Nici Rusia, nici Polonia. Letonia a ales să meargă în fărâme cu Europa şi NATO

• Letonia a fost republică sovietică în perioada 1940-1941 şi 1944-1991. Astăzi este vecină cu Federaţia Rusă.

• Astăzi, din cei 2 milioane de locuitori ai republicii, 33% sunt ruşi, majoritatea locuind în capitala Riga.

• Letonia a introdus moneda euro în 2014.

• În 2010, 2014 şi 2018 alegerile parlamentare au fost câştigate de Partidul Social Democrat Saskaņa („Armonia”), al etnicilor ruşi, dar aceasta a fost boicotată de celelalte formaţiuni politice şi a rămas în opoziţie. Formaţiunii Armonia i se reproşează parteneriatul cu partidul Rusia Unită al preşedintelui Vladimir Putin.

• Polonia are o influenţă istorică asupra republicii baltice. Astăzi, cele două state sunt unite printr-o poziţie extrem de puternică de alianţă cu SUA şi prin susţinerea masivă a Americii în rândul opiniei publice.

• Viitorul politic al Letoniei, după alegerile din octombrie 2018 este la fel de sigur ca şi până acum: alături de SUA.

Al cincilea cel mai mic stat al Uniunii Europene şi ultimul care a adoptat moneda euro (în 2014) şi-a ales la 6 octombrie al 13-lea Parlament (Saeima) de la proclamarea independenţei, în 1991.

Deşi au existat insistente rumori potrivit cărora scrutinul electoral ar fi condus fie la formarea unei coaliţii guvernamentale care să apropie Letonia de Rusia, fie de Varşovia conservatoare şi iliberală a Partidului Lege şi Justiţie, societatea letonă a ales un Parlament fărâmiţat, cu şapte partide şi alianţe lipsite de o majoritate dar cu o direcţie clară: spre Uniunea Euroepană dar, mai ales, spre SUA şi NATO.

Saeima are 100 de locuri pentru o ţară cu două milioane de locuitori şi o frontieră de 276 km cu Rusia. Aproape 32% dintre cetăţenii letoni fac parte din comunitatea vorbitoare de rusă, oameni veniţi aici în timpul în care Letonia a fost republică sovietică în cadrul URSS (1940-1941 şi 1944-1991): 26% ruşi, 3,2%bieloruşi, 2,4% ucraineni. Astfel, dacă marile oraşe baltice ale Letoniei au fost până acum o sută de ani comunităţi istorice germane şi evreieşti, astăzi Riga este locuită în proporţie de aproape 50% de vorbitori de limbă rusă. Letonia face parte din plutonul de jos al bogăţiei Uniunii Europene, cu un Produs Intern Brut de aproape 29.500 dolari pe locuitor (faţă de 26.500 dolari în România sau 25.810 în Croaţia), mai mare decât cel înregistrat de Federaţia Rusă (28.960 dolari pe locuitor). Mai bine de 40% din Produsul Intern Brut al ţării este reprezentat de datoria publică iar economia letonă este dependentă în proporţie de 100% de gazul rusesc şi de 50% de petrolul trimis din Rusia. Aceasta nu a împiedicat, însă, pe cetăţenii Letoniei ca, în 2012, în cadrul unui referendum constituţional privitor la transformarea limbii ruse în a doua limbă oficială a ţării, să spună NU în procentaj de peste 52%.

Cândva, în istorie, în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, Letonia a avut ambiţii imperiale şi a fost o mare putere. Ducatul de Curlandia, condus de nobilimea germană care locuia litoralul baltic şi stăpânea proprietăţile agricole nesfârşite, a făcut bani din comerţ, taxe portuare şi relaţii economice cu celelalte continente. Ba chiar, actuala Letonie a fost, cândva, şi deţinătoare de colonii: în 1637 Jacob Kettler a înfiinţat colonia Tobago (în Antile) iar în 1651 letonii au pus stăpânire pe Fort Jacob, la intrarea pe fluviul Gambia, în Africa occidentală. Astăzi, Letonia este nu doar o ţară mică, cu grave dezechilibre demografice, dar se află sub pericolul influenţelor majore venite dinspre Rusia (fostul stăpân imperial) şi Polonia (factorul decisiv din punct de vedere al raportării la Europa). Iar, dincolo de acestea, puterea cea mai iubită şi mai influentă la Riga este una fără nici un rival: SUA.

Cu trei zile înaintea scrutinului parlamentar, preşedintele Republicii, Raimonds Vejonis, a avut un interviu extrem de explicit pentru postul naţional de radio LNT, preluat de agenţia naţională de presă LENA şi de principalele cotidiane de la Riga: „Noul parlament– spunea preşedintele Vejonis – va fi foarte fărâmiţat şi vor fi dificultăţi în alcătuirea unei coaliţii guvernamentale”. Condiţiile de funcţionare a viitoarei legislaturi sunt clar evidenţiate de şeful statului: liderul guvernului va trebui să îşi asume o politică intimă de alianţă cu UE şi NATO iar Partidul Social Democrat Saskaņa (Armonia, formaţiunea rusofonilor din Letonia), indiferent de rezultatul obţinut, nu va intra în viitoarea coaliţie de la Riga. Preşedintele Raimonds Vejonis poate să facă ce vrea, conform prerogativelor Constituţiei din 1922, în condiţiile în care nici un partid sau alianţă nu a obţinut majoritatea absolută: singur, şeful statului poate desemna pe liderul oricărui partid parlamentar să conducă negocierile pentru formarea viitorului guvern, indiferent de rezultatul obţinut.

Conform celui mai important cotidian de la Riga, „Diena”, alegerile parlamentare de la 6 octombrie au fost câştigate de PSD Saskaņa (Armonia), cu 20% dintre opţiuni (23 mandate), urmat de formaţiunea populistă Kam Pieder Valsts? KPV („Cui aparţine statul?”) – cu 14% (16 mandate). Celor două partide politice antisistem – prima a comunităţii ruse, cea de-a doua, KPV, solicitând politici autoritare din partea statului, le urmează Noul Partid Conservator – 13,6% (16 mandate), Attĩstĩbai/Par (o alianţă de trei partide liberale) – 12% (13 mandate), Alianţa Naţională (conservatoare) – 11% (13 mandate), Noua Unitate (liberali) – 6,67% (8 mandate) şi Partidul Verzilor şi Fermierilor – 10% (11 mandate). La Riga, acolo unde locuiesc aproape 2/3 dintre locuitorii Letoniei, Armonia a obţinut 31,6% din voturi, urmată de Alianţa liberală – 13,35%, Noul Partid Conservator – 12,15%, populiştii din KPV –  11,66% şi Alianţa Naţională – 9,20%.

Oricât de greu este de formulat acum un răspuns la întrebarea ce culoare va avea guvernul Letoniei, există câteva lucruri certe.

Mai întâi, actuala coaliţie guvernamentală, condusă din 2016 de prim-ministrul Maris Kucinskis (Partidul Verzilor şi Fermierilor), din care mai fac parte Alianţa Naţională şi Noua Unitate, a adunat peste 27% din voturi şi mai are nevoie de cel puţin un partener pentru a obţine o majoritate fragilă în Parlament.

În al doilea rând, formaţiunea rusofonă „Armonia” nu va intra în guvern, atât din motive legate de opoziţia preşedintelui Raimond Vejonis dar şi de poziţia tuturor celorlalte formaţiuni politice, care au exclus orice colaborare cu câştigătorul alegerilor.

Liderul „Armonia” şi primar al capitalei Riga, din 2009, Nils Uşakovs, a ieşit extrem de vehement în public după aflarea rezulatelor şi a făcut apel la colaborarea cu formaţiunea sa, în lipsa unor variante mai bune. „Nicio formulă de colaborare care să poată părea stabilă şi capabilă să guverneze nu este posibilă fără Armonia”,  declara el agenţiei naţionale de presă LETA în seara rezultatelor scrutinului. Totuşi, candidatul „Armonia” pentru postul de prim-ministru, Viaceslavs Dombrovskis, declara presei de limbă rusă de la Riga, după aflarea rezultatelor finale că „experienţa şi istoria ne învaţă că a fi pe primul loc nu este o garanţie că vom face parte din coaliţia guvernamentală”.

Paradoxul alegerilor parlamentare din Letonia este că pentru a treia oară consecutiv formaţiunea rusofonă Armonia a câştigat alegerile şi tot pentru a treia oară nu va intra în nicio formulă guvernamentală. Aceasta deşi populiştii de la KPV nu au respins deloc până acum o astfel de soluţie. În 2010, Armonia a obţinut 26% din voturi iar în 2014 şi mai mult: 28,4%. Nu a fost îndeajuns pentru a forma singură guvernul şi a fost exclusă de la orice negocieri privind coaliţiile.

De ceva vreme, însă, PSD Saskaņa (Armonia) a început un amplu proiect de reconstrucţie ideologică şi politică.

Primarul Rigăi a anunţat că partidul său a rupt legăturile cu „Rusia Unită”, partidul din Federaţia Rusă care îl susţine pe preşedintele Vladimir Putin, că a condamnat anexarea Crimeii şi că îşi doreşte să conducă un partid social democrat modern, cu valori europene şi fără nicio influenţă venită dinspre Rusia.

Deşi percepţia publică este aceea că principala problemă a Letoniei este corupţia şi, mai ales, slaba implicare a instituţiilor statului în combaterea ei, Nils Uşakovs nu a dorit niciodată pe timpul campaniei electorale să discute despre alegaţiile potrivit cărora tocmai Primăria Rigăi, pe care o conduce, este în topul scandalurilor de fraudare a fondurilor publice şi al percepţiei opiniei publice privind mita şi deturnarea banilor comunităţii. Social-democraţii nu au răspuns nici dacă au fost în acord sau dacă au ştiut de atacurile cibernetice venite din Rusia asupra reţelei letone de socializare Draugiem.lv: pe ecranele utilizatorilor a apărut, în ultima zi a campaniei electorale, un mesaj în limba rusă: „Frontierele Rusiei nu au limite”.

În ciuda reţinerii publice în colaborarea cu „Armonia”, populiştii de la KPV au anunţat că nu vor exclude nicio variantă în care partidul lor ar fi chemat de preşedintele Republicii să formeze guvernul. Nicio şansă, însă.

Înfiinţată de un tânăr actor, Arturs Kamiņš, Kam Pieder Valsts? (KPV) – Cui aparţine statul? – face parte din ampla mişcare la nivel european care tinde să înlocuiască regimurile liberale şi deschise cu o autoritate sporită a statului, menită să apere ţări mici, precum Letonia, de toate pericolele externe (Rusia, Polonia, Germania, capitalul străin).

Formaţiunea este suspectă de a fi primit finanţări generoase din partea oligarhului leton Ainārs Šlesers, cu foarte cunoscute simpatii pentru preşedintele Vladimir Putin, şi de a fi negociat cu social-democraţii rusofoni constituirea unei coaliţii guvernamentale. KPV a introdus în dezbaterea publică şi problema extrem de sensibilă şi spinoasă a participării şi reprezentării parlamentare a diasporei în scrutin, mai bine de 250.000 de letoni părăsind ţara după aderarea la Uniunea Europeană, în 2004. Dacă KPV ar avea câştig de cauză, diaspora letonă ar beneficia de 8 mandate de parlamentar, din cele 100 în total ale Legislativului de la Riga.

Tema anticorupţiei a fost mesajul principal al campaniei electorale purtate de Noul Partid Conservator, care s-a clasat al treilea după cele două formaţiuni antisistem, şi al conservatorilor din Alianţa Naţională. Fostul ministru al Justiţiei, Jānis Bordānis, a înfiinţat în 2014 Noul Partid Conservator pentru a trage un semnal de alarmă în ceea ce priveşte tema corupţiei instituţiilor statului şi a ineficienţei clasei politice în a găsi remedii. Bordānis cerea, în primele luni ale existenţei formaţiunii sale, într-un interviu incendiar în cotidianul „Diena”, ca Letonia să fie scena unui amplu proiect politic de construcţie a unei instituţii anticorupţie pe baze moderne şi transparente, după modelul Direcţiei Naţionale Anticorupţie din România, pentru a reuşi să evite un colaps al statului sau chiar o captivitate în braţele influente ale Federaţiei Ruse vecine. Lui i s-a adăugat, mai nou, şi Uniunea Verzii şi Fermierii, formaţiunea politică prezentă în toate coaliţiile guvernamentale de după 2002 şi care, în momentul de faţă, are preşedintele Republicii şi pe primul ministru.

Negocierile pentru formarea viitorului guvern de la Riga vor fi anevoioase şi lungi, existând speranţa ca sfârşitul anului să însemne şi un vot de învestitură în Parlament. Actualei coaliţii guvernamentale, compuse din Alianţa Naţională, Uniunea Verzilor şi Fermierilor şi partidului liberal Noua Unitate, cel mai probabil se va alătura Noul Partid Conservator, împreună cu care se poate constitui o majoritate legislativă. Nici Armonia, nici KPV nu vor fi acceptate ca parteneri de dialog, Aceeaşi soartă o va avea şi alianţa liberală For! Dezvoltare (Attĩstĩbai!Par), îndeosebi pentru că a declanşat, în toiul campaniei electorale, o amplă dezbatere privind reglementarea favorabilă a căsătoriilor LGBT.

Letonia se află la frontiera directă a UE şi NATO cu Rusia iar influenţele Moscovei în economia şi politica statului liliputan pot fi devastatoare pentru securitatea ţării baltice. Amintirea martirajului ocupaţiei sovietice, în perioada în care Letonia a fost republică a URSS, nu este uitată iar emoţia este extrem de puternică în societate ori de câte ori apare tema legăturilor rezonabile cu Rusia. Este greu de crezut, prin urmare, că la Riga se va schimba ceva, intern şi extern, în viitorul apropiat, în ceea ce priveşte relaţia cu Kremlinul. Nici măcar Uniunea Europeană nu are prea multă trecere în capitala Letoniei deşi nu există vreo opoziţie majoră la instituţiile Bruxelles-ului.

Singurul aliat care contează, în clasa politică de la Riga şi în rândul celei mai mari părţi a societăţii, sunt SUA. Atât. De aceea, conformaţia viitorului guvern al Letoniei precum şi politicile externe ale acestuia vor fi o mărturie bună a obiectivelor, strategiilor şi mijloacelor Casei Albe în regiune.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.