Construcțiile ilegale au ucis 100 de oameni în Grecia. Cum ar arăta un incendiu în Mamaia?

Acum câteva zile, de pe harta Greciei a dispărut o localitate: Mati. 

 

Au ars mai bine de 4000 de locuinţe din sute de case, aflate într-o imensă pădure de pini, pe malul mării, în apropierea Atenei. Peste 100 de morţi şi dispăruţi şi mai bine de un miliard de euro pierderi materiale. 

 

Totul are o explicaţie: niciuna dintre casele arse sau rămase în picioare nu avea vreo autorizaţie legală de construire.

 

Şi niciuna nu respecta minimele prevederi legale de prevenire a incendiilor. Întregul acces spre plajă, adică spre domeniul public, era îngrădit de acareturile curţilor vilelor, de garduri, de construcţii. Aproape nimeni nu mai vedea marea şi foarte puţini au reuşit să ajungă pe malul apei pentru a se salva. Chiar dacă ar fi existat maşini de pompieri, ele nu ar fi putut pătrunde în Mati pentru că lăţimea maximă a unei străzi era de trei metri. Abia aşa-zisul bulevard principal al localităţii avea opt metri lăţime, insuficient pentru aglomerarea incredibilă de autoturisme, terase, oameni care ieşeau la plimbare.

 

Chiar sunteţi siguri că nu discutăm despre staţiunea Mamaia şi, mai ales, despre cartierele de blocuri construite neostoit în ultimul deceniu?

 

Mati era o aşezare locuită de oameni înstăriţi, cei mai mulţi din Atena, cu 300-400 de rezidenţi permanenţi şi cu mai bine de 4000 de locuitori pe timpul verii. Deşi Grecia nu este la primul incendiu de amploare cu victime- precedentul, din 2007, din Peloponez, a provocat 70 de morţi- acesta de acum este vârful unei catastrofe naţionale care are drept ingrediente corupţia, incapacitatea autorităţilor locale, complicitatea tuturor serviciilor publice ale statului şi intenţii criminale de a spori şi mai mult arealul de construcţii de vacanţă prin eliminarea pădurilor. Focul izbucnit pe 23 iulie dimineaţa s-a multiplicat în mai multe puncte şi a devastat rapid hectare întregi de păduri mature de pini, distrugând şi autostrada care leagă Atena de Marathon: autorităţile competente se pare că tocmai acest lucru nu l-au crezut. Că un incendiu poate trece peste o autostradă. Iluzia vieţii legate exclusiv de deţinerea şi activitatea unei maşini.

 

Ministrul de Interne, Panos Skurletis, vorbea imediat după dezastru despre o realitate pe care toţi grecii o ştiu dar pe care toate guvernele de la Atena, de decenii, indiferent de culoarea politică, au băgat-o sub preş: cele mai multe dintre construcţiile din Grecia nu au nici un fel de autorizaţie şi sunt construite după bunul plac şi după mărimea şpăgii acordate funcţionarilor primăriilor. „Toată Grecia este construită după modelul Mati”, al localităţii arse, a recunoscut ministrul Skurletis. După aproape şapte decenii de încălcare a regulilor în construcţie, autorităţile de la Atena s-au declarat de-a dreptul neputincioase în faţa calamităţii.

 

Primarul din Rafina, de care aparţinea şi fosta localitate arsă Mati, Evangelos Burnus, menţiona la postul naţional de televiziune ERT că poliţia şi pompierii au contribuit masiv la amploarea dezastrului uman. Prin nepricepere şi fără coordonare. În lipsa căilor de acces spre ieşirea din localitate, efectivele trimise să ajute au blocat principalul drum al aşezării, făcând imposibilă scăparea. 

 

Mai ţineţi minte? Niciuna dintre străzile aşezării nu depăşea trei metri lăţime iar plaja era îngrădită în totalitate de construcţii şi garduri.

 

Edilul îl contrazice, astfel, pe ministrul adjunct al Protecţiei Civile, Nikos Toskas, care susţinea în primele zile ale catastrofei că „nu au fost semnalate erori strategice” la Mati. Toskas este la originea informaţiei potrivit căreia „o mână criminală” ar fi pus focul, pe muntele Pendeli, lângă Mati. Iar purtătorul de cuvânt al guvernului, Dimitris Tzanakopoulos, a vorbit despre condiţiile meteo extrem de prielnice incendiului (cu un vânt de peste 120 km/h) explicând că localitatea nu a putut fi evacuată pentru că, pur şi simplu, totul a ars în doar o oră şi jumătate. Nikos Toskas şi-a anunţat, de altfel, demisia, asumându-şi personal dezastrul.

 

Chiar şi aşa, aflat în vizită oficială în Bosnia-Herţegovina în timpul dezastrului, prim-ministrul Alexis Tsipras a revenit de urgenţă la Atena şi a încercat să coordoneze un plan de salvare. Fără succes, desigur, pentru că, pe de o parte, anii de restricţii bugetare au afectat serios resursele companiilor de pompieri: au fost găsite, în toată regiunea, abia patru maşini funcţionale, insuficiente, desigur. Nici înaintea guvernului Tsipras, când Grecia cheltuia fără milă şi fără minte sute de miliarde de euro pe asistenţă socială şi programe de investiţii faraonice (precum organizarea Olimpiadei de vară din 20o4), serviciile publice nu au beneficiat de finanţarea necesară, aşa încât este greu de apreciat vinovăţia cabinetului Syriza pentru catastrofă. 

 

Bugetul insuficient acordat resurselor indispensabile ale statului, pe fondul unei corupţii cronice şi a unei administraţii endemic legate de nerespectarea legii, a fost completat de incapacitatea autorităţilor statului de a elabora un plan de acţiune şi de a-l pune în aplicare. El, planul, pur şi simplu nu a existat în practică deşi există zeci de pagini de documente scrise, cu procedurile de rigoare. Abia la şase zile după incendiu, şi dispariţia localităţii Mati, purtătorul de cuvânt al pompierilor, Stavrula Malliri, a putut comunica numărul dispăruţilor. Iar canalul naţional de televiziune ERT anunţa că doar o treime dintre corpurile arse au putut fi identificate pentru că, de-a dreptul, autorităţile locale şi cele naţionale nu au ştiut cum să procedeze. 

 

Dezastrul umanitar şi creşterea presiunii publice au fost motivele pentru care, la mai bine de patru zile după incendiu, prim-ministrul Alexis Tsipras şi-a asumat responsabilitatea politică pentru dezastru, cerându-le miniştrilor de resort să facă acelaşi lucru. Într-o şedinţă de urgenţă a guvernului, şeful cabinetului a concluzionat că Grecia întreagă este caracterizată de „neregularităţi urbanistice cronice”, urmare a construcţiilor ilegale din toate oraşele şi localităţile de vacanţă ale ţării. „Astăzi am devenit conştienţi, într-o manieră dureroasă, că guvernăm o ţară dominată de ilegalităţi” le-a transmis Alexis Tsipras concentăţenilor săi.

 

„Dar este mult prea târziu şi mult prea puţin” constata, într-un editorial, cel mai important cotidian al Greciei, „I Kathimerini”. 

 

Iar principalul partid de opoziţie, conservatorul Noua Democraţie, respingea recunoaşterile târzii ale prim-ministrului, publicând un comunicat oficial în care aminteşte de „comedia respingerii responsabilităţii” de către guvernul de la Atena. Liderii partidului au respins oferta cabinetului de a participa la alcătuirea unui plan naţional de urgenţă, care să depisteze vulnerabilităţile construcţiilor ilegale situate pe malul mării, în marile oraşe, în insule şi în munţi.

 

Tragedia de la Mati o puteţi muta oriunde în România: în cartierele aşa-zis rezidenţiale din Bucureşti, în cartierul Floreşti din Cluj-Napoca, în suburbiile cu vile ale Braşovului, în străzile întortocheate şi fără nicio noimă din jurul Campusului Universităţii „Ovidius” din Constanţa sau în lăudatele ansambluri de blocuri de la marginea oraşului, în Poiana Braşov dar mai ales în Mamaia Nord. Credeţi că scapă cineva dintr-un potenţial incendiu în Mamaia Nord? Dacă da, cam câţi?

 

Dacă astăzi a fost Mati, în Grecia, nu vă faceţi iluzii, va urma România. Nu ştim când, ştim doar că va fi. De ce? 

 

Pentru că, la fel ca Grecia, România este construită, de aproape trei decenii, pe planuri urbanistice semnate de corupţie, interese, incompetenţă şi nepăsarea locuitorilor.