La doar trei luni de la preluarea puterii, prin promisiuni electorale neobişnuite chiar şi la Atena, este limpede că Grecia şi Syriza se simt din ce în ce mai rău. Iar premierul Alexis Tsipras dovedeşte, cu fiecare ocazie pe care şi-o oferă, acelaşi amestec compus din încăpăţânare, agresiune şi lipsa simţului realităţii.
Vizita şefului Executivului elen la Moscova, la 8 aprilie, a avut loc în ziua dinaintea plăţilor istorice pe care guvernul Syriza avea obligaţia să le returneze Fondului Monetar Internaţional: aproape 500 de milioane de euro. Până la finele lunii aprilie, Grecia trebuie să dea înapoi, altor diverşi creditori, încă 2,4 miliarde de euro. În luna mai, FMI trebuie să primească de la Atena nu mai puţin de 760 milioane de euro iar guvernul Syriza are obligaţia de a returna, în aceeaşi lună, ceva mai mult de 3,1 miliarde de euro, sub formă de dobânzi şi certificate de trezorerie.
Datoria publică a statului elen este echivalentă azi cu 175% din PIB iar organismele financiare internaţionale au acordat Atenei un împrumut urgent de 240 de miliarde de euro. Datoria externă a Greciei trece de 320 miliarde de euro. Mai grav, pentru guvernul condus de Angela Merkel, dar şi pentru economia germană în ansamblul ei, Grecia nu mai reprezintă un obiectiv prioritar ci doar un pariu pentru reamenajarea regulilor în spaţiul monedei euro.
Este evident că programul electoral al guvernului condus de Alexis Tsipras nu poate fi realizat şi că nu poate câştiga pariul economic cu Uniunea Europeană. Syriza, blocată în propria logică, face planuri de naţionalizare a băncilor şi de introducere a unei monede paralele, buna şi vechea drahmă, pentru plata pensiilor şi salariilor.
Aşteptările grecilor sunt enorme iar răbdarea este scurtă pentru că tocmai măsurile de austeritate, dure şi pe termen lung, au anulat echilibrul politic al partidelor tradiţionale. În plus, mentalitatea politică a Syriza completează o meteahnă excentrică a grecilor obişnuiţi, care refuză să accepte că ţara trebuie să plătească un dezmăţ instituţional şi financiar care a durat decenii la rând.
Institutul de sondare a opiniei publice ALCO dezvăluia că aproape 60% dintre locuitorii Greciei nu consideră necesară şi obligatorie plata la scadenţă a datoriilor către stat. Cu alte cuvinte, Syriza are mână liberă pentru a găsi orice soluţii care să scutească ieşirea de sume enorme, datorii istorice, către creditori iar cetăţenii, la rândul lor, au convingerea că plata taxelor şi impozitelor este, în definitiv, un moft european.
În acest context, Alexis Tsipras a găsit de cuviinţă să joace o importantă partidă de poker politic, la Moscova, în compania lui Vladimir Putin.
Ademenit de declaraţii ale unor oficiali de la Kremlin, care sunt exasperaţi de izolarea crescândă a Rusiei pe plan internaţional, şi de ideea năstruşnică şi fără acoperire că Vladimir Putin şi-ar dori să crediteze Grecia cu sumele imense pe care, până acum, doar Uniunea Europeană şi le poate permite, Alexis Tsipras a plecat la Moscova cu multe speranţe.
Ministrul Agriculturii al Federaţiei Ruse, Nikolai Fiodorov, anunţase strategic că există posibilitatea ca Moscova să ridice interdicţia de importuri pentru produsele alimentare din Grecia, Cipru şi Ungaria, ca urmare a menţinerii unor relaţii stabile cu aceste ţări. În acelaşi timp, la Budapesta, Rusia organiza o reuniune cu cinci state europene, pentru a le convinge de necesitatea colaborării în demararea unui ambiţios proiect energetic, care să lege gazul rusesc, prin Turcia, de Europa Centrală şi de Sud Est.
Turkish Stream, proiectul agreat de preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan, a adunat confirmările, de principiu deocamdată, din partea Greciei, Serbiei, Ungariei şi Macedoniei. Până acum, însă, nu este clar nici când va fi construit, nici cine îl va finanţaţa (şi cu cât) şi nici dacă va fi pus în aplicare de statele care sunt membre sau aspirante la regulile Uniunii Europene.
Meciul de la Kremlin, dintre Vladimir Putin şi Alexis Tsipras, a durat trei ore şi, la capătul lui, Grecia nu a obţinut nimic.
Liderul rus a ţinut să precizeze că guvernul de la Atena nu a formulat explicit nicio solicitare de asistenţă financiară şi că discuţiile s-au concentrat pe colaborarea în proiecte comune din energie, turism şi infrastructură. Rusia este direct interesată de a participa financiar la activele din porturile Salonic şi Pireu şi de a obţine acţiuni la compania greacă de gaz, DEPA, şi la compania publică de transport feroviar.
Când, în 2013, Gazprom a cerut să cumpere DEPA, premierul conservator Antonis Samaras a refuzat categoric oferta. De data aceasta, Tsipras a aşteptat un preţ corect. Moscova poate face şi cadouri Greciei: Vladimir Putin s-a oferit să sprijine intensificarea schimburilor culturale bilaterale şi să obţină cursuri suplimentare de limbă rusă la Atena şi de limbă greacă la Moscova.
Încântat, şeful Syriza a descris oportunităţile drept „o primăvară” în relaţiile bilaterale, accentuând că ţara sa se opune ideii sancţiunilor europene şi americane la adresa Rusiei.
„Grecia nu este un cerşetor, ca să umble dintr-o ţară în alta pentru a solicita ca cineva să-i rezolve problemele economice”, a mai adăugat, cu speranţă, Alexis Tsipras. Nu au lipsit nici referinţele la miezul ortodox al relaţiilor bilaterale, mai ales că întâlnirea avea loc înaintea Învierii. Şi nici nu a contat, la nivel politic, că liderul de la Kremlin are un trecut care nu îi conferă depline calităţi în acest sens şi că, mai mult, partenerul său grec este un ateu declarat şi că a făcut din această convingere un atu în campania electorală din ianuarie 2015.
Aproape sigur liderii ruşi au fost informaţi despre cursul negocierilor dintre Grecia şi creditorii săi, în special despre intransigenţa cancelarului Angela Merkel în a acorda suplimente de bunăvoinţă financiară în programele de austeritate. Şi, la fel de sigur, Atena a aşteptat ca Rusia să ofere un sprijin consistent pentru ieşirea din impas şi, mai ales, pentru deblocarea presiunilor Uniunii Europene faţă de Grecia. Ambii parteneri de dialog ştiau, de la bun început, că Rusia nu poate ajuta financiar Grecia la nivelul aşteptărilor şi că nu există şanse ca Moscova să preia povara datoriilor Atenei. De ceva vreme, chiar şi „benzinăria Europei”, Rusia, nu o mai duce bine cu bugetele.
La finalul partidei, Vladimir Putin a ţinut să amintească despre varianta acordării unui împrumut pentru asocierea Atenei în proiectul Turkish Stream, gazoductul prin care Rusia speră să îşi menţină influenţa energetică pe pieţele din Europa. Luat pe nepregătite pentru un astfel de scenariu şi anticipând reacţia fără echivoc a întregii comunităţi europene, Alexis Tsipras a fost extrem de prudent în răspunsul său, solicitând un răgaz pentru discuţii şi, mai ales, pentru a obţine acordul Comisiei Europene. Acord care, evident, nu poate fi unul favorabil.
Lipsa de solidaritate a Greciei cu Rusia în acest proiect strategic a colorat puternic întâlnirea cu final prevăzut. Enervat de ambiguitatea premierului elen în a răspunde pe loc şi favorabil, preşedintele Putin a respins, public, ipoteza de a acorda Greciei o excepţie de la embargoul impus asupra produselor agroalimentare europene. Peste 50% din exporturile Atenei către Moscova constau în fructe, legume şi cereale.„Este regretabil că aceste sancţiuni afectează Grecia, dar nu putem face excepţii pentru nicio ţară din Uniunea Europeană”, a conchis Vladimir Putin, punând punct vizitei omologului său.
Ce nu ştia la acel moment Alexis Tsipras, şi a aflat din presă, este că Rusia are nevoie de o reglementare fundamentală a condiţiei ei pe scena internaţională şi, pentru acest lucru, face eforturi importante. Liderul de la Atena a avut convingerea că se poate legitima în canal de comunicare între Moscova şi Bruxelles, ceea ce liderii ruşi au luat foarte puţin în calcul. Pentru că, în chiar momentele prezenţei prim-ministrului Syrizei în palatul de la Kremlin, ministrul de Externe, Serghei Lavrov, se întâlnea cu omologul său belgian, Didier Reynders, căruia îi transmitea un mesaj clar pentru politicile europene: „Rusia nu a fost iniţiatorul deteriorării relaţiilor cu Uniunea Europeană, însă este gata să lucreze la restabilirea lor”. Un semnal care a ajuns, imediat, la Bruxelles.
Grecia Syrizei are nevoie, în fiecare zi, de orice monedă pentru a rezista presiunilor politice ale străzii şi opiniei publice, nemulţumite de austeritate. Alexis Tsipras a mizat, la Moscova, pe rubla rusească. Vladimir Putin, după 16 ani de decizie supremă la Kremlin, caută euro în momentul de faţă, pentru a salva o economie gripată de sancţiunile dure şi îndelungi.
După meciul de la Moscova, Grecia a rămas la fel: şi fără ruble, şi fără euro.
- EXPLICATIV Ce este Transnistria, fâșia dintre Republica Moldova și Ucraina pe care Putin ar putea să o anexeze după Congresul extraordinar de la Tiraspol din 28 februarie - 24 februarie 2024
- What is the Gaza Strip, from where the Hamas terrorists launch their rockets: Conceptualized to be the Hong Kong of the Middle East, today it is one of the world’s poorest and most densely populated territories - 9 octombrie 2023
- Ce este Fâşia Gaza, locul de unde pleacă rachetele teroriștilor Hamas: Gândită să devină Hong Kong-ul Orientului Mijlociu, astăzi este unul dintre cele mai sărace și dens populate teritorii din lume - 8 octombrie 2023