De la Constanţa la Sevastopol, în Crimeea, sunt 400 de kilometri, în linie dreaptă, pe Marea Neagră. Fix jumătate de oră în zbor cu avionul. Atâta ne desparte, de cinci ani, de vecinătatea directă cu Federaţia Rusă.
La cinci ani de la anexarea peninsulei Crimeea de către Federaţia Rusă, Info Sud-Est a adunat principalii protagonişti ai piesei geopolitice: Federaţia Rusă, Ucraina şi comunitatea tătară. Este vorba, în cazul de faţă, de punctele de vedere ale Ambasadorului Ucrainei în România, Oleksandr Bankov, Consulului General al Federaţiei Ruse la Constanţa, Vladimir Volkov, Secretarului General al Congresului Mondial al Tătarilor Crimeeni, Namık Kemal Bayar și de un editorial semnat de Metin Omer, cercetător științific la Universitatea „Ovidius“ din Constanța.
CUM A OCUPAT FEDERAŢIA RUSĂ PENINSULA CRIMEEA
Declanşarea amplelor demonstraţii de protest de la Kiev, din toamna anului 2013, de contestare a puterii politice reprezentată de preşedintele Viktor Ianukovici, a grăbit radicalizarea poziţiilor şi viitorul peninsulei.
După ce la 13 februarie 2014 Rada Supremă a Ucrainei a abrogat aşa-numita lege a limbilor regionale (lege prin care, între altele, rusa era limbă oficială în regiunile unde populaţia care o utiliza depăşea 20% din total), incidentele armate au cuprins peninsula Crimeea. La 25 februarie 2014 în faţa Parlamentului din Simferopol (capitala autonomă) s-au adunat demonstranţii ruşi pentru a protesta faţă de administraţia ucraineană. La 27 februarie 2014, unităţi militare fără însemne au ocupat clădirile Parlamentului şi Guvernului din Simferopol, aeroporturile din Sevastopol şi Simferopol, clădirile publice şi au dezarmat timorata şi ineficienta armată ucraineană.
La 11 martie 2014, Parlamentul regional din Crimeea a declarat independenţa provinciei faţă de Ucraina iar la 16 martie 2014 a fost organizat un referendum privind viitorul peninsulei. Nu rezultatele oficiale sunt supuse discuţiei ci procedura de organizare a consultării populare a fost profund viciată, în opinia comunităţii internaţionale. Prezenţa armatelor fără însemne şi represaliile la adresa vocilor critice anexării la Federaţia Rusă au anulat orice dezbatere de idei şi au eliminat posibilitatea unei opoziţii reale.
La 18 martie 2014, printr-un document bilateral semnat între Federaţia Rusă şi Republica Crimeea, aceasta din urmă devenea în mod oficial o parte administrativă a Rusiei.
România a respins categoric „anexarea ilegală de către Federaţia Rusă a Republicii Autonome Crimeea şi a oraşului Sevastopol” şi a condamnat ferm „încălcarea principiilor şi normelor de drept internaţional.” Totodată, România a anunţat cu orice prilej că „reafirmă sprijinul său pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei, precum şi poziţia de nerecunoaştere a anexării ilegale”.
Din acelaşi an, 2014, Federaţia Rusă a fost supusă sancţiunilor economice, militare, diplomatice venite dinspre statele membre ale Uniunii Europene şi NATO, precum şi de o parte importantă a comunităţii internaţionale.
OLEKSANDR BANKOV, AMBASADORUL UCRAINEI ÎN ROMÂNIA
„În data de 20 februarie 2019 se împlinesc cinci ani de la ocupația teritoriului Republicii Autonome Crimeea de către Federația Rusă, fiind rezultatul unei operațiuni militare bine planificate și gestionate din Kremlin, lansată încă după Revoluția Portocalie din 2005.
Avem cinci ani de la agresiunea militară directă a Federației Ruse împotriva statului suveran Ucraina, care este calificată de către Curtea Penală Internațională de la Haga drept ”conflict armat internațional între Ucraina și Federația Rusă” (https://www.icc-cpi.int/itemsDocuments/181205-rep-otp-PE-ENG.pdf) și nici într-un fel acest fapt nu poate fi numit un act de ”intrare a peninsulei Crimeea în componența Federației Ruse”.
Prin agresiunea militară împotriva Ucrainei, Federația Rusă a încălcat 407 de acorduri bilaterale și peste 80 de acorduri internaționale.
În urma ocupației Republicii Autonome Crimea forțele ruse au intervenit și în estul Ucrainei în regiunile Donețk și Lugansk, unde încălcând Acordurile de la Minsk partea rusă continuă atacurile armate împotriva Ucrainei, în urma cărora mai mult de 10 000 de persoane deja au fost omorâte.
În noiembrie 2018 a avut loc un act de agresiune militară deschisă a forțelor Gărzii de Coastă a Federației Ruse împotriva navelor ucrainene în zona Strâmtorii Kerci care se îndreptau din portul Odesa din Marea Neagră spre alt port ucrainean din Marea Azov – Mariupol. La etapa actuală, 24 de marinari ucraineni prizonieri de război sunt ilegal deținuți de Kremlin, iar cele trei nave sunt capturate.
Totodată, pe teritoriile temporar ocupate de Federația Rusă se încalcă permanent drepturile omului, accesul organizațiilor internaționale de resort fiind interzis. Circa 70 de cetățeni ai Ucrainei sunt recunoscuți în calitate de deținuți politici în Federația Rusă, peste 40 din ei fiind de etnie tătară din Crimeea. Doar în 2018, 6 persoane au fost găsite moarte în închisorile din teritoriul ocupat al peninsulei. Timp de cinci ani de ocupație 17 persoane sunt considerate dispărute, 14 din care – tătari din Crimeea. Organizația locală a reprezentanților minorității naționale a tătarilor – Mejlis, care s-a pronunțat împotriva ocupației ruse, a fost interzisă, apoi inclusă de către Ministerul de justiție a Federației Ruse în lista asociațiilor suspendate pe motiv de extremism, iar liderii Mejilisului urmăriți.
Numărul de școli cu predare în limba ucraineană a scăzut cu 87,5%, iar numărul claselor cu predare în limba ucraineană a scăzut cu 98%. Mai funcționează doar o școală cu predare în limba ucraineană până în clasa 9 din 12 – școala nr. 20 din Feodosia, unde învață 132 de elevi.
Ocupația și militarizarea consecutivă a Republicii Autonome Crimeea de către Federația Rusă (vezi anexa) nu poate fi considerată doar o amenințare pentru Ucraina sau un subiect regional de planul doi. Aceasta are un impact strategic asupra întregului sistem de securitate europeană și relații internaționale creat după cel de-al Doilea Război Mondial bazat pe principiul instituit în cadrul Cartei ONU – principiul de abținere de a recurge la amenințarea cu forța sau folosirea ei împotriva integrității teritoriale ori independenței politice a vreunui stat. Crimeea este elementul cheie a politicii expansioniste ruse.
Din 2014 până acum avem adoptate cinci Rezoluții ONU cu privire la încălcarea suveranității Ucrainei de către Federația Rusă care au fost susținute de toată lumea civilizată. Prima rezoluție cu privire la încălcarea suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei a fost adoptată în cadrul celei de-a 68-a sesiune al Adunării Generale ONU în data de 27 martie 2014, fiind susținută de un număr de 100 state-membre ONU.
România condamnă ferm încălcarea principiilor și normelor de drept internațional de către Federația Rusă și sprijină suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei, nu recunoaște ocupația ilegală a Republicii Autonome Crimeea.
În acest sens, România a susținut în calitate de co-autor Rezoluția Adunării Generale a ONU ”Situația drepturilor omului în Republica Autonomă Crimeea și orașul Sevastopol (Ucraina)” din 2017 și 2018 și Rezoluția Adunării Generale a ONU ”Problema militarizării Republicii Autonome Crimeea și a orașului Sevastopol (Ucraina), precum și unor zone din Marea Neagră și Marea Azov” din 2018.
În data de 20 februarie a fost întrunită reuniunea Adunării Generale ONU, în cadrul căreia a fost analizată situația din teritoriile temporar ocupate ale Ucrainei: Crimea și Donbas.
Unul dintre cele mai eficiente instrumente de influență asupra agresiunii ruse sunt sancțiunile introduse de comunitatea internațională, precum și consolidarea forțelor NATO pe flancul estic și zona Mării Negre. În acest sens, România de asemenea s-a alăturat demersurilor internaționale vizând intensificarea sancțiunilor împotriva Rusiei, precum și a consolidării prezenței aliaților din NATO.
În ciuda eforturilor Rusiei de a crea o realitate paralelă cu ajutorul dezinformării, propagandei și fake-news lumea civilizată nu poate accepta un sistem unde ”procesul democrartic” este asigurat de omuleții verzi cu AK-47, un exemplu al căruia este așa numitul ”referendum” în Crimeea ocupată din 16 martie 2014“.
Oleksandr Bankov, Ambasadorul Ucrainei în România
VLADIMIR VOLKOV, CONSULUL GENERAL AL FEDERAȚIEI RUSE LA CONSTANȚA
„Proclamarea independenței Republicii Crimeea în martie 2014 și încorporarea peninsulei în Federația Rusă a reprezentat o formă legitimă de realizare a dreptului poporului Crimeei la autodeterminare, consemnat în Carta ONU, printr-un vot liber, pașnic și în conformitate cu toate standardele internaționale. Ghidat de rezultatele referendumului din Crimeea din 16 martie 2014, Parlamentul Republicii Crimeea a decis să proclame Crimeea un stat suveran independent – Republica Crimeea. La 18 martie, Republica Crimeea a încheiat un acord internațional cu Federația Rusă privind aderarea la aceasta.
O altă circumstanță importantă. Rezultatele alegerii președintelui Federației Ruse la 18 martie 2018 în Crimeea au confirmat încă o dată corectitudinea deciziei locuitorilor săi adoptate în 2014. Victoria răsunătoare a lui V.Putin (92,2% din voturi, inclusiv 91% din voturile tătarilor din Crimeea care au venit la urne) a demonstrat viu rezistența și sprijinul masiv al locuitorilor din Crimeea pentru revenirea mult așteptată a peninsulei în portul lor nativ.
Sarcina de a asigura o dezvoltare socio-economică durabilă a Crimeei rămâne astăzi o prioritate absolută. În ultimii cinci ani, s-au desfășurat lucrări ample privind integrarea regiunii în Federația Rusă. Continua activ construcția de noi infrastructuri si reconstrucția celor vechi. Cel mai concludent exemplu este construcția accelerată a podului Kerci care a legat Crimeea de Rusia continentală.
Pe peninsulă se observă o tendință de creștere economică, inclusiv datorită dezvoltării sectoarelor de energie și de agrement, construcției locuințelor. Rata șomajului în Crimeea este mai mică decât media pentru Rusia. Și toate aceste schimbări au loc pe fondul sancțiunilor impuse peninsulei de către țările occidentale.
O atenție deosebită ar trebui acordată politicii guvernului rus față de populația tătară crimeană a peninsulei. Trebuie remarcat faptul că în referendumul din 2014, 80% din tătarii crimeeni au votat pentru reunirea Crimeei cu Rusia. Astăzi, Rusia face totul pentru ca ei să simtă că sunt stăpâni pe pământ, că vorbesc și studiază în limba lor maternă, dezvoltă o cultură națională, își mărturisesc religia și că au acces liber la toate sferele vieții. Limba tătară сrimeeană, alături de limba rusă și ucraineană, a fost declarată limba de stat a Republicii Crimeea. Uneori apare în presă informații despre detenția tătarilor etnici. În această privință, aș dori să subliniez faptul că infractorii criminali, extremiștii și teroriștii internaționali vor fi urmăriți penal pe întreg teritoriul Rusiei, cu toate consecințele care decurg, indiferent de naționalitate. Această linie fermă nu are nici un fundal politic, religios sau etnic.
Sperăm ca comunitatea tătară din România va consolida legăturile culturale, umanitare și de altă natură cu frații lor din Crimeea și Kazan, va face schimburi de vizite private și oficiale cu ei, va stabili contacte de afaceri, va organiza competiții sportive, spectacole ale grupurilor artistice, totodata ale celor formate din copii, pentru a putea afla adevărul despre situația reală a fraților lor. Consulatul General este gata să sprijine tătarii români în această chestiune.
Răspunzând la întrebarea dvs. referitoare la relațiile ruso-române în această perioadă, pot spune doar un singur lucru. Este păcat că potențialul imens al cooperării comerciale, economice, investiționale, științifice, tehnice și culturale rămâne nefolosit în favoarea intereselor unor alte părți. Acest lucru este deosebit de bine înțeles în mediul de afaceri din România, printre figurile culturale, științifice și educaționale. Rusia și România au un potențial enorm pentru cooperarea bilaterală neexploatată reciproc avantajoasă. Echipamentul petrolier din România, vinurile, mobilierul, produsele agricole și cele de industria ușoară sunt bine amintite în Rusia.
Și în ultimul rând. Sunt convins că cititorii voștri vor fi de acord că regiunea Mării Negre ar trebui să devină un spațiu de cooperare pașnică și reciproc avantajoasă și nu un potențial teatru de operațiuni militare. Vecinii trebuie să trăiască în pace și armonie, luând în considerare interesele lor“.
Vladimir Volkov, Consulul General al Federației Ruse la Constanța
NAMIK KEMAL BAYAR, SECRETARUL GENERAL AL CONGRESULUI MONDIAL AL TĂTARILOR CRIMEENI
„Ocuparea de Rusia încă o dată a Crimeei în februarie 2014 a reîmprospătat suferințele din trecut ale diasporei tătare crimeene. Chiar dacă mare parte a diasporei tătare crimeene nu a simțit direct efectele războaielor, masacrelor, foametei din secolul al XX-lea și opresiunea și cruzimea revoluției bolșevic-socialiste, sau a Sürgün-ului, așa cum denumim genocidul tragic (deportarea tătarilor crimeeni la 18 mai 1944, n.red.), în cadrul ei s-au resimțit o mare îngrijorare și indignare care au determinat și o reacție.
Ceea ce numim astăzi diaspora tătarilor crimeeni este formată în cea mai mare parte din oameni ce formează o comunitate aflată la a treia sau a patra generație. Cu toate acestea, învățând din istoria propriei familii sau din alte surse la care au acces, aceștia sunt oameni conștienți de opresiunea și presiunile la care regimurile din Rusia i-au supus pe strămoșii lor, pe cei care au rămas în patrie, și le supun astăzi rudele și prietenii. Această conștiință a trezit și stimulat instinctiv o psihologie a rezistenței în cadrul diasporei tătare îngrijorate încă din primele zile ale ocupației din 2014. Cele petrecute până în cel de al cincilea an al ocupației au dovedit diasporei că temerile nu au fost neîntemeiate.
În ceea ce privește reacțiile din primele zile ale ocupației, primele atitudini organizate împotriva ocupației și apelurile la rezistență au venit prin comunicatul dat de Kırım Türkleri Kültür ve Yardımlaşma Derneği Genel Merkezi (Sediul Central al Asociației de Cultură și Întrajutorare a Turcilor Crimeeni) care își are sediul la Ankara și dispune de cea mai răspândintă rețea din lume. Această reacție la nivel oficial și organizat a venit, de fapt, chiar înainte de organizațiile și instituțiile din Crimeea. De altfel, ca urmare a acestui comunicat al Kırım Derneği Genel Merkezi (n.n. forma prescurtată a Kırım Türkleri Kültür ve Yardımlaşma Derneği Genel Merkezi) primul miting în masă împotriva ocupației ruse a avut loc la 2 martie 2014, în Piața Kızılay din Ankara. Apoi s-au organizat mitinguri în alte zone din Turcia și în alte țări.
Tot în Turcia, în februarie 2015, toate organizațiile tătarilor crimeeni au format o Platformă pentru a-și coordona activitățile împotriva ocupației. Eforturile acestei Platforme din care fac parte peste 50 de ONG-uri, nu s-au rezumat doar la granițele Turciei, ci pentru a organiza activități împotriva ocupației și a lupta pentru drepturile tătarilor crimeeni, în iulie 2016 a fost activat Congresul Mondial al Tătarilor Crimeeni cu participarea a 183 de ONG-uri ale tătarilor crimeeni din 16 țări. Din cererile, apelurile și activitățile pe care le-a desfășurat Congresul până acum se poate vedea că se depun eforturi pentru a organiza evenimente la nivel mondial și că până în prezent au fost făcuți pași importanți.
Diaspora tătarilor crimeeni nu va accepta niciodată ocupația rusă în Crimeea, sau o administrație rusă sub orice stil și formă. Diaspora a declarat că viitorul Crimeei trebuie să fie trasat numai și numai prin voința tuturor tătarilor crimeeni și va continua să depună eforturi în acest sens“.
Namik Kemal Bayar, secretarul general al Congresului Mondial al Tătarilor Crimeeni
METIN OMER, CERCETĂTOR ȘTIINȚIFIC LA UNIVERSITATEA „OVIDIUS“ DIN CONSTANȚA
„Satul lui Potemkin” în variantă modernă: Crimeea la cinci ani de la anexare
După anexarea Hanatului Crimeei de Imperiul Rus în 1783, la prima vizită a Ecaterinei a II-a în teritoriile proaspăt cucerite, în 1787, Grigori Potemkin, apropiatul acesteia, a ordonat ca în drumul țarinei să fie construite decoruri de teatru arătoase care să dea impresia unor sate înfloritoare. Scopul era acela de a-i impresiona pe oaspeți și a crea imaginea unei Rusii civilizatoare. De atunci, expresia „sat potemkian” este folosită pentru a desemna o metodă de a falsifica realitatea.
Din februarie 2014, de când a anexat ilegal peninsula Crimeea, Moscova depune eforturi pentru a crea impresia că demersul ei este perfect justificat și că populația peninsulei este mulțumită de noua situație. În centrul acestei propagande, deloc întâmplător, se află tătarii. În relația cu ei, Moscova nu este ajutată de istorie. Momentele traumatice din istoria modernă a tătarilor crimeeni sunt legate de statele predecesoare ale Federației Ruse.
În 1783, statul medieval al tătarilor, Hanatul Crimeei, a fost anexat de Imperiul Rus. A fost începutul unei lungi serii de măsuri îndreptate împotriva tătarilor, mare parte dintre aceștia, pentru a-și salva viața și a-și putea păstra identitatea, alegând să emigreze spre teritoriile Imperiului Otoman. Așa s-a format diaspora tătară din România, Bulgaria sau Turcia. De asemenea, momentul cel mai tragic al istoriei tătarilor s-a produs la 18 mai 1944. Atunci, din ordinul lui Stalin, întreaga populație tătară a fost deportată în Urali, Siberia sau Asia Centrală. Chiar şi cei care luptau în Armata Roșie au fost trimiși în locurile de exil după demobilizare. Sürgün-ul, așa cum denumesc tătarii acest moment, a fost recunoscut în 2015 de Rada ucraineană ca fiind genocid, mai multe foruri legislative din lume inițiind, apoi, demersuri în acest sens.
Unul dintre argumentele folosite de oficialii ruși pentru a legitima anexarea este structura demografică a peninsulei. Într-adevăr, majoritatea o constituie rușii, tătarii reprezentând 12-15% din populația peninsulei. Dar acest raport demografic este rezultatul emigrărilor de după 1783 și a deportării din 18 mai 1944, lucru pe care autoritățile de la Moscova omit să îl spună.
Există câteva teme pe care autoritățile de la Moscova se bazează atunci când vor să îi apropie pe tătari. În primul rând, în administraţia din Crimeea anexată, au fost promovați în funcții de conducere câțiva tătari. Aceştia, însă, nu sunt reprezentanţi legitimi ai comunităţii lor şi nici nu beneficiază de susţinerea etnicilor lor. În altă ordine de idei, funcţiile în care au fost învestiţi aceşti tătari mi sunt reprezentative din punctul de vedere al deciziei administraţiei din Crimeea ocupată.
Liderilor comunităţii tătare din Crimeea, autorităţile ruse de ocupaţie le-au interzis intrarea în peninsulă. Cel mai bun exemplu în acest sens este Mustafa Abdulgemil Kîrîmoglu. Născut în 1943, acesta a fost arestat și închis de mai multe ori din cauza cerințelor sale de a se acorda drepturile tătarilor crimeeni. Eforturile sale au fost recunoscute și pe plan internațional, printre altele acordându-i-se Medalia Nansen (1998) și Premiul Solidaritatea (2014). Importanța sa ca lider incontestabil al tătarilor a fost recunoscută inclusiv de preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin. Ca un exemplu, în primele zile de după anexare, Putin l-a sunat pe Kîrîmoglu propunându-i să accepte anexarea. Liderul tătarilor a refuzat, drept urmare, în mai 2014 fiindu-i interzisă intrarea în Crimeea.
Alte persoane care nu au acceptat anexarea au fost pur și simplu arestate și închise. În cazul lui Ilmi Umerov s-a mers atât de departe încât, în 2016, acesta a fost internat cu forța într-un spital psihiatric. În cele din urmă Umerov, împreună cu un alt activist tătar arestat, Ahtem Ciygoz, au fost eliberați ca urmare a intervenției Turciei, în 2017.
În cazuri extreme, activiștii tătari au dispărut pur și simplu, în unele cazuri, ulterior găsindu-se cadavrul acestora. Spre exemplu, Reșat Ametov, care a protestat pașnic împotriva ocupației ruse în martie 2014, a fost reţinut de persoane purtând uniforma așa ziselor „detașamente de autoapărare crimeene” sau „omuleții verzi”. După două săptămâni, la 15 martie 2014, trupul său purtând urme de violență a fost găsit fără suflare. Un alt caz asemănător este dispariția lui Ervin Ibragimov, membru al Consiliului de Conducere al Congresului Mondial al Tătarilor Crimeeni. În noaptea de 24 mai 2016, în timp ce mergea spre casă, acesta a fost oprit de persoane îmbrăcate în uniforme de polițiști și urcat cu forța într-o altă mașină. De atunci nu se știe nimic despre soarta acestuia. Cu toate că există o înregistrare video a momentului, justiția rusă nu a făcut lumină nici în acest caz.
În schimb, justiția rusă s-a ocupat de eradicarea tuturor formelor de opoziție interzicând Medjlisul Național al Tătarilor Crimeeni pe motiv că este o organizație extremistă. Medjlisul este organizația reprezentativă a tătarilor crimeeni, ea fiind cea care a apărat drepturile acestora și i-a reprezentat de la înființare, în 1991. Președintele Medjlisului, Refat Ciubarov, sau liderul tătarilor, Mustafa Abdulgemil Kîrîmoglu, au făcut de mai multe ori apel la înăsprirea regimului sancțiunilor internaţionale la adresa Federației Ruse. Desigur, Medjlisul, prin reprezentanții săi, continuă să fie vocal împotriva încălcărilor drepturilor tătarilor în peninsula Crimeea și mai ales să nu accepte anexarea. De asta este deranjată, de fapt, justiția rusă.
În dorința de a crea aparența libertății de exprimare, oficialii ruși din Crimeea, dirijați de la Moscova, nu au interzis întrunirile publice. Totuși, în anumite cazuri, fac tot posibilul să le izoleze și să le golească de conținut. Spre exemplu, până în 2014, deportarea din 18 mai 1944 era comemorată printr-un miting imens desfășurat în centrului orașului Simferopol la care participau tătari din întreaga lume. După anexare, tătarilor nu li s-a mai permis să comemoreze momentul în centrul orașului, permițându-se doar organizarea de evenimente izolate, fără impact, care arată și câtă importanță se acordă acestui moment tragic.
Autoritățile ruse nu s-au rezumat la asta. În manualele de istorie a Crimeei pentru clasa a X-a, tătarii crimeeni sunt prezentați ca fiind colaboratori ai germanilor, acesta fiind și motivul invocat de Stalin în luarea deciziei de deportare.
Mai trebuie amintit că după anexarea din 2014, mai bine de 20.000 de tătari au ales să părăsească peninsula. Dacă la 18 mai 1944 Stalin a putut să îi deporteze într-o singură noapte, astăzi autoritățile ruse, prin măsurile pe care le iau îi forțează să emigreze urmărind pe termen lung să golească peninsula de tătari.
În cinci ani de la anexare, Federația Rusă a încercat să creeze decorul unei peninsule în care tătarilor crimeeni li se acordă în sfârșit drepturile de care nu au beneficiat și că li se acordă toate circumstanțele pentru a-și păstra identitatea. În ciuda faptului că jurnaliștii independenți aproape că nu există în Crimeea, decorurile „satelor lui Potemkin” create de oficialii ruși nu păcălesc pe nimeni, culoarea lor pălind în fața realității.
Metin Omer
- Au început lucrările de reabilitare a sistemului de canalizare pe bulevardul Mamaia - 21 septembrie 2023
- Se oprește apa în mai multe zone din Constanța, în zilele de marți și miercuri - 21 septembrie 2023
- Actorii și regizorul filmului “Libertate”, co-producția România-Ungaria premiată internațional, se întâlnesc cu publicul la Constanța - 21 septembrie 2023
