Declaraţia UE de la Sibiu: un summit fericit, puţine angajamente politice, o formidabilă lovitură de imagine

Întâlnirea la nivel înalt a şefilor de state şi de guverne de la Sibiu, din 9 mai 2019, a fost cel mai important eveniment politic pe care România l-a organizat după 2008. Atunci, la Bucureşti, s-a desfăşurat reuniunea la nivel înalt a NATO şi s-a stabilit aderarea viitoare a Ucrainei şi Georgiei. Tot atunci, prin Constanţa a trecut ultimul şef de stat străin într-o vizită oficială: preşedintele SUA, George Bush, care s-a întâlnit la Neptun cu preşedintele Traian Băsescu.

Acum, după 11 ani, 27 de lideri ai Uniunii Europene s-au reunit la Sibiu pentru a discuta starea blocului comunitar înaintea alegerilor parlamentare din mai şi pentru a scrie un text care să fundamenteze viitoarea guvernare comunitară.

Organizarea impecabilă şi reacţia emoţională a românilor aflaţi la Sibiu au destins dialogul informal şi au redus destul asperităţile până într-acolo încât, practic, doar două controverse au rămas pe tapet. Cea mai importantă, conflictul dintre cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez Emmanuel Macron referitor la problemele de mediu şi aplicarea rapidă a unor măsuri în economie. A doua, destul de provincială, a fost anunţată şi enunţată de preşedintele Ciprului, care a acuzat Turcia că încearcă să profite de enormele rezerve de gaze descoperite în largul insulei.

De mai bine de 11 ani România nu a reuşit o astfel de lovitură de imagine în plan internaţional. Mass-media internaţionale şi liderii prezenţi au adus contribuţii elogioase organizatorilor şi liderilor români. Imaginile cu cele câteva repere fundamentale ale oraşului, insistenţa preşedintelui Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, potrivit căreia primii colonişti ai Sibiului ar fi fost luxemburghezi şi nu saxoni, vizita simbolică a cancelarului Angela Merkel la sediul Forumului Democrat al Germanilor din România, discursul emoţionant în limba română şi cu mănuşile portarului Helmuth Duckadam în mână rostit de preşedintele Consiliului European, polonezul Donald Tusk, prezenţa puternică a preşedintelui Emmanuel Macron în toate momentele publice cheie au întărit impresia de inedit, de ieşire din spaţiul conformist  şi aseptic al clădirilor din sticlă de la Bruxelles.

Chiar şi aşa, însă, poziţiile politice puternice nu au fost atenuate. Prim-ministrul Olandei, Mark Ruute, nu s-a oferit să sprijine aderarea României la spaţiul Schengen, invocând carenţe ale democraţiei şi ale statului de drept, şi niciunul dintre miniştrii guvernului de la Bucureşti nu au fost prezenţi. Unii nu au fost doriţi, cum a fost cazul prim-ministrului Viorica Dăncilă, pe care socialiştii europeni nu au dorit-o prezentă la Sibiu, alţii – cum e cazul ministrului de Externe, Teodor Meleşcanu – nu au primit acceptul şefei guvernului de la Bucureşti.

Reuniunea de la Sibiu a fost una de adio pentru actuala Comisie Europeană, condusă de luxemburghezul Jean Claude Juncker, şi pentru liderii actualei legislaturi a Parlamentului European. Prin urmare, preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a anunţat că fondul discuţiilor a fost aşezarea arhitecturii instituţionale a UE după alegerile parlamentare. Este vorba despre componenţa şi mandatele repartizate în viitorul guvern central european precum şi soluţiile politice de asigurare a unei majorităţi în viitorul Parlament, cel mai probabil prin alianţa dintre Partidul Popularilor, acela al socialiştilor şi ALDE.

Nici Comisia Europeană, nici Consiliul European şi nici preşedintele Klaus Iohannis, preşedintele României, ţara care asigură conducerea Consiliului UE până la sfârşitul lunii iunie 2019, nu au pronunţat oficial numele Marii Britanii, ţară care nu a părăsit oficial UE dar care nici nu a mai participat la această întâlnire la nivel înalt, la fel cum s-au ferit să invoce numele NATO, al SUA sau al „alianţei transatlantice”. Aproape sigur este vorba, aici, despre un compromis între aliaţii fideli din NATO (România, Polonia, statele baltice) şi oponenţii vocali ai preşedintelui Donald Trump (în special cancelarul Angela Merkel).

La Sibiu, liderii europeni s-au informat şi au transmis mesajele esenţiale înaintea alegerilor europarlamentare şi a reuniunii la nivel înalt de la Bruxelles, de la sfârşitul lunii mai. În spatele splendidei poze oficiale din Piaţa Mare a Sibiului şi a dejunului frust din Palatul Bruckenthal, cei 27 de şefi de state şi de guverne au negociat, liberi de interdicţii (o întâlnire informală este mult mai destinsă dar şi mult mai dinamică din punctul de vedere al polemicilor şi schimburilor de idei), câteva dintre provocările imediate majore ale blocului continental. De pildă, relaţia controversată cu Republica Islamică Iran şi cu programul ei nuclear în condiţiile în care SUA au anunţat sancţiuni pentru oricine mai importă petrol de acolo. Sau nevoia de reformă socială, politică şi instituţională a UE: ajunsă la o vârstă venerabilă, Uniunea are nevoie de provocări moderne şi majore pentru a ţine pasul cu competitoarele mondiale.

Declaraţia de la Sibiu a liderilor UE, la care preşedintele Klaus Iohannis a anunţat public că a contribuit şi el „un pic”, nu aduce noutăţi neaşteptate şi nici nu propune provocări majore pentru viitor. Este şi foarte dificil acest lucru, mai ales în condiţiile în care reuniunea a avut loc: înaintea unor alegeri parlamentare în care se anunţă un câştig sporit al euroscepticilor, suveraniştilor şi conservatorilor naţionalişti şi, la fel de important, înaintea reglementării prezenţei – într-un fel sau altul – a Marii Britanii în blocul comunitar. Lipsa prim-ministrului Theresa May din reuniunea de la Sibiu, deşi guvernul de la Londra nu a decis data ieşirii, este relevantă pentru felul în care UE consideră că trebuie să îşi igienizeze viitorul.

Un aspect care a atras mai puţin atenţia în textul „Decalogului” de la Sibiu este exact ultimul punct: acela care prevede că Europa trebuie să devină un lider mondial responsabil. Nu sunt multe asumările europene în ceea ce priveşte competiţia geopolitică şi economică mondială, în special în cursa cu SUA şi RP Chineză. Tocmai de aceea, Declaraţia de la Sibiu aduce o noutate extraordinară şi un avertisment care trebuie urmărit: Europa a promis în Piaţa Mare că va redeveni o forţă a lumii.