Clanul Bashar al-Assad – stăpân în baza militară a armatei române

Un sistem MIM-23 Hawk declanșează o rachetă deasupra Mării Negre în zona de antrenament a unității militare Capu Midia, 19 iulie 2017.(FOTO: Armata S.U.A., Nicholas Vidro, Detașamentul 7 al Mobile Public Affairs) 


O mie de soldați NATO au descins vara trecută în baza militară UM 01853 Capu Midia, situată pe malul Mării Negre, la 30 de kilometri de Constanța. Veniți din 16 țări ale Alianței Nord-Atlantice, militarii au tras cu rachete Hawk și Avenger și au testat sisteme de apărare anti-aeriană într-un exercițiu de apărare contra unor escadrile de avioane și drone inamice. Astfel de jocuri de război cu muniție reală au loc periodic pe suprafața UM 01835, iar Armata Română și partenerii au declarat exercițiul Tobruq Legacy 2017 un succes.

RISE Project și InfoSud-Est au descoperit însă că suprafața de pământ pe care au apărat-o în scenariul de război soldații români și partenerii din NATO aparține, în realitate, reprezentanților unei puteri ostile Alianței Nord-Atlantice.

Aproximativ 130 de hectare de teren din unitatea militară Capu Midia se află în proprietatea unui grup de afaceriști sirieni care sprijină financiar regimul dictatorului de la Damasc, Bashar al-Assad.

Seria de tranzacții prin care sirienii au ajuns stăpâni în baza militară are în spate o amplă afacere de corupție, un procuror care a stopat anchetarea unei tentative de asasinat, un litigiu în curs cu Ministerul Apărării Naționale și pe unul dintre cei mai importanți finanțatori ai regimului Assad.

Bonus: un libanez, acum fugar, condamnat la închisoare pentru fraudă în România, a cumpărat și el teren în baza militară.


PRIMARUL


Mecanismul prin care terenurile din baza militară au ajuns în posesia sirienilor a fost pus la punct de politicieni și afaceriști locali în mai multe etape. În prima fază, politicienii au fragmentat, pe hârtie, terenul armatei. L-au retrocedat apoi bucată cu bucată, în timp ce afaceriști locali avizați s-au încălzit pe margine, gata să sară pe oportunitatea de afaceri. În faza a treia, aceștia au cumpărat, la prețuri foarte mici, loturile de pământ de la proaspeții împroprietăriți pe care tot ei îi ajutaseră să intre în posesie. În ultimul act, fragmentele de teren au fost din nou reunite, ca într-un joc de puzzle, fiind vândute în numeroase tranzacții de milioane de euro către același cumpărător.

Punctul de pornire al schemei de îmbogățire este în decembrie 2004, când oficialii primăriei din comuna Corbu, de care aparține baza militară, au realizat că peste 8700 de hectare de teren parțial mlăștinos nu erau revendicate de nimeni, așa că au decis printr-o hotărâre de consiliu local să le treacă în proprietatea comunei. Aproximativ 422 de ha din această suprafață se suprapun peste zona restricționată a unității militare.

Doi ani mai târziu, în 2006, primăria a început să lotizeze terenul și să emită titluri de proprietate celor care demonstrau că regimul comunist le-a confiscat pământurile. Noile împroprietăriri s-au făcut chiar dacă cei păgubiți de comuniști nu fuseseră anterior proprietari peste suprafețele recent parcelate la Corbu.

Tot în 2006, primarul a semnat un proces verbal de vecinătate cu unitatea militară, prin care s-au stabilit limitele zonei restricționate.

Așadar, primarul știa exact unde începe și unde se termină terenul MApN. Cu toate acestea, nu a ezitat să tranzacționeze inclusiv terenuri aflate în incinta bazei militare. Biroul de relații cu presa al Ministerului Apărării susține că prin emiterea titlurilor de proprietate, autoritățile din Corbu și Constanța au încălcat legile retrocedării.

Primarul din Corbu, Marian Gălbinașu, a fost omul cheie în faza inițială a ceea ce avea să devină un tun imobiliar. În biroul său s-au decis intabularea, parcelarea și toate retrocedările.

Ne-am întâlnit cu Gălbinașu în fața primăriei. Acesta ne-a condus în biroul lui, a chemat două colege ca să ne întrețină și apoi s-a făcut nevăzut. Am rămas mai bine de jumătate de oră în așteptare în biroul funcționarului public. Într-un final, secretara ne-a dat afară, spunându-ne că primarul nu se mai întoarce. Pretextul, o mare avarie care apăruse în sat. Primarul nu a mai răspuns nici la telefon.

Gălbinașu a devenit primar la Corbu în 2006, dar înainte de asta a fost viceprimarul aceleiași comune. Pe pereții biroului său atârnă poze cu el la diverse evenimente și un ecuson de partid cu numele lui pe care scrie: “Trăim cu speranța că va fi bine în lume”. Mai are în birou o sobă de teracotă, un televizor, un frigider și o vitrină cu ceșcuțe, cupe, diplome și bibelouri. Pe o cană micuță e gravat: “Cel mai bun ȘEF”.

Deciziile controversate luate de primarul Gălbinașu în privința împroprietăririlor trebuiau supervizate de către Comisia Județeană de Fond Funciar Constanța însă președintele acesteia din acea vreme, Claudiu Iorga Palaz, ne-a spus că nu știe nimic despre terenurile armatei: “Modalitatea în care a fost <<selectată>> persoana care este pusă în posesie, precum și amplasamentul unde este pusă în posesie, este doar de competența primarului, care este președintele comisiei locale și a secretarului comunei, care verifica actele celor care urmează sa fie puși în posesie”.

Retrocedările orchestrate de Gălbinașu nu ar fi avut însă sens fără actul doi al afacerii: intrarea în scenă a speculanților imobiliari.


INTERMEDIARII


Pe lângă primar, în povestea terenurilor de la Corbu au fost decisivi doi afaceriști locali: Liviu Dorin Bamburic și Dragoș Boștină.

După ce pământurile de la Corbu au devenit disponibile pentru retrocedări, cei doi au conceput un plan simplu și rapid. Boștină trebuia să identifice persoanele care aveau dreptul la pământurile confiscate de comuniști, îi ajuta să intre în posesia terenurilor la Corbu, iar Bamburic venea imediat cu banii și cumpăra drepturile de proprietate la prețuri mici.

Liviu Bamburic (FOTO: Facebook)

Cu drepturile de proprietate în buzunar, Bamburic și Boștină au vândut parcelele mai departe la prețuri înzecite față de prețul de achiziție. Magia a funcționat, iar cei doi au făcut profituri de milioane de euro.

Au apărut însă și problemele. Cei doi s-au certat de la bani și pământ și Bamburic a fost la un pas să-și piardă viața. Pe 17 ianuarie 2008, la două ore după miezul nopții, acesta a fost atacat de indivizi necunoscuți chiar înainte să intre în blocul din Constanța unde stătea iubita sa. Afaceristul a fost doborât de gloanțele trase cu un Makarov de 9mm. Trei proiectile i-au perforat piciorul drept, două i-au intrat în șoldul stâng, două în piciorul stâng și unul în fesa dreaptă. Vecinii au sunat la 112 și Bamburic a fost transportat în stare critică la spital. Intervenția chirurgicală a fost făcută de șapte medici și a durat nouă ore, a relatat presa locală la acea vreme.

La 11 luni după tentativa de asasinat, au fost arestați, trimiși în judecată și condamnați trei gălățeni. Aceștia sunt însă simpli executanți ai loviturii. Omul care a comandat uciderea lui Bamburic nu a fost niciodată arestat.

Investigația oficială a urmat un drum sinuos fiind închisă și redeschisă în mai multe rânduri deși unul dintre condamnați a oferit anchetatorilor, în scris, numele persoanei care l-a tocmit ca să-l ucidă pe Bamburic.

Și executantul dar și Bamburic susțin că Dragoș Boștină este omul din umbră, personajul care a comandat asasinatul. Bamburic a încercat, în zadar, ani de zile să-i convingă pe procurori să-l ancheteze și să-l aducă pe acesta în fața judecătorului.

Reporterii RISE Project și InfoSud-Est au descoperit o legătură directă între tergiversarea anchetei și tranzacții imobiliare derulate după ce Parchetul local a demarat investigația în cazul Bamburic.

În fapt, afacerea cu terenurile din baza militară s-a desfășurat ca un puzzle imobiliar, în continuă expansiune, în care noi piese au fost adăugate cu rapiditate. S-a creat astfel o relație invers proporțională între mărimea puzzle-ului și interesul autorităților locale în rezolvarea tentativei de asasinat.


SIRIENII


În anul ulterior tentativei de omor, deși nu și-au mai vorbit unul altuia, atât Bamburic cât și Boștină au devenit furnizori de terenuri pentru sirienii lui Assad. Conform documentelor cadastrale, între 2009 și 2010, cei doi și alții din cercul lor de afaceri au vândut sirienilor peste 80 de hectare de pământ, într-un lanț de 20 de tranzacții. Toate suprafețele au ajuns la Horaizing SRL, firma sirienilor lui Bashar al-Assad. Toate pe terenul armatei.

Horaizing SRL nu s-a ocupat însă dintotdeauna cu tranzacții imobiliare. Firma a activat inițial în industria lemnului și a purtat alt nume, Landwood Company SRL. A fost înființată în 1999 în Comănești, județul Bacău, iar unul dintre fondatori este sirianul Haytham A. Asaad, președintele Asociației Oamenilor de Afaceri Sirieni din România. (Detalii AICI) Acesta deține și astăzi un număr mic de părți sociale în companie.

Prin firmă s-au perindat, în timp, mai mulți sirieni. În 2009 însă, în perioada când Horaizing SRL a început să cumpere terenurile armatei, asociatul majoritar a fost Kaswarah Othman, fiul ambasadorului sirian în România. Mai târziu, în 2014, locul său a fost luat de Amira Mourei, soția ambasadorului.

Conexiunile cu sirieni de rang înalt nu se opresc însă aici.

În 2014, nevasta ambasadorului Walid Othman a predat majoritatea părților sociale companiei Delos Offshore SAL, înregistrată cu un an mai devreme în Beirut, capitala Libanului. Delos este conectată, prin mai mulți asociați, cu Rami Makhlouf, vărul președintelui sirian Bashar al-Assad. Acesta se folosește de interpuși deoarece se află pe listele de sancțiuni emise de Uniunea Europeană și Statele Unite și nu poate derula afaceri în nume personal pe teritoriile UE și SUA.

În 2012, și autoritățile de la București au decis să-i înghețe lui Makhlouf conturile bancare deținute în România. Atunci, RISE Project a dezvăluit rețeaua de afaceri dezvoltată de oamenii lui Bashar al-Assad în România.

(FOTO: Facebook)

Rami Makhlouf
Rami Makhlouf (48) este unul dintre cele mai importante personaje în economia și politica din Siria. Cunoscut ca fiind cel mai bogat din țară și caracterizat în documentele secrete publicate de Wikileaks ca “băiatul poster al corupției” din Siria, Makhlouf este pe lista neagră a sancțiunilor SUA încă din anul 2008 și din 2011 pe lista europeană. Pentru că apare pe listele de sancțiuni, bunurile lui au fost sechestrate, iar cetățenii europeni și americani nu au voie să facă afaceri cu el. Makhlouf este înrudit cu președintele Bashar al-Assad și este principalul finanțator al acestuia. În timp ce scriem aceste rânduri, Bashar al-Assad și camarila sa continuă să își ucidă concetățenii, sfidând rezoluțiile ONU de încetare a atacurilor împotriva populației civile. Makhlouf apare și în #ParadisePapers fiind conectat la patru companii din Liban. Una dintre ele este asociată într-o altă firmă de imobiliare din România și este reprezentată de Othman Kaswarah, fiul ambasadorului sirian în România. Mai mult, Makhlouf este ginerele lui Walid Othman, ambasadorul Siriei în România. Fiul și nevasta diplomatului au fost, pe rând, asociați majoritari în firma care a cumpărat terenurile armatei.

Bamburic ne-a explicat că l-a întâlnit pe Haytham Asaad, asociatul minoritar din Horaizing, în anii ‘90, când amândoi făceau afaceri cu lemn. “Când l-am cunoscut era doar un dealer”, a spus Bamburic. “Îi vindeam lemn și el vindea mai departe în țările arabe. Avea bani”, a mai adăugat acesta.

Bamburic susține că nu a știut la momentul tranzacției că asociatul majoritar al firmei era Kaswarah Othman, fiul ambasadorului: “Nu cred că rudele ambasadorului sirian sunt implicate în afacere”.

Bamburic spune că terenul pe care l-a vândut sirienilor nu a fost niciodată al armatei și că, oricum, unitatea militară nu prea avea activitate.

Deși Boștină nu a mai lucrat cu Bamburic, și el a continuat să vândă terenuri acelorași sirieni și a făcut bani buni din asta. Afacerile celor doi, derulate în paralel, au mers pe același tipar. Un exemplu: în ianuarie 2009 un anume Constantiu Vasilescu a primit cinci hectare de la Primăria Corbu. O lună mai târziu, bărbatul i l-a vândut lui Boștină și unui prieten al acestuia cu aproape 21.000 euro. Boștină l-a pasat mai departe sirienilor pentru 250.000 euro. A rezultat un câștig mai mult decât înzecit.

Am încercat să luăm legătura cu Dragoș Boștină, însă nu este de găsit.


PROCURORUL


Din puzzle-ul terenurilor cumpărate de sirieni în baza militară UM 01853 mai lipsește o piesă importantă, cu o suprafață de peste 49 de hectare. Aceasta aduce pământul cumpărat de sirienii lui Assad la totalul final de 130 de hectare și adaugă poveștii amănunte dintre cele mai stranii.

Imediat după tentativa de asasinat asupra lui Bamburic, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, condus de procurorul Gigi Valentin Ștefan, a demarat ancheta, încercând să afle cine l-a vrut mort pe afacerist. Boștină, fostul partener de afaceri al lui Bamburic, a devenit principalul suspect însă cazul a rămas nerezolvat după ce a fost închis și redeschis în mai multe rânduri.

RISE Project și InfoSud-Est au descoperit că, la doi ani după începerea anchetei, pe 19 noiembrie 2010, a avut loc o altă tranzacție de anvergură cu terenuri în baza militară. Un bărbat de 74 de ani, pe nume Ilie Albu, a devenit, printr-o altă retrocedare controversată, proprietarul a 49,1 de hectare de teren în poligonul de la Corbu. Albu a vândut două luni mai târziu tot sirienilor lui Assad suprafața retrocedată pentru aproape un milion de euro, mai exact 932.900 de euro.

La prima vedere, nimic nu leagă această tranzacție de tentativa de asasinat. Cu excepția unui amănunt: Ilie Albu este socrul procurorului Gigi Valentin Ștefan. Iar procurorul Ștefan a semnat în 2016 ordonanța prin care a respins cererea lui Bamburic de redeschidere a anchetei în cazul tentativei de omor.

Ilie Albu nici măcar nu este de loc din Corbu. El a cerut inițial retrocedarea unui teren din satul său natal, Cerchezu, aflat la 100 de km distanță de Corbu. A fost refuzat pentru că primăria de acolo nu avea pământ disponibil. Așa că a depus documentele la Corbu, deși nu are nicio legătură cu localitatea.

Legea retrocedării permitea compensarea cu teren în altă localitate, dar cu condiția ca autoritățile locale să împroprietărească în primul rând localnicii. Albu a primit teren la Corbu, în baza armatei, deși alți corbeni nu intraseră în posesia terenurilor revendicate.

Gigi Valentin Ștefan (FOTO: www.ziuaconstanta.ro)

Socrul procurorului a beneficiat de aceeași schemă de îmbogățire pe care au folosit-o și Bamburic și Boștină. Asta în timp ce ginerele său superviza ancheta care îi privea în mod direct pe cei doi.

Procurorul Gigi Valentin Ștefan ne-a spus că știe de tranzacția făcută de socrul său, dar nu a vrut să dea mai multe detalii. L-am rugat să ne pună în legătură cu acesta, pentru a afla cum a intrat în contact cu firma Horaizing, dar ne-a spus că socrul său nu este dispus să vorbească.

Gigi Valentin Ștefan este azi capul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, adică are în subordine toate parchetele din Dobrogea.


FUGARUL


Horaizing SRL nu este singura companie controversată care a cumpărat terenuri în perimetrul UM 01853 Capu Midia. În 2008, firma Yourhotels SRL i-a dat lui Bamburic 2,2 milioane de euro pentru 9 ha de teren pe care acesta plătise doar 18.000 de euro trei luni mai devreme.

Proprietarul Yourhotels este Hassan Awdi, un afacerist libanez care a fugit din România- condamnat la închisoare în 2014 pentru devalizarea CFR Mesagerie.

Hassan Awdi (FOTO: Facebook)

În total, Awdi a achiziționat 30 de hectare de pământ pe teritoriul obiectivului militar.

Awdi spune că a plecat din România în 2009: “după ce mafia clanului Hosu m-a amenințat, spunându-mi că le va face rău copiilor mei”, a declarat acesta, făcând referire la procuroarea Georgiana Hosu, fostă șefă a DIICOT.

În 2010, Awdi a vândut 30 de hectare din zona restricționată a armatei către o firmă românească deținută de alte două companii din Cipru. Nu este clar cine se află în spatele firmelor cipriote, iar Awdi nu a negat că i-ar aparține.

“Știam de mica bază militară aflată la mijloc”, a spus Awdi adăugând că a investit bani la Corbu pentru că spera să poată să ridice o nouă stațiune turistică, dar “în final, oficialii români au creieri de maimuță”, a spus acesta, adăugând că Radu Mazăre și fratele acestuia ar fi primit comision când i-a fost vândut terenul. L-am întrebat dacă are dovezi, însă nu a răspuns. Awdi face frecvent acuzații la adresa unor autorități sau afaceriști din România pe pagina sa de Facebook.

“Corbu a fost unul dintre cele 13 proiecte pe care le aveam în momentul în care am părăsit România din cauza mafiei SRI. Am fost bun pentru România, dar România nu merită oameni buni ca mine”, a spus el. “Am respectat întotdeauna legile din România”.

Awdi a făcut eforturi să-și protejeze proprietățile de sechestru, însă procurorii i-au blocat toate bunurile în 2011, inclusiv pe cele din baza militară de la Corbu.


JUDECATA


Ministerul Apărării Naționale a aflat că a fost deposedat de terenuri abia când Primăria Corbu a chemat instituția în judecată, în octombrie 2009, pentru revendicare imobiliară. MApN-ul, la rândul său, a început să deschidă dosare și să ceară anularea titlurilor de proprietate și a contractelor de vânzare-cumpărare. De-a lungul anilor, o serie de procese au fost inițiate de ambele părți. În 2011, autoritatea locală a dat în judecată inclusiv Guvernul României încercând să anuleze parțial inventarul public al statului, adică să scoată baza militară de la Corbu din proprietatea statului.

Anul trecut, în octombrie, Curtea Supremă a decis că Armata are dreptate și că primăria a intrat cu forța în baza militară. Procesul continuă și are termen la finele acestei luni.

Chiar dacă câștigă definitiv, MApN va trebui să inițieze un alt șir de procese prin care să anuleze contractele de vânzare-cumpărare și titlurile de proprietate deja emise.

Oficialii militari de la UM 01853 Capu Midia au cerut procurorilor din Constanța să-i investigheze pe membrii Comisiei de Fond Funciar Corbu și pe cei ai Comisiei Județene Constanța pentru abuz în funcție, dar procurorii au refuzat, clasând cazul pe motiv că au trecut prea mulți ani de la comiterea faptei.

Am solicitat Ambasadei Siriei la București un interviu cu ambasadorul Walid Othman, referitor la afacerile firmei Horaizing, în care soția și fiul său au fost asociați, însă angajații ambasadei ne-au comunicat că oficialul este în concediu și nu are cunoștință despre subiectul menționat. Walid Othman conduce misiunea diplomatică siriană în România din 2007. Din același an există și consulat onorific al Siriei la Constanța. Am încercat să luăm legătura și cu asociatul minoritar din Horaizing, însă nu am reușit să obținem vreo reacție până la publicarea acestui material.

O investigație realizată de Ana Poenariu, Andreea Pavel, Cristian Andrei Leonte, Attila Biro
Foto, video, mapare: Sergiu Brega
Au contribuit:  Arab reporters for investigative journalism in Amman si Riad Kobaissi din Beirut, Liban
Editor: Paul Radu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *