Din vara anului 2019, în contextul retragerii SUA din acordul nuclear încheiat de puterile lumii (Rusia, China, Marea Britanie, Franţa) cu Republica Islamică Iran, preşedintele Donald Trump a declarat oficial Gărzile Revoluţionare ca fiind „organizaţie teroristă”. La sfârşitul anului 2019 şi începutul anului 2020, după turbulenţe majore în Irak şi la Bagdad, organizate de miliţiile iraniene şi de liderii Gărzii Revoluţionare de la Teheran, a fost atacată Ambasada SUA din Bagdad. Personalul diplomatic a fost ţinut ostatic în clădire aproape 24 de ore, ceea ce a adus aminte clasei politice de la Washington de atacarea şi ocuparea Ambasadei SUA din Teheran, în 1979, şi de jalnica prestaţie a preşedintelui democrat de atunci, Jimmy Carter. Acum, la începutul anului 2020, preşedintele Donald Trump a ordonat executarea liderului forţelor externe ale Gărzilor Revoluţionare din Iran, generalul Qassem Suleimani, prezent la Bagdad pentru a organiza acţiuni militare.
Iranul a fost o monarhie constituţională şi liberală până la începutul anului 1979 când şahul (împăratul) Mohamed Reza Pahlavi, care domnea din 1941, a fost detronat şi a fost proclamată Republica Islamică.
De 40 de ani, Iranul a devenit o dictatură islamică, organizată după interesele liderilor religioşi şiiţi. Un ayatollah, astăzi Ali Khamenei, este lider religios al ţării şi, în fapt, este şeful statului, comandant suprem al armatei şi decident al politicilor interne şi externe. Republica Islamică Iran are un preşedinte, un guvern şi un Parlament dar niciuna dintre aceste instituţii nu poate lua decizii contrare voinţei ayatollahului şi liderilor religioşi din jurul acestuia. Legea islamică, inclusiv restricţionarea severă a prezenţei femeii în spaţiul public, este prezentă în Iran din 1979.
Republica Islamică Iran dispune de o Armată naţională, organizată conform structurilor obişnuite, şi pentru care regimul alocă sume importante din buget. În 2018, pentru armată regimul de la Teheran a cheltuit în jur de 13 miliarde dolari, aproximativ 2,7% din Produsul Intern Brut. Rivalul regional, Arabia Saudită, a alocat cheltuielilor militare 67 miliarde dolari iar SUA au anunţat 650 miliarde dolari.
Gărzile Revoluţionare sunt o armată paralelă, ideologică, a Republicii Islamice, care are atribuţii de control politic şi ideologic asupra societăţii în ansamblu. Liderii Gărzilor Revoluţionare nu sut responsabili în faţa instituţiilor civile ale statului ci doar faţă de liderul religios suprem, ayatollahul. Ele au apărut în anii 1980, în contextul războiului dintre noua Republică Islamică Iran şi Irakul vecin, condus la vremea aceea de Saddam Hussein. Războiul dintre Iran şi Irak a durat opt ani (1980-1988) şi a provocat milioane de victime şi pagube materiale imense.
Din momentul în care comunitatea internaţională a devenit extrem de circumspectă în legătură cu ambiţiile militare şi ideologice regionale ale Iranului, la începutul secolului al XXI-lea, Gărzile Revoluţionare au început să acţioneze, prin forţele sale externe, în diverse state şi regiuni din Orientul Mijlociu. Miliţii şiite pro-iraniene au apărut aproape peste tot în regiune: în Liban, Siria, Irak, chiar şi în Yemen sau în Africa de Nord. Fâşia Gaza este în întregime controlată de miliţiile Hezbollah, extrem de violente la adresa Israelului.
Decidenţii Republicii Islamice Iran au stabilit ca prioritate politică, geopolitică şi ideologică în Orientul Mijlociu, după înfrângerile administrate Statului Islamic, înfiinţarea unui „coridor şiit” de la Teheran la Mediterana. Prezenţa Iranului a devenit vizibilă şi decisivă în politicile Irakului, Libanului şi Siriei. De asemenea, în războaiele civile din Yemen şi Libia prezenţa iraniană este semnalată constant. Singura opoziţie semnificativă în Orientul Mijlociu provine din partea Israelului, stat care a susţinut mereu sancţionarea Republicii Islamice în faţa proiectelor sale de înarmare nucleară.
Gărzile Revoluţionare, prin aripa sa externă, condusă de generalul Qassem Suleimani, sunt prezente în construirea guvernelor la Bagdad şi Beirut, alocă trupe, tehnică militară şi bani pentru forţele prezente în războiul civil din Siria şi conduc efectiv administraţia Fâşiei Gaza. Principalul obiectiv este influenţarea regimurilor civile din aceste ţări şi transformarea lor, după model iranian, în teocraţii, dictaturi islamice, menite să lupte împotriva duşmanilor din tabăra musulmană (în special Arabia Saudită) dar mai ales a Occidentului şi valorilor sale, reprezentate de SUA şi Israel.
Criza politică prelungită din Liban, altădată una dintre cele mai liberale şi prospere ţări ale lumii, are la bază influenţa iraniană asupra unor actori politici, cum ar fi Hezbollah. În Irak, după prăbuşirea regimului dictatorial al lui Saddam Hussein, în 2003, prezenţa Iranului a crescut enorm şi tinde spre modificarea regimului constituţional de la Bagdad, încă fragil, spre o conducere teocratică şiită, asemănătoare celei de la Teheran. Recentele demonstraţii de masă, prelungite, de la Beirut şi Bagdad, au arătat că mare parte a societăţilor din Liban şi Irak respinge categoric structurarea piramidei politice pe principii religioase şi doreşte liberalizare, transparenţă şi democratizare.
Din vara anului 2019, în contextul retragerii SUA din acordul nuclear încheiat de puterile lumii (Rusia, China, Marea Britanie, Franţa) cu Republica Islamică Iran, preşedintele Donald Trump a declarat oficial Gărzile Revoluţionare ca fiind „organizaţie teroristă”. La sfârşitul anului 2019 şi începutul anului 2020, după turbulenţe majore în Irak şi la Bagdad, organizate de miliţiile iraniene şi de liderii Gărzii Revoluţionare de la Teheran, a fost atacată Ambasada SUA din Bagdad. Personalul diplomatic a fost ţinut ostatic în clădire aproape 24 de ore, ceea ce a adus aminte clasei politice de la Washington de atacarea şi ocuparea Ambasadei SUA din Teheran, în 1979, şi de jalnica prestaţie a preşedintelui democrat de atunci, Jimmy Carter. Acum, la începutul anului 2020, preşedintele Donald Trump a ordonat executarea liderului forţelor externe ale Gărzilor Revoluţionare din Iran, generalul Qassem Suleimani, prezent la Bagdad pentru a organiza acţiuni militare.
Cum Republica Islamică Iran se află sub povara unor sancţiuni internaţionale severe, în contextul în care în plan intern sunt semnalate mereu demonstraţii de protest faţă de înrăutăţirea nivelului de trai, rămâne de văzut cât şi cum va rămâne influenţa ayatollahilor şi a dictaturii islamice în Orientul Mijlociu.
Ultimele postari ale lui Florin Anghel (vezi toate)
- Croaţia a virat spre stânga. De ce au câştigat social-democrații alegerile prezidenţiale? - 13 ianuarie 2020
- Cu un paşaport românesc poți călători fără viză în 172 de state. Cum arată clasamentul paşapoartelor lumii în 2020 - 13 ianuarie 2020
- Republica Islamică Iran: o Uniune Sovietică în aşteptarea morţii istorice. Cum se va produce? - 13 ianuarie 2020
