Keir Starmer s-a întors, în weekend, din China după o vizită istorică în care politica sa “pragmatică” de a dezvolta noi relații economice cu Beijingul a înregistrat o serie de reușite semnificative și a atras noi controverse. A fost prima vizită bilaterală a unui prim-ministru britanic în China din 2018 încoace, iar guvernul lui Starmer pare hotărât să urmeze exemplul Uniunii Europene și să-și diversifice portofoliul economic după un început de an care a zdruncinat “relația specială” dintre SUA și Marea Britanie.
Cu toate acestea, apropierea de China comunistă, acuzată de numeroase abuzuri împotriva drepturilor omului și încălcări ale legislației internaționale, rămâne o mișcare controversată pe plan intern: politicieni de opoziție, activiști, lideri ai societății civile și chiar membri ai propriului său guvern continuă să critice încercările lui Starmer de a “relansa” relația cu Beijingul.
Ce trebuie să știi:
- Keir Starmer a încheiat, sâmbătă, prima vizită bilaterală a unui premier britanic în China din 2018 încoace.
- A reușit să aplaneze, oarecum, tensiunile diplomatice din ultimii ani. Beijingul a fost de acord să ridice interdicții de călătorie impuse în 2021 unor parlamentari și membri ai Camerei Lorzilor care au criticat abuzurile împotriva drepturilor omului comise de guvernul chinez, scrie Financial Times.
- Cele două state vor să-și aprofundeze relațiile economice și instituționale. Cetățenii britanici vor putea călători în China fără viză pentru perioade de până la 30 de zile, iar Londra și Beijingul și-au luat angajamentul de a colabora pentru combaterea crimei organizate, încheierea unor înțelegeri comerciale,, implementarea de proiecte în educație, sport, etc. Mai multe detalii, aici.
- Mai multe companii britanice, printre care gigantul farmaceutic AstraZeneca și producătorul de energie electrică Octopus Energy, au anunțat deja noi proiecte colaborative și investiții de miliarde de euro în China. La rândul lor, companii chineze precum Pop Mart, care vinde figurinele Labubu, și producătorul auto Chery își extind operațiunile în Regatul Unit.
- Conservatorii britanici și activiștii pentru drepturile omului au criticat dur deschiderea lui Starmer față de China, după ce ani de zile în care scandaluri legate de spionajul chinez și abuzurile comise de Beijing împotriva minorităților etnice și a disidenților politici din Hong Kong, fostă colonie britanică, au zguduit arhipelagul.
- Pe plan internațional, cele mai dure critici au venit din partea Casei Albe. În ultimele luni, președintele Donald Trump a amenințat de mai multe ori că apropierea aliaților tradiționali ai SUA de Beijing, în special Canada și Regatul Unic, este “foarte periculoasă”.
De ce este vizita lui Starmer atât de importantă, dar și controversată
Aprofundarea relațiilor cu Beijingul este un subiect delicat mai peste tot în Occident, însă Regatul Unit se află într-o situație deosebită din acest punct de vedere. La urma urmei, în 1997, Marea Britanie a cedat Chinei orașul Hong Kong, care nu era doar unul dintre cele mai importante centre financiare ale lumii, era de departe cea mai importantă colonie britanică rămasă în lume.
Cedarea efectivă a orașului în 1997 către China, în urma semnării, în 1984, a Declarației Comune Sino-Britanice, este văzută drept sfârșitul simbolic al Imperiului Britanic, marcată de ziare precum The Guardian la acea vreme cu titluri precum “A last hurrah and an empire closes down” (Un ultim strigăt și un imperiu se sfârșește).
Pe parcursul secolului al XXI-lea, această moștenire politică complicată s-a ciocnit de interesul evident de a menține o relație economică favorabilă cu o putere economică a cărui PIB îl depășise deja pe cel britanic la finalul lui 2005, iar apoi pe cel al Germaniei și, în final, pe cel al Japoniei în 2010.
În 2018, când Regatul Unit pregătea terenul pentru ieșirea din Uniunea Europeană, guvernul conservator al Theresei May încă dădea semne că urmărește o aprofundare a relațiilor economice cu Beijingul, în vreme ce ministrul chinez de Externe, Liu Xiaoming, publica în The Telegraph un articol despre cum “epoca de aur” a relațiilor sino-britanice avea încă multe “roade” de oferit.
În următorii ani, însă, pe măsură ce abuzurile comise de statul chinez împotrvia propriilor cetățeni și conduita sa pe scena internațională au dus la o oarecare răcire a relațiilor politice cu majoritatea democrațiilor occidentale, reacția Marii Britanii a fost printre cele mai dure, alături de state precum SUA și Canada.
După cum amintește House of Commons Library, în 2019, după izbucnirea celor mai ample proteste pro-democrație din istoria orașului Hong Kong, Regatul Unit nu a condamnat represaliile violente ale autorităților chineze doar din motive umanitare, ci și pentru că acțiunile Beijingului erau văzute drept o încălcare directă a principiului de “două sisteme, o singură țară” care ar fi trebuit să garanteze respectarea autonomiei Hong Kong-ului și a drepturilor democratice ale cetățenilor săi în baza declarației comune din 1984.
După impunerea în China, în 2020, a Legii Naționale de Securitate, prin care Partidul Comunist Chinez a criminalizat practic orice formă de protest în Hong Kong, relațiile cu Londra au continuat să degenereze rapid. În 2021, de pildă, guvernul britanic a instituit o serie de măsuri speciale care să permită disidenților chinezi să emigreze și să se stabilească cu ușurință în Regatul Unit – din acest motiv, 200.000 de cetățeni chinezi din Hong Kong, mulți dintre ei activiști pro-democrație și disidenți, trăiesc în prezent în Marea Britanie.
În 2021, când Regatul Unit, SUA, Canada și UE au impus sancțiuni împotriva Chinei ca răspuns la abuzurile comise împotriva uigurilor, populația turcică din Regiunea Autonomă Xinjiang, parlamentul britanic s-a numărat printre instituțiile care au acuzat direct statul chinez de comiterea unui genocid, amintește The Guardian – acesta a fost, de altfel, momentul în care China a impus interdicții de călătorie parlamentarilor britanici conservatori, cei mai duri critici ai acțiunilor autorităților chineze în Xinjiang.
Pe deasupra, există și aspectul amenințării de securitate reprezentată de China, recunoscută peste tot în Occident. Marea Britanie, în mod deosebit, s-a confruntat cu o serie de scandaluri serioase în care au fost implicați posibili spioni ai Beijingului. Cele mai notabile cazuri au avut loc în 2022, când agenția de informații MI5 a acuzat-o pe avocata Christine Lee că a încercat să influențeze deciziile Parlamentului Marii Britanii în numele Partidului Comunist Chinez și în 2024, când doi bărbați, fostul cercetător parlamentar Christopher Cash și academicianul Christopher Berry, au fost investigați pentru posibile activități de spionaj în favoarea Chinei.
Autoritățile britanice nu au reușit să construiască un caz destul de puternic pentru a intenta un proces împotriva celor doi, fapt care a scandalizat publicul britanic și a fost caracterizat de parlament drept un “eșec sistemic”.
Totuși, de ce insistă Keir Starmer?
Nu este un secret faptul că apropierea de China a devenit o noțiune toxică în Marea Britanie, în special pentru Partidul Conservator, care a dominat politica britanică din 2010 până în 2024. Ultimii trei prim-miniștrii conservatori, Boris Johnson, Elizabeth Truss și Rishi Sunak nu au vizitat China, iar cei șase parlamentarii cărora li s-a interzis accesul în țară în 2021 erau tot conservatori De altfel, la scurt timp după ce ridicarea interdicțiilor a fost anunțată, cei șase au criticat acțiunile lui Keir Starmer:
- „Am prefera să rămânem sub sancțiuni pe termen nelimitat decât ca statutul nostru să fie folosit ca monedă de schimb pentru a justifica ridicarea sancțiunilor britanice împotriva oficialilor responsabili de genocidul din Xinjiang”, au declarat parlamentarii conservatori într-o declarație comună citată de The Guardian.
Guvernul Starmer nu a ridicat sancțiunile impuse Chinei în 2021, însă a anunțat joi că a încheiat o serie de acorduri și înțelegeri cu Beijingul pe următoarele teme:
- Cooperare în combaterea criminalității organizate transnaționale și a imigrației ilegale;
- Înființarea unui parteneriat bilateral în domeniul serviciilor;
- Realizarea unui studiu comun de fezabilitate pentru un acord Regatul Unit–China privind comerțul cu servicii;
- Cooperare în domeniul evaluării conformității;
- Exporturi din Regatul Unit către China;
- Consolidarea activității Comisiei mixte economice și comerciale Regatul Unit–China;
- Cooperare în domeniul serviciilor la domiciliu și al industriilor sportive;
- Colaborare în domeniul educației și formării tehnice și profesionale (TVET);
- Cooperare privind siguranța alimentară, carantina animalelor și a plantelor;
- Cooperare în domeniul sănătății;
Această listă nu este surprinzătoare: pragmatismul economic este argumentul principal al lui Starmer pentru apropierea de China de când a preluat mandatul în 2024, iar premierul a fost însoțit în timpul vizitei de către peste 50 de reprezentanți ai mediului de afaceri, inclusiv ai unora dintre cele mai importante companii din Marea Britanie, amintește The Associated Press.
În acest context, este important de amintit că, în 2025, comerțul total cu bunuri și servicii dintre Regatul Unit și China a fost de 103,0 miliarde de lire sterline în 2025, reprezentând o scădere de 0,6%, față de 2024, potrivit datelor publicate de autoritățile britanice la finalul anului trecut. Valoareea exporturilor britanice către China a fost de 30 de miliarde de lire, cea a importurilor de peste 72 de miliarde.
Altfel spus, în ciuda răcirii relațiilor diplomatice din ultimii ani, China rămâne unul dintre cei mai importanți parteneri economici ai Marii Britanici, iar mediul privat pare a fi deja încurajat de deschiderea față de China de care a dat dovadă guvernul.
Spre exemplu, gigantul farmaceutic AstraZeneca a anunțat joi că plănuiește să “investească 15 miliarde de dolari în China până în 2030”, conform Reuters, în vreme ce Octopus Energy, unul dintre cei mai mari producători de energie ai țării, a anunțat vineri că va intra pe piața chineză de energie în cadrul unui parteneriat cu firma chineză PCG Power.
Tot vineri, compania de investiții și gestionare a activelor economice Schroders a anunțat că va “explora” posibilitatea inițierii de noi proiecte în Europa alături de CATL, un producător chinez de baterii electrice.
Societatea civilă și mediul politic sunt, în schimb, mult mai puțin entuziasmate. În fapt, Keir Starmer, care a încheiat 2025 în calitate de cel mai nepopular premier britanic din istorie, potrivit sondajelor citate de Financial Times, a început anul 2026 cu un nou scandal: aprobarea construirii unei “mega-ambasade” chineze în Londra, care urmează să devină cel mai mare avanpost diplomatic al Beijingului în Europa, cu peste 200 de angajați.
Atitudinea lui Starmer față de China era deja un subiect controversat, însă acest proiect a atras o furtună de critici din partea parlamentarilor conservatori, a publicului și a activiștilor pro-democrație din Hong Kong, care organizează de luni de zile proteste împotriva proiectului. În mod notabil, inclusiv un grup de parlamentari ai Partidului Laburist condus de Starmer au criticat, într-o scrisoare comună, decizia de a permite construirea ambasadei.
- Pentru mai multe detalii, citește și “Diplomație, spionaj și caracatița care îi urmărește pe disidenții chinezi până la capătul lumii: “Mega-ambasada” Chinei în Marea Britanie a fost aprobată”.
În mod puțin surprinzător, unul din principalii critici ai lui Starmer pe această temă a fost președintele american Donald Trump, care a avertizat joi că ar fi „foarte periculos” pentru Regatul Unit să facă afaceri cu China, conform CNBC.
Pe lângă faptul că Statele Unite sunt cel mai important partener economic individual al Regatului Unit, cu un volum al exporturilor și importurilor de peste 330 de miliarde de lire în 2025, triplu față de cel chinez, este important de amintit și faptul că autoritățile americane au desemnat oficial China drept cea mai importantă amenințare geopolitică pentru SUA în ultimii ani – fapt recunoscut oficial inclusiv în Strategia Națională de Securitate din 2022 a administrației Biden.
Cu toate acestea, volatilitatea economică pe care administrația Trump a cauzat-o în ultimul an i-a șocat pe toți aliații tradiționali ai Statelor Unite. Este important de amintit că, după ce a declanșat un război comercial împotriva întregii planete în 2025, Trump a amenințat din nou, la începutul lui 2026, cu noi tarife împotriva a 10 dintre partenerii economici ai SUA până ce îi va fi oferită Groenlanda.
- Pentru mai multe detalii, citește și: “De ce vor Groenlanda? Scurtă istorie a insulei colonizate de scandinavi încă dinainte ca America să fie descoperită / Când au pus SUA prima oară ochii pe ea
- Trump se răzgândește din nou: Cum ar urma să se retragă agenții federali din Minneapolis, după ce președintele SUA a mai dat înapoi pe tema Groenlandei și a soldaților NATO care au luptat în Afganistan
Marea Britanie a fost și ea inclusă pe această listă, amintește ABC Australia, iar Keir Starmer s-a găsit într-o situație care ar fi fost de neconceput pentru orice alt premier britanic înainte ca Trump să devină președinte: În problema Groenlandei, deși nu a criticat la fel de dur SUA cum au făcut-o lideri precum Emmanuel Macron sau Mark Carney, Starmer a făcut front comun cu aliații europeni împotriva Statelor Unite și a condamnat direct amenințările lui Trump.
În final, Trump a renunțat la tarifele împotriva Europei, însă conflictul pe tema Groenlandei a confirmat, în opinia multor analiști, îngrijorările că acțiunile președintelui american vor schimba semnificativ și poate ireversibil relația Statelor Unite cu aliații lor tradiționali. Acest fapt a devenit evident după discursul istoric al președintelui american la Forumul Economic de la Davos, în Elveția, pe care Atlantic Council l-a descris succint drept o “ședință de terapie cu electroșocuri” pentru Europa.
În acest context, Uniunea Europeană a aprobat deja două înțelegeri economice istorice la începutul lui 2026, care urmează să fie ratificate în curând: acordul comercial cu Mercosur la începutul lunii ianuarie și cel mai mare acord economic încheiat până acum cu India, la câteva zile după Forumul de la Davos.
Citește și:
Este greu de spus ce va însemna pe termen lung această “relansare” a relației dintre Regatul Unit și China, însă un fapt este cert în ochii experților și observatorilor internaționali care au urmărit fiecare mișcare a premierului Keir Starmer în ultima săptămână. În cuvintele analiștilor Politico, “nu mai există cale de întoarcere”.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
