Sectorul privat de apărare al Europei a crescut cu aproape 14% în 2024, până la o cifră de afaceri totală de peste 183 de miliarde de dolari, iar numărul de cetățeni europeni angajați direct de industria apărării a ajuns la un nivel istoric, de peste 630.000 de persoane, conform ultimului raport anual publicat de Asociația Industriei Aerospațiale, de Securitate și Apărare din Europa, o organizație care reprezintă peste 4000 de companii de pe întregul continent, potrivit Euronews.
Aceste cifre pot părea surprinzătoare la prima vedere, dar sunt, în realitate, rezultatul natural al acțiunilor luate de statele și instituțiile europene de la izbucnirea invaziei rusești în Ucraina, în 2022: aproape toate statele de pe continent și-au sporit investițiile în apărare, Germania și Polonia se întrec pentru construirea celei mai puternice armate terestre din Europa, Franța face investiții fără precedent în arsenalul său nuclear, iar proiectele de reînarmare și apărare colectivă capătă tot mai mult avânt, în special în apropiere de granița cu Rusia.
Efectul acestor fapte este ușor de măsurat în cifre: din 2021 până în 2024, cheltuielile combinate ale statelor membre UE pentru apărare au crescut de la 218 miliarde la 343 de miliarde de euro pe an, sau aproape 400 de miliarde de dolari, iar cele mai mari puteri militare de pe continent și-au luat deja angajamentul de a continua să crească investițiile în apărare.
E drept, din acest punct de vedere, UE nu se compară încă cu SUA, colosul de aproape un triliard de dolari, dar depășește considerabil Rusia, al cărei buget pentru apărare în 2024 a fost de puțin sub 150 de miliarde de dolari, conform unui raport al Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI) și este cel puțin la un nivel comparabil cu cel al Chinei, deși observatorii internaționali punctează faptul că lipsa de transparență a guvernului chinez face o estimare precisă aproape imposibilă.
În orice caz, nu toate țările europene au depus aceleași eforturi în ultimii ani.
Statele care fac cele mai mari salturi
Polonia a înregistrat cea mai dramatică creștere a bugetului pentru apărare dintre statele europene în această perioadă: a trecut de la un buget de 15 miliarde de euro în 2022 la aproape 32 de miliarde de euro în 2023, arată raportul anual al Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI), iar în 2024 a ajuns la aproximativ 35 de miliarde de euro, sau puțin peste 4,12% din PIB-ul țării – astfel, Polonia a devenit anul trecut statul NATO cu cele mai mari cheltuieli pentru apărare raportate la produsul intern brut al țării, conform unui raport NATO citat the Notes from Poland.
Dincolo de cheltuielile sale directe, statul polonez a accesat, prin programul european SAFE, împrumuturi de aproximativ 44 de miliarde de euro pentru a face noi investiții în armată și industria apărării, amintește Reuters.
- Notă: SAFE este unul din primele mecanisme de finanțare din programul european ReArm Europe, lansat în 2025. Din 19 țări UE care au accesat fonduri prin SAFE, Polonia este principalul beneficiar, iar România este pe locul al doilea, cu fonduri de aproape 17 miliarde de euro accesate, conform Euronews.
Cu peste 216.000 de militari activi, Polonia are deja a treia cea mai mare armată din NATO din punct de vedere ai personalului, după SUA și Turcia, iar din 2022, guvernul polonez a derulat ceea ce este considerat de unii analiști “cel mai mare program de modernizare” din istoria forțelor armate poloneze: doar în 2022 a semnat, cu Coreea de Sud și Statele Unite, înțelegeri de zeci de miliarde de dolari prin care a cumpărat echipamente militare diverse, pornind de la peste o mie de tancuri sud-coreene K2 de ultimă generație la sute de sisteme de lansare de rachete și apărare anti-aeriană, inclusiv HIMARS și PATRIOT, până la avioane și elicoptere de luptă, majoritatea americane.
Multe dintre aceste echipamente au fost deja livrate și sunt operaționale, iar Polonia continuă să crească cheltuielile pentru armată, cu intenția de a atinge pragul de 5% din PIB în 2026, conform ministrului Apărării Władysław Kosiniak-Kamysz, citat de Reuters.
În plan operațional, Polonia a fost în centrul noii operațiuni NATO „Eastern Sentry”, lansată în septembrie 2025 după ce aproape 20 de drone rusești au intrat în spațiul său aerian.
Una peste alta, Polonia își ia în serios promisiunea ambițioasă de a construi cea mai puternică armată terestră din Europa în următorii câțiva ani.
Dar se pare că va trebui să concureze pentru acest titlu cu Germania: În mai 2025, cancelarul german Friedrich Merz a anunțat oficial că statul german plănuiește să transforme Bundeswehr-ul în „cea mai puternică armată convențională din Europa”, iar Germania are deja cel mai mare buget pentru apărare din Europa și al patrulea cel mai mare din lume – cu puțin peste 75 de miliarde de euro (88 de miliarde de dolari) cheltuiți în 2024, este depășită la acest capitol doar de SUA, China și Rusia, arată raportul SIRPI de anul trecut.
Desigur, Germania este încă în spatele Poloniei în ceea ce privește bugetul de apărare raportat la PIB, dar autoritățile germane vor să atingă pragul de 3,5% din PIB dedicat apărării până în 2029, adică un buget total de aproape 200 de miliarde de dolari, amintește The Economist.
În același timp, este important de amintit că, pe lângă achiziționarea de tehnică militară mai modernă, Germania a început să depună eforturi pentru a aperi golurile de care suferă armata sa neexperimentată și a-și dezvolta propria capacitate de a-i apăra pe aliații NATO de pe flancul estic: în mai, trupele germane și-au început în Lituania prima misiune militară permanentă în străinătate de la Al Doilea Război Mondial, ca răspuns explicit la ceea ce cancelarul Merz a numit “revizionismul agresiv al Rusiei”.
Mai mult, la finalul lui noiembrie, The Wall Street Journal a relatat pentru prima oară faptul că autoritățile germane au creat un plan ale cărui detalii sunt încă clasificate pentru a facilita trecerea prin teritoriul german către flancul de Est al Alianței a cel puțin 800.000 de soldați NATO, în cazul unui conflict cu Rusia.
Spre deosebire de Germania și Polonia, Franța nu a crescut încă în mod dramatic bugetul pentru apărare în ultimii câțiva ani, însă este important de notat faptul că statul francez deja cheltuia în jur de 2% din PIB pentru apărare înainte de izbucnirea invaziei din Ucraina și, deși autoritățile franceze nu au stabilit încă un plan precis, președintele Emmanuel Macron a declarat la începutul anului că plănuiește să aducă bugetul pentru apărare undeva între 3% și 3,5% din PIB “în următorii câțiva ani”, conform Euronews.
În acest context, Parisul a început să-și reorienteze capacitățile militare spre Europa de Est: De pildă, În februarie 2025 a preluat conducerea și a suplimentat cu aproape 3.000 de militari adiționali Grupului de Luptă Multinațional al NATO în România, ridicat temporar la nivel de brigadă, iar în vara lui 2025 a trimis echipamente militare suplimentare grupului multinațional din Estonia, condus de Marea Britanie, amintește Institutul Francez pentru Relații Internaționale.
Franța este, de asemenea, și unul dintre cele mai importante surse de armament modern pentru Ucraina – în noiembrie, autoritățile de la Kiev au semnat o înțelegere pentru a cumpăra 100 de avioane de luptă Rafale de la Franța în următorii 10 ani, scrie Reuters.
Esențial de amintit este faptul că, dincolo de întărirea capacităților militare convenționale ale Franței, a cărei singur competitor în Europa este Marea Britanie la momentul actual, conform clasamentului internațional al Global Firepower, Parisul plănuiește o nouă rundă de investiții semnificative în capacitățile sale nucleare:
Legea franceză privind cheltuielile militare pentru perioada 2024-2030 a alocat fonduri de peste 60 de miliarde de dolari pentru “întreținerea și modernizarea armelor nucleare”, o creștere fără precedent de fonduri care vor fi în principal folosite pentru construirea unei noi generații de submarine nucleare purtătoare de rachete balistice și muniție pentru “componentele navale și aeriene ale forței de descurajare”, conform unui comunicat publicat în iunie de guvernul francez.
Aceste noi investiții joacă un rol important în contextul în care președintele Macron a reiterat disponibilitatea Franței de „deschide dezbaterea strategică privind protejarea aliaților noștri de pe continentul european prin descurajarea noastră (nucleară)”, o propunere care a fost inclusă în Revizuirea Strategică Națională a Franței, document publicat în iulie 2025.
În ceea ce privește Regatul Unit al Marii Britanii, un raport din octombrie al Bibliotecii Camerei Comunelor arată că Ministerul britanic al Apărării „a raportat cheltuieli efective (TDEL)” de 45,9 miliarde de lire sterline (52 de milioane de euro) în 2021/22 și 60,2 miliarde de lire sterline în 2024/25 (71 de miliarde de euro), o creștere procentuală de peste 30% de la izbucnirea războiului, cu planuri de a continua creșterea cheltuielilor pentru apărare în viitorul apropiat.
Marea Britanie s-a concentrat mai puțin pe achiziționarea de noi tipuri de tehnică militară, însă Revizuirea Strategiei de Apărare a Marii Britanii, document publicat în iunie 2025, consemnează un angajament de reîntregire a stocurilor de armament și muniție deja existentă, începând cu un proiect pentru procurarea a cel puțin „7.000 de arme cu rază lungă de acțiune fabricate în Marea Britanie și 1,5 miliarde de lire sterline pentru construirea a cel puțin șase fabrici de muniții și produse energetice”, apoi o creștere a capacității de a produce submarine, cu obiectivul de a „produce un submarin la fiecare 18 luni” pentru a susține o flotă viitoare de până la 12 submarine de atac.
De asemenea, documentul menționează „peste 1 miliard de lire sterline” pentru o rețea digitală de țintire și un nou organism de inovare în domeniul apărării, cu un „fond de 400 de milioane de lire sterline” pentru a accelera adoptarea dronelor, a inteligenței artificiale și a altor astfel de soluții.
De la izbucnirea invaziei, guvernul britanic a sporit și nivelul de cooperare cu aliații europeni pentru a găsi soluții la amenințarea rusească. De pildă, chiar la începutul lui decembrie 2025, Marea Britanie și Norvegia au anunțat semnarea unei unui acord “unic” pentru formarea unei flote comune de cel puțin 13 nave de război, susținute de sisteme autonome, menite să vâneze submarinele rusești și să protejeze infrastructură critică a celor două state în Atlanticul de Nord.
În același timp, Marea Britanie rămâne unul dintre cei mai importanți aliați ai Ucrainei în fața agresiunii rusești. În noiembrie, guvernul britanic și-a reiterat intenția de a continua să ofere Ucrainei ajutor militar în valoare de cel puțin 3 miliarde de lire pe an până în 2031, apoi “pentru cât timp este nevoie”, asta pe lângă alte proiecte de investiții și susținere militară indirectă, cum ar fi antrenarea trupelor ucrainene pe teritoriul britanic prin programe precum INTERFLEX, prin care au fost antrenați peste 60.000 de militari până acum.
Problema flancului estic
Atât acțiunile cât și retorica recentă a giganților europeni sunt marcate de o temă comună: oricât de mult se pregătesc state precum Franța și Germania pentru amenințarea rusească, adevărul este că cele mai vulnerabile țări, cele învecinate Rusiei, pur și simplu nu au capacitatea militară sau economică de a opune o rezistență la fel de puternică fără un nivel considerabil de susținere.
În acest context, nu este de mirare faptul atât Finlanda cât și Suedia au optat să se alăture umbrelei de protecție oferită de NATO, în 2023, respectiv 2024, în condițiile în care Alianța depune eforturi din ce în ce mai mari pentru a-și fortifica flancul estic împotriva Rusiei, iar eforturile mai recente ale Uniunii Europene de a dezvolta capacități de apărare colectivă au vizat, în mod deosebit, această zonă.
Inițiative precum noua misiune de apărare a NATO, “Eastern Sentry”, lansată în septembrie 2025, zidul anti-drone împreună cu Ucraina propus de UE și planul de înarmare de 800 de miliarde de euro al Comisiei Europene vin în contextul temerilor că simpla promisiune a apărării colective se apropie de data de expirare.
Eforturile individuale recente de descurajare ale statelor care ar putea fi vizate de un atac rusesc nu pot fi, însă, neglijate. De pildă, Finlanda, țara europeană care are cea mai lungă graniță comună cu Rusia, a început în ultimele luni o serie de exerciții naționale desfășurate la câțiva kilometri de granița cu Rusia. Unul dintre cele mai importante astfel de exerciții, „Lively Sentry 25”, început la finalul lui noiembrie, implică peste 6.500 de militari și peste 900 de mijloace de luptă în sudul și estul țării și exersează capacitatea Finlandei de a mobiliza și cooperarea cu detașamente aliate în condiții de iarnă.
- Notă: Finlanda a menținut, în ultimele decenii, cel mai robust sistem de serviciu militar obligatoriu din Europa, motiv pentru care aproape 1 din 6 cetățeni finlandezi au pregătire militară și pot fi mobilizați la nevoie. Astfel, se estimează că Finlanda, cu o populație de 5,6 milioane de oameni, poate mobiliza până la 280.000 de soldați în caz de război, scrie site-ul de profil Military.com.
Nu Finlanda este, însă, considerată statul european cel mai vulnerabil în fața agresiunii rusești. În acest sens, este important de amintit că Andrius Kubilius, Secretarul European pentru Apărare și Spațiu, a declarat în noiembrie că Rusia ar putea fi pregătită să testeze Articolul 5 al NATO “în următorii patru ani”, cel mai probabil împotriva țărilor baltice: Estonia, Letonia și Lituania, toate membre NATO, dar care au împreună o populație de puțin peste șase milioane de locuitori și un Produs Intern Brut combinat de aproximativ 150 de miliarde de dolari, bani pe care Rusia i-a cheltuit doar pentru armată anul trecut.
În fața acestei amenințări, cele trei state care se apropiau deja de pragul de 2% din PIB pentru apărare înainte de 2022 au sporit cheltuielile militare și se pregătesc deja pentru atingerea pragului de 3% în următorii ani, majoritatea noilor fonduri fiind menite pentru programe de modernizare și dezvoltare a tehnicii lor militare, arată o analiză a think thank-ului Centre for Eastern Studies.
Pe deasupra, în 2024, Estonia, Letonia și Lituania au semnat o înțelegere pentru construirea așa numitei “Linii de Protecție Baltică”, descrisă de Institutul Lieber al Academiei Militare a Statelor Unite drept “o rețea sofisticată de tranșee, buncăre, posturi de observație, obstacole antiblindaj și sisteme de supraveghere, care se întinde de-a lungul frontierelor lor cu Rusia și Belarus”.
Serviciul militar obligatoriu, tot mai atractiv pentru Europa
Pe lângă creșterea investițiilor în apărare și modernizarea armamentului, mai multe țări europene au inițiat sau au extins în ultimii câțiva ani programe și politici menite să-și antreneze și să-și pregătească cetățenii pentru un posibil conflict.
De pildă, după cum arată o analiză a Fundației Carnegie pentru Pace Internațională, toate țările baltice și nord europene membre NATO (cu excepția Islandei, care nu are armată) aplică o formă de serviciu militar obligatoriu și selectează anual câteva mii de cetățeni eligibili în fiecare an, pentru un stagiu militar de câteva luni – majoritatea dintre ele au păstrat această practică încă de la încheierea Războiului Rece, sau au reintrodus-o recent după câteva decenii de pauză, dar aproape toate au început să crească treptat numărul de cetățeni înrolați.
Danemarca, de exemplu, plănuiește să crească numărul de cetățeni recrutați anual de la 4.700 la 5.000 începând din 2026, dar și să crească perioada stagiului militar de la 4 la 11 luni,, în vreme ce Norvegia vrea să treacă de la aproximativ 10.000 de recruți pe an la 13.000 în următorul deceniu, conform AP.
Suedia, care a reintrodus serviciul militar obligatoriu în 2017, a crescut numărul anual de recruți de la 4.000 până la 8.000 în 2024, iar autoritățile suedeze vor să ajungă la 10.000 de recruți în 2026.
Notabil este că, dintre statele baltice, doar Estonia a păstrat serviciul militar obligatoriu neîntrerupt după ce și-a obținut independența față de Uniunea Sovietică. Lituania și Letonia au renunțat la această practică la începutul secolului XXI, însă au reintrodus-o în urma agresiunii rusești în Ucraina.
În Lituania, serviciul militar obligatoriu a fost reintrodus în 2015, la un an după anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia, din cauza “schimbării situației geopolitice”, conform armatei lituaniene. Letonia a optat, în schimb, să se bazeze în continuare pe voluntari, însă autoritățile au fost nevoite să reintroducă serviciul obligatoriu în 2023, după ce au constatat că, la momentul izbucnirii invaziei asupra Ucrainei, Forțele Armate Letoniene aveau peste 800 de locuri vacante, arată o analiză a Centrul Davis pentru Studii Ruse și Eurasiatice (Harvard University).
Alte state caută soluții pentru a crește semnificativ numărul de militari fără a fi nevoite să introducă serviciul obligatoriu. Germania, spre exemplu, a aprobat în noiembrie un nou proiect de lege privind serviciul militar prin care își propune să crească numărul de militari activi de la puțin peste 180.000 la momentul actual la 270.000 până în 2035.
Tot în noiembrie, Emmanuel Macron a anunțat că Franța va începe “din vara lui 2026” un program de serviciu militar voluntar pentru tineri prin care statul francez își propune să antreneze zeci de mii de noi rezerviști în următorul deceniu, arată Euronews.
În aceste circumstanțe, ironia acțiunilor Kremlinului este greu de ignorat: agresivitatea care ar fi trebuit să intimideze și să dezbine continentul a adus două state noi în NATO, a crescut cheltuielile Europei pentru apărare cu peste 30% în mai puțin de patru ani și a dus la semnarea de noi acorduri militare și programe de reînarmare în țări unde pronunțarea cuvântului “război” aproape că devenise tabu până acum câțiva ani.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
