întâmplă cu tatăl meu, iar aceasta mi-a spus că starea medicală a tatălui meu este bună, că analizele au ieșit bine și urmează să fie investigat și pe Secția Cardiologie. M-a trimis să-i cumpăr fiole de ACC, pentru că în spital nu aveau”, a declarat Mihai Ochiuleț.

Nu a fost tratat, dar a murit ”din cauza unor complicații”

Băiatul își vede tatăl iarăși două ore mai târziu și observă că starea lui de sănătate nu se îmbunătățea, ba chiar se deteriora în ritm galopant, eczemele îi ocupau acum aproape tot corpul.

El și sora lui încearcă să îi explice doctorului că ceva nu este în regulă cu tatăl lor, că nu trebuie să ai cunoștințe medicale ca să îți dai seama că se află în stare gravă și că lucrurile nu se îndreaptă în direcția bună:

„Și pe mine, și pe sora mea, doctorul de gardă ne-a liniștit, ne-a spus să mergem acasă că tata a fost introdus pe medicație și o să se facă bine. Eram obosiți, am avut încredere în doctor, pentru că e doctor, așa că am plecat acasă”, a declarat Mihai Ochiuleț.

A doua zi, când s-au întors la spital, Mihai și sora lui au aflat că tatăl lor este în comă.

Copiii au încercat să intre, să-și vadă tatăl, dar nu au fost lăsați pentru că bărbatul fusese mutat la Terapie Intensivă. Era în jur de 11:00 când i-au luat lucrurile și s-au proptit pe pereții spitalului așteptând orice informație despre starea în care se află tatăl lor.

Doctorul de gardă a refuzat constant să le dea orice detaliu despre bărbatul de 70 de ani și le-a spus să nu mai aștepte și să se întoarcă la 13:30 când le va fi permis accesul, pentru că începe programul de vizite. S-au conformat și au plecat.

Când s-au întors au aflat că tatăl lor abia murise ”din cauza unor complicații”.

Pneumonie și zeci de ore de agonie

În urma autopsiei, Mihai a aflat că tatăl său murise, de fapt, din cauza unei pneumonii care, pentru că nu a fost tratată în timp util, i-a provocat insuficiența cardiorespiratorie fatală.

Mihai a sesizat Direcția Sanitar Publică din Constanța care i-a dat dreptate băiatului și a recunoscut faptul că medicii din Spitalul Județean au încălcat protocolul de urgență în primul episod, atunci când l-au lăsat pe bărbat să aștepte trei ore până la primul consult, în loc să îl ia în primire în maximum 60 de minute de când acesta a ajuns la spital.

Mihai a sesizat și Colegiul Medicilor care, la mai bine de patru luni de la moartea tatălui său, încă nu a ajuns la vreo concluzie în privința acuzațiilor de malpraxis aduse de familia bărbatului care s-a stins după zeci de ore de agonie.

Până se dezmeticesc medicii din colegiu, rămâne certitudinea că un bărbat și o femeie de 70 de ani au murit sub ochii medicilor, în cel mai important spital din regiune, după un parcurs tras la indigo.

Unii ar spune că ”Așa a fost să fie” sau că ”Ăsta le-a fost destinul”.

De fapt, și bărbatul, și femeia au murit lent și stupid, măcinați de vicleana pneumonie, după zeci de ore în care au așteptat degeaba să fie îngrijiți, pentru că medicii nu i-au considerat urgențe. Ba i-au mai și certat că au venit la spital în loc să meargă la medicul de familie.

Lupta pentru dreptate

Mihai crede în puterea presei și a societății civile de a îndrepta lucrurile care nu funcționează corect în instituțiile statului, așa că, asemenea lui Constantin, băiatul care și-a pierdut mama în același spital, din același motiv, nu are de gând să renunțe până când vinovații pentru moartea tatălui său nu vor fi trași la răspundere.

Mihai îi îndeamnă pe toți cei care au trecut prin experiența traumatizantă de a-și pierde oamenii dragi pentru că nu au primit îngrijiri medicale în timp util să sesizeze instituțiile abilitate și să meargă până la capăt în demersurile lor.

Pentru asta, tânărul e dispus să ajute pe oricine a trecut prin experiența lui și ezită să sesizeze instituțiile statului pentru că nu cunoaște legislația, nu își cunoaște drepturile sau pur și simplu are nevoie să fie îndrumat prin hățișul birocratic la sfârșitul căruia își poate găsi dreptatea.