Secolul trecut, orașele concurau prin fabrici, iar la începutul secolului în care trăim prin zgârie-nori. Cum concurează ele astăzi? Dar în viitor, cum vor concura marile orașe? E suficient să ne uităm în jur ca să înțelegem: competiția viitorului în orașe și metropole va fi în câtă natură vor reuși ele să aducă înapoi printre oameni.
În urmă cu două-trei decenii, dezvoltarea orașelor era evaluată aproape exclusiv prin investiții, prin clădiri noi și prin kilometri de infrastructură.
Astăzi, însă, competiția între marile centre urbane se poartă și într-un teritoriu care, până nu demult, părea secundar: infrastructura verde, cea pentru sănătatea comunității, mai ales pentru sănătatea mintală a oamenilor, un subiect ieri tabu, dar care astăzi arde.
Deci, cât de multe parcuri are orașul în care trăim? Și, mai ales, cât de accesibile ne sunt ele? Putem ajunge pe jos într-o grădină urbană? Avem umbră într-o zi sufocantă de iulie? Există locuri unde ne putem întâlni cu prietenii în aer liber fără să fim obligați să „facem consumație”?
Sunt lucruri aparent simple, banale, modeste, dar care în marile orașe au devenit „lux” și, deci, criterii după care investitorii, marile companii și branduri și, mai ales, oamenii care aleg unde vor să trăiască, evaluează un oraș.
Deci, sunt spațiile verzi un lux sau o necesitate?
Din punct de vedere al celor mai mulți dintre investitori sau al administrațiilor locale, un teren intravilan este „prea valoros” pentru a fi „risipit pe un parc” care nu e rentabil, nu aduce beneficii financiare rapide și directe.
Spre exemplu, într-un proiect imobiliar, fiecare hectar ocupat de grădini, curți publice, arbori, tufe cu flori sau, în general, verdeață, înseamnă mai puțină suprafață pentru construcții și, deci, profit mai mic pentru investitor. Am putea spune, deci, că grădinile urbane generoase sunt un lux pentru care oamenii ar trebui să scoată mai mulți bani din buzunar. Numai că cercetările din ultimii ani schimbă radical perspectiva.
Organizația Mondială a Sănătății tratează astăzi spațiile verzi și albastre urbane – adică parcurile, grădinile, aliniamentele de arbori, dar și râurile, lacurile, zonele de coastă sau fântânile, marea – ca elemente vitale pentru, hai să-i zicem, infrastructură în sănătatea publică.
OMS arată cum persoanele care petrec cel puțin 120 de minute pe săptămână în natură raportează o stare de sănătate și de bine semnificativ mai bună. Altfel spus, nu mai este suficient doar ca un oraș să aibă câteva parcuri spectaculoase dacă ele nu sunt suficient de apropiate și accesibile încât oamenii să le poată folosi constant, nu doar ocazional.
Natura e de fapt infrastructură pentru sănătate. Mai ales pentru sănătatea mintală
Nick Haddock este arhitect peisagist britanic, specializat în designul spațiilor publice și al peisajului urban, care lucrează în cadrul biroului internațional de arhitectură Foster + Partners.
Haddock face parte din echipele care dezvoltă proiecte de regenerare urbană, campusuri, parcuri și spații publice integrate în dezvoltări de mari dimensiuni.
El consideră că prezența apei și sunetul apei pot avea un impact incredibil asupra corpului nostru, la fel ca elementele naturale, iar expunerea la verdeață, copaci, flori, grădini urbane restaurează creativitatea, eficiența și redă starea de bine, deci au un impact uriaș asupra sănătății noastre mintale, într-o lume tot mai pulverizată de războaie, crize, imprevizibil și necunoscut, elemente profund toxice care picură constant în noi anxietate, depresie și stres cronic:
- „Organizația Mondială a Sănătății raportează că mai mult de un miliard de oameni din întreaga lume trăiesc cu afecțiuni de sănătate mintală, inclusiv anxietate și depresie. Aceste tulburări sunt foarte răspândite în toate țările și comunitățile, afectând persoane de toate vârstele și nivelurile de venit. Ca mărime, este a doua cauză pentru dizabilitatea pe termen lung. (…) Prezența apei și sunetul apei pot avea un impact incredibil asupra corpului nostru, la fel ca materialele naturale, iar expunerea la verde restaurează capacitatea de gândire creativă și are un impact pozitiv asupra sănătății noastre”.
Cu alte cuvinte, natura nu mai este doar decor urban, ci a ajuns astăzi o componentă a sănătății publice, o „rețetă” obligatorie prescrisă de contextul socio-economic și psiho-emoțional în care trăim.
Însă, dincolo de o sănătate mintală solidă, există o multitudine de alte beneficii ale verdelui de lângă noi: este cunoscut faptul că arborii coboară temperatura pe care o simțim în caniculă, diminuează zgomotul și contribuie la reducerea expunerii la factori de risc implicați în bolile de inimă, diabet sau diferite boli respiratorii. Apoi, existența spațiilor verzi încurajează mersul pe jos, alergarea sau ciclismul, iar aceste schimbări aparent mici au efecte economice măsurabile în prevenirea bolilor și, din nou, în starea de bine.
Un studiu realizat în Spania a estimat că un singur proiect care a îmbunătățit accesul populației la spații verzi a generat beneficii economice de peste 500.000 de euro, calculate pe două decenii, prin reducerea costurilor asociate sănătății.
Tot OMS arată că spațiile verzi și albastre sunt „anxiolitice” și „antidepresive” naturale, susțin refacerea cognitivă și îmbunătățesc memoria de lucru, atenția și flexibilitatea mentală.
Iar beneficiile nu apar doar atunci când oamenii petrec timp într-un parc, merg, aleargă sau fac sport înconjurați de verde: Studiile indică faptul că inclusiv simpla priveliște către verdeață, flori și copaci are efecte pozitive asupra stării psihice.
Când un parc produce valoare economică
În Barcelona, regenerarea malurilor râului Besòs și transformarea acestora într-un parc urban accesibil a determinat o creștere semnificativă a mersului pe jos și a ciclismului recreativ, iar evaluările financiare au estimat beneficii de peste 23 de milioane de euro pe an, generate prin efectele pozitive asupra sănătății populației.
Este doar unul din exemplele care arată că investițiile în infrastructura verde nu înseamnă doar cheltuieli, ci ele, făcute smart, pot produce economii consistente pentru societate și o calitate mai bună a vieții.
Foste platforme industriale din Hamburg, Rotterdam, Milano sau Copenhaga sunt transformate în cartiere mixte, unde vegetația, spațiile publice și mobilitatea pietonală au aceeași importanță ca locuințele sau birourile.
Regenerarea urbană nu mai înseamnă doar construirea unor clădiri noi, ci recuperarea unor terenuri inaccesibile și redarea lor către comunități.
Unde e Constanța în trend?
Și Constanța se află în fața unei astfel de oportunități: proiectul de reconversie urbană propus de IULIUS pe fosta platformă industrială de nord a Oil Terminal se înscrie în această tendință internațională de transformare a unor terenuri industriale în ansambluri urbane mixte.
Componenta verde este una dintre cele mai consistente ale proiectului: aproximativ 100.000 de metri pătrați de spații verzi, adică cea mai amplă investiție de acest gen într-un proiect privat de regenerare urbană din România.
Un detaliu mai puțin cunoscut este că pregătirea acestei transformări a început înainte de demararea lucrărilor de construcție propriu-zise. Spre exemplu, în satul Lazu, care aparține de comuna Agigea, a fost înființată prima pepinieră dendrologică privată din Dobrogea, întinsă pe aproximativ opt hectare. Acolo sunt aclimatizați peste 1.100 de arbori maturi, urmând ca numărul lor să ajungă la aproximativ 2.000. Sunt tei, stejari, arțari, platani, carpeni, castani, magnolii sau cireși japonezi, selectați și adaptați special condițiilor climatice din Dobrogea, astfel încât viitoarele spații verzi să fie reziliente pe termen lung.
Experiența altor mega-proiecte
Însă modelul nu este nou pentru compania IULIUS.
În proiectele implementate în Iași sau Timișoara, dar și în proiectul în curs de dezvoltare din Cluj-Napoca, compania a integrat peste 180.000 de metri pătrați de parcuri și grădini urbane, până la 46% din suprafața proiectelor fiind dedicată spațiilor verzi.
Spre exemplu, au fost plantați peste 80.000 de arbori, iar multe dintre aceste grădini au fost construite de la zero, inclusiv deasupra parcărilor subterane, folosind straturi de sol fertil și sisteme complexe de irigații.
Rezultatul nu a fost doar unul peisagistic. Potrivit datelor companiei, aceste grădini absorb anual peste 75 de tone de dioxid de carbon și au devenit spații esențiale pentru comunitate, unde sunt organizate concerte, festivaluri, competiții sportive, proiecții de film și alte evenimente publice.
La Palas Iași, grădina cuprinde peste 1.000 de arbori și aproximativ 50.000 de arbuști. La Iulius Town Timișoara au fost amenajați peste 55.000 de metri pătrați de spații verzi și plantați peste 1.400 de arbori, iar în proiectul de la Cluj-Napoca sunt prevăzuți aproximativ 18.000 de arbori și peste 10.000 de metri pătrați de gazon.
Când construiești dincolo de estetică
Nu în ultimul rând, dezbaterea despre spațiile verzi nu mai este una despre peisagistică, ci despre sănătate publică, despre adaptarea orașelor la încălzirea globală, despre competitivitate economică și despre felul în care fostele zone industriale pot fi salvate, reintegrate în viața urbană și redate oamenilor.
Pentru Constanța, mai ales după trei decenii de construcții haotice, sufocante, discuția nu este dacă trebuie ales între dezvoltare și natură, ci miza este dacă noile investiții pot integra încă de la început infrastructura verde ca parte a proiectului, nu ca o completare de ultim moment, așa cum s-a întâmplat până acum și doar în cele mai fericite cazuri.
Dacă există o concluzie care se desprinde din studiile Organizației Mondiale a Sănătății și din experiența marilor orașe europene, aceasta este simplă: spațiile verzi nu mai reprezintă un lux urban.
În loc de concluzii
Este evident pentru oricine locuiește într-un centru urban că orașele viitorului nu se vor mai întrece în clădiri și mărimea lor sau cât de sofisticate sunt arhitectural.
Orașele viitorului vor convinge comunitățile să rămână în funcție de confortul psiho-emoțional pe care vor reuși să-l asigure oamenilor, nivelul de poluare, trafic, zgomot și, mai ales, în funcție de priveliște și mediu înconjurător.
Ce vedem în jur când suntem la muncă sau, pur și simplu, când ne bem cafeaua și privim pe geam? E gri? Vom pleca. E verde? Vom continua.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
