Autonomia Constanței în epoca Mazăre-Constantinescu: Un referendum de 500.000 de euro, siguranța națională și o condamnare definitivă

Radu Mazare-Nicusor-Constantinescu ziua constanta

foto: www.ziuaconstanta.ro

La începutul anului 2011 au apărut primele discuții în spațiul public despre reorganizarea administrativ-teritorială a României. În urma regionalizării, județele ar fi fost înlocuite de regiuni, iar consiliile județene ar fi fost desființate;

Pe fondul discuțiilor despre renunțarea la unitatea administrativă a județului, Nicușor Constantinescu abuza de puterea pe care o avea în funcția de președinte al CJC, destabilizând una dintre cele mai importante unități militare din regiune: Centrul Militar Zonal – instituție-cheie pentru siguranța națională în vremuri de criză sau război;

Procurorii DNA care au instrumentat dosarul CMZ au reținut că ”activitatea infracţională continuată a inculpatului a avut consecinţe serioase asupra securităţii naţionale”, iar faptele sale au fost ”de o gravitate deosebită” (Dosarul în care Constantinescu ispășește prima condamnare definitivă, de 5 ani);

În aceeași perioadă în care paraliza activitatea CMZ, Nicușor Constantinescu ticluia un referendum, fără precedent la nivel național, ale cărui rezultate, după cum chiar președintele CJC afirma, avea să le folosească ”în toate instanțele din România și Europa pentru a nu se desființa județul Constanța”;

Altfel spus, dacă regionalizarea s-ar fi înfăptuit la acea vreme, referendumul ar fi fost validat, iar Centrul Militar Zonal ar fi fost scos din joc, Nicușor Constantinescu ar fi avut drum liber pentru a cere, spre exemplu, autonomia județului Constanța.

Constanța ar fi fost izolată de restul țării, deconectată de la instituțiile centrale și cu o populație vulnerabilă în vremuri de criză sau război. O zonă liberă a tandemului Nicușor Constantinescu-Radu Mazăre, în care cei doi puteau să-și construiască propriile instituții și servicii publice.

„A zis Năstase odată, când am fost cu Mazăre în ședință de Guvern, în 2004: <<Băi, voi vreți să intrați cu pașaport în Dobrogea?>>. I-am răspuns: <<Nu ne-am gândit domnule premier, dar e o idee bună>>“, a declarat Nicușor Constantinescu, la finalul unei conferințe de presă susținută în iunie 2015, ocazie cu care a anunțat și că intenționează să fondeze o structură politică nouă, Partidul Dobrogenilor.

Dosarul CMZ și consecințele asupra securității naționale

Prima condamnare definitivă a lui Nicușor Constantinescu a fost pronunțată în dosarul Centrului Militar Zonal, în rechizitoriul căruia procurorii DNA Constanța au subliniat: ”Scopul urmărit de inculpat a fost acela de a paraliza complet activitatea CMZ Constanţa, pentru a determina instituţia să părăsească sediul pe care îl ocupa, fără a exista pentru aceasta acordul prealabil şi obligatoriu al M.Ap.N. şi fără a asigura un alt imobil amenajat şi utilat conform prevederilor legale, în condiţii care să nu afecteze desfăşurarea activităţilor specifice, pus la dispoziţia CMZ Constanţa, astfel cum impun prevederile art.78 din Legea nr.446/2006”.

În urma condamnării definitive de 5 ani cu executare, au existat voci care au acuzat o pedeapsă prea aspră și nejustificată pentru ”subfinanțarea unei instituții”. Însuși Nicușor Constantinescu susținea că este judecat ”pentru că nu a plătit o factură de telefon”. În fapt, dosarul întocmit de procurorii DNA Constanța nu se rezumă la banalul abuz în serviciu săvârșit de Nicușor Constantinescu.

O concluzie a magistraților, puțin mediatizată în spațiul public, arată căactivitatea infracţională continuată a inculpatului a avut consecinţe serioase asupra securităţii naţionale, prin raportare la atribuțiile și misiunile centrelor militare.

Totodată, procurorii au concluzionat că: ”Faptele reţinute în sarcina inculpatului sunt de o gravitate deosebită depăşind cu mult importanţa unei simple contravenţii (…). Aceasta deoarece din cauza conduitei inculpatului, CMZ Constanţa s-a aflat în imposibilitatea de a-şi îndeplini misiunile pe care le are atât pe timp de pace, cât şi pe timp de criză sau de război.

În rechizitoriu se arată cum, pas cu pas, Nicușor Constantinescu a luat o serie de măsuri în urma cărora a paralizat activitatea Centrului Militar Zonal:

Astfel, Nicușor Constantinescu a refuzat să finanțeze CMZ, să dispună efectuarea reparațiilor necesare la sediul instituției militare, a cerut personal rezilierea contractelor de utilități (apă, căldură, telefon etc), a întrerupt contractul care asigura paza CMZ și a încercat de mai multe ori să evacueze instituția din sediul pe care îl ocupă și în prezent. Procurorii au mai arătat că acțiunile fostului președinte al CJC ”au provocat vătămări ale drepturilor şi intereselor legale ale Ministerului Apărării Naţionale precum şi pagube acestei instituţii”.

Cronologia destructurării Centrului Militar Zonal Constanța

info-sud-est-cmz

– În 2009, printr-o Hotărâre de Consiliu Județean, este reziliat contractul dintre CMZ și SC Intersat SRL (servicii de internet și telefonie fixă). În urma acestei decizii, punctul de comandă al mobilizării CMZ a devenit nefuncţional, fiind scos din operativitate;

– În 15 aprilie 2010, CJC reziliază contractul de pază și protecție a sediului în care funcționează CMZ. Astfel, instituția militară a rămas nepăzită, în condiţiile în care în interior se aflau arme de foc militare, muniţii de război, sisteme de criptare/decriptare a informaţiilor precum şi documente clasificate ”secret de stat”;

– Tot în anul 2010 și tot la inițiativa CJC a fost reziliat şi contractul cu SC Comtech SRL care asigura service-ul sistemelor de securitate, respectiv al camerelor video cu circuit închis, sistemul anti-efracţie şi sistemul de avertizare împotriva incendiilor;

– În februarie 2011, CJC a cerut rezilierea contractului de furnizare a energiei termice pentru punctul de consum Centrul Militar Zonal din Constanţa. În toiul iernii, Nicușor Constantinescu a semnat personal notificarea de reziliere a contractului prin care agentul termic era furnizat pentru sediul unității militare;

– În aceeași lună, după sistarea căldurii a urmat întreruperea apei potabile. CJC a solicitat în februarie 2011 și rezilierea contractului pentru alimentare cu apă. CMZ a întocmit o adresă prin care a arătat CJC că lipsa apei, coroborată cu lipsa fondurilor pentru verificarea stingătoarelor de incendiu conduce la imposibilitatea acţionării în caz de incendiu, dar creează și premisele pentru apariţia unor focare de infecţie;

– Odată cu rezilierea contractelor de furnizare a apei și a agentului termic, Consiliul Județean Constanța a solicitat și rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice pentru CMZ Constanța. Așadar, în luna februarie 2011, Constanța avea un Centru Militar Zonal fără pază, apă, căldură și energie electrică;

– În august 2011, CMZ Constanța rămâne fără cele trei posturi telefonice din cauza neplății facturilor emise de furnizor.

Un aspect important este faptul că în clădirea în care funcționează CMZ își aveau sediile și Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS), dar și SNU Apel de Urgență 112.

Evacuarea Centrului Militar Zonal Constanța

În august 2012, CMZ Constanța solicită instituției conduse de Nicușor Constantinescu să asigure fondurile necesare reparaţiilor care se impuneau în urma prăbușirii tencuielii fațadei care putea provoca accidente sau pierderi de vieți omenești.

Ca răspuns, Nicușor Constantinescu a dispus evacuarea instituției prin restrângerea spațiului de funcționare a acesteia. Mai precis, pe prima filă a solicitării CMZ, Nicușor Constantinescu a scris: „Vicepreşedinte Dragomir C. Iniţiaţi HCJ Cta ptr preluare sp excedentar ce îl ocupă CMZ şi atrib Arh.Nat.””Vicepreședinte Dragomir Cristinel, inițiați Hotărârea Consiliului Județean Constanța pentru preluarea spațiului excedentar ce îl ocupă Centrul Militar Zonal și atribuiți-l Arhivelor Naționale”, n.red.

Nicușor Constantinescu a încercat în mai multe rânduri să restrângă spațiul ocupat de CMZ, începând cu anul 2009. În 2012, Nicușor Constantinescu a ignorat până și hotărârile judecătoreşti ale magistraților Tribunalului și Curții de Apel Constanța care constatau nelegalitatea evacuării CMZ dintr-o mare parte a clădirii pe care o ocupa. În 2012, în calitate de președinte al CJC a iniţiat o hotărâre prin care a preluat spații de la CMZ și le-a atribuit Direcției Județene a Arhivelor Naționale, condusă de Virgil Coman – cel care în 2011 se număra printre susținătorii referendumului inițiat de Nicușor Constantinescu împotriva regionalizării.

În 2012, CJC a alocat zero lei pentru apărarea Constanței

În anul 2009, Consiliul Județean Constanța a alocat CMZ Constanța 386.269 lei, iar în anul 2010 – 225.752,72 lei. În anul 2011 Consiliul Județean alocă CMZ doar 1705 lei, iar anul următor, în 2012, CMZ nu mai primește niciun leu de la Consiliul Județean.

Ca o comparație, în anul 2011, atunci când Centrul Militar Zonal, adică instituția însărcinată cu apărarea Constanței, primește suma de 1705 lei, CJC alocă, printre altele, următoarele sume pentru diverse activități: 4.000.000 lei pentru promovarea şi sprijinirea sportului de performanţă şi a celui de masă, 225.000 euro Asociaţiei pentru Promovorea şi Dezvoltarea Turismului Litoral – Delta Dunării, 900.000 lei pentru Clubul Sportiv Volei 2004 Tomis Constanţa, 243.000 lei pentru promovarea imaginii judeţului Constanţa.

În anul 2012, când cheltuielilor cu Apărarea le-a fost alocată suma de zero lei din bugetul județului Constanţa, câteva dintre sumele alocate de CJC au fost următoarele: 3.000.000 lei pentru promovarea şi sprijinirea sportului de performanţă şi a celui de masă, 4.000.000 lei Clubului Sportiv Handbal Club Municipal Constanţa, 1.700.000 lei Clubului Sportiv Volei 2004 Tomis Constanţa, 1.000.000 lei Clubului Sportiv Volei Municipal Tomis Constanţa, 2.000.000 lei Clubului Sportiv Rugby Club Judeţean Farul Constanţa, 1.000.000 lei Clubului Sportiv Universitar Neptun al Universităţii Maritime Constanţa – secţia de handbal feminin, 1.650.000 lei Asociaţiei pentru Promovorea şi Dezvoltarea Turismului Litoral – Delta Dunării, 1.000.000 lei pentru derularea proiectului Caravana Estivală a Judeţului Constanţa 2012, 315.000 lei petnru organizarea Galei de premiere a echipei României câştigătoare a Campionatului Mondial de Pescuit la Crap 2012.

În rechizitoriul aferent dosarului CMZ, cu privire la diferențele uriașe dintre sumele alocate pentru Apărare și celelalte cheltuieli, procurorii DNA Constanța au precizat: ”Deşi iniţiativa plăţii unor ajutoare sociale ori a sprijinirii activităţilor sportive ori culturale este lăudabilă şi fără a se pune în vreun fel problema oportunităţii cheltuielilor făcute, inculpatul ar fi trebuit să se îngrijească în primul rând de îndeplinirea obligaţiilor impuse de lege faţă de instituţii deosebit de importante, cu misiuni în apărarea ţării şi abia apoi să aloce resurse bugetare activităţilor caritabile”.

Ideile separatiste

În anul 2011, departe de ochii publicului, Nicușor Constantinescu abuza de puterea pe care o avea din fruntea CJC paralizând treptat, fără nicio explicație, activitatea Centrului Militar Zonal Constanța.

În timp ce rezilia contractele la utilități publice, tăia finanțările și încerca evacuarea CMZ, Nicușor Constantinescu pregătea și strategia unei propagande copleșitoare menite să îi aducă populația de partea sa în războiul cu Guvernul Boc care inițiase un proiect de reorganizare administrativ-teritorială.

Nicușor Constantinescu și camarila sa au demarat procedurile de organizare a unui referendum în cadrul căruia constănțenii urmau să răspundă la întrebarea ”Sunteți de acord cu desființarea unității administrativ-teritoriale a județului Constanța?”. Inițiativa a fost susținută puternic de PNL Constanța (În 2011, PNL și PSD erau aliați politici în cadrul USL).

Referendumul a costat județul 500.000 de euro iar acestui demers i s-au opus doar consilierii PDL și prefectul Constanței de la acea vreme, Claudiu Palaz, care a depus plângere penală împotriva lui Constantinescu și a instituției pe care o conducea (soluționate cu NUP): „Este un referendum privat, pentru Nicușor Constantinescu, organizat așa cum vrea el, fără să țină cont de multe lucruri“, declara Claudiu Palaz în toamna lui 2011.

Referendumul din 2011, pas cu pas – manual de propagandă

DSCN6363

Facsimil din ziarul „Telegraf“ – 5-6 noiembrie 2011

În luna octombrie 2011, trustul controlat de Nicușor Constantinescu lansează o campanie de presă în care, zi de zi, erau prezentate materiale, declarații sau știri favorabile referendumului. În cadrul campaniei se începe și un tur al primarilor PSD din județ care cereau „să nu fie desființat județul Constanța”.

În aproape fiecare material furnizat de trustul respectiv, reorganizarea teritorială este asemănată cu ”raionizarea comunistă” sau cu ”reorganizarea din timpul dictaturii lui Carol al II-lea”.

Radu Mazăre a fost primarul care a dat tonul propagandei despre referendum, marjând în fața electoratului său pe mutarea capitalei la Galați: ”Normal că voi merge să votez duminică la referendum. Nu cred că este cineva din Constanța care dorește să se mute capitala la Galați. Eu unul, nu vreau”.

Pentru ca referendumul să fie validat, ar fi fost nevoie de 50% + 1 din numărul total de locuitori cu drept de vot din județul Constanța. Așa că, în toate ieșirile din spațiul public, dar și în campania de presă dusă de trustul fondat de Mazăre și Constantinescu, se repetau obsesiv mesajele: ”Atenție, neparticiparea la vot înseamnă desființarea județului Constanța!” și ”Prezența la vot, obligație civică”.

Totodată, în timpul campaniei, era pusă în discuție și necesitatea procesării rapide a datelor recensământului întocmit în 2011. O reactualizare a acestora ar fi însemnat un număr mai mic de cetățeni cu drept de vot și, implicit, o șansă în plus pentru ieșirea la vot a 50%+1 din electorat.

Nicușor Constantinescu știa că o validare a referendumului îi va fi favorabilă. Perechea Mazăre-Constantinescu se baza pe mașinăria de vot consacrată: electoratul din mediul rural care era dominat de primarii PSD, obedienți față de fostul președinte al CJC. Singurul obstacol ar fi fost neîndeplinirea procentului de 50%+1 și, implicit, invalidarea referendumului.

Totodată, Nicușor Constantinescu știa și că, în urma reorganizării administrativ-teritoriale, ar fi pierdut viitoarea conducere a regiunii Sud-Est (din care urmau să facă parte Constanța, Tulcea, Brăila, Galați, Buzău și Vrancea), dat fiind faptul că Marian Oprișan, președintele Consiliului Județean Vrancea, se bucura de mai mult sprijin politic în partid. Spre exemplu, Nicușor Constantinescu a pierdut în fața lui Marian Oprișan, în două rânduri: Prima dată, Constantinescu a pierdut președinția Uniunii Consiliilor Județene și a doua oară a pierdut vicepreședinția PSD pe Regiunea Sud-Est.

Susținătorii din Liga I

Pe 3 noiembrie 2011, cu puțin timp înainte de ziua votului, Mugur Ciuvică, Cristian Pârvulescu (președintele Pro Democrația) și Liviu Dragnea (la vremea aceea, președintele CJ Teleorman și șeful Uniunii Consiliilor Județene din România) au participat în direct în emisiunea ”Eu sunt Constanța”, difuzată la televiziunea controlată de Mazăre și Constantinescu, unde au vorbit despre importanța referendumului și s-au opus proiectului de reorganizare teritorială.

Aproape toate instituțiile subordonate Primăriei și Consiliului Județean Constanța au fost mobilizate, iar mai mulți directori au fost aliniați și scoși la rampă cu declarații despre referendum. Un exemplu este cel al lui Dezideriu Dudaș, șeful Serviciului de Evidență a Persoanelor Constanța, care prezenta personal în cotidianul Telegraf ”programul nostru de lucru suplimentar dedicat referendumului județean” pentru ca”cetățenii să poată vota până la sfârșitul zilei de 6 noiembrie”.

Amenințările subliminale: „Referendumul are putere de lege! Referendumul este opozabil oricărei hotărâri de guvern și oricărei legi naționale”

Acțiunea premeditată a lui Nicușor Constantinescu se putea observa cel mai ușor în amenințările acestuia cu privire la rezultatul favorabil al referendumului, spunând deseori că Acest referendum are putere de lege și, cu el validat, în cazul în care cetățenii nu sunt de acord cu desființarea județului Constanța, el este opozabil oricărei hotărâri de guvern și oricărei legi naționale. Ne putem judeca inclusiv până la Haga, inclusiv la Strasbourg și la celelalte instituții de justiție din Europa, privind existența județului Constanța. Eu cred că participarea la referendum este o obligație civică, o obligație morală față de înaintașii noștri, față de copiii și nepoții copiilor noștri”.

Pe tot parcursul campaniei de presă pro-referendum au fost invocate deseori declarațiile senatorului liberal Puiu Hașotti pe motiv că fostul ministru constănțean al Culturii este istoric și, deci, opinia sa este una avizată.

Imediat după ce a ieșit din cabina de vot, cetățeanul Puiu Hașotti declara, în asentimentul lui Nicușor Constantinescu: ”Am votat pentru că îmi pasă. Nu am votat în calitate de senator, ci în cea de cetățean al județului. Am votat pentru o organizare administrativă normală, să rămână județul Constanța (…). Cetățenii au la dispoziție posibilitatea de a alege între menținerea județului sau diluarea lui într-o formațiune mai mare în care noi, constănțenii, să ne pierdem identitatea.

În 8 noiembrie, cotidianul din trustul controlat de Nicușor Constantinescu titra: ”96% din constănțeni au spus nu”. În fapt, era vorba de 96% din cei 43,85% de constănțeni care au venit la vot. Nicușor Constantinescu a găsit o portiță de interpretare, susținând că dacă cei 275.000 de constănțeni ar fi raportați la recensământul care era în curs de actualizare în 2011, atunci aceștia ar reprezenta mai mult de 50% și atunci referendumul ar fi valid.

Așadar, a urmat apoi o serie de articole și alte materiale prin care se reclama faptul că, deși populația a scăzut, listele electorale au rămas neschimbate și că acesta este motivul din cauza căruia referendumul a fost invalidat.

Aceleași argumente au fost invocate și câteva luni mai târziu, la invalidarea referendumului de suspendare a președintelui Traian Băsescu. În vara anului 2012, recensământul din 2011 nu intrase încă în vigoare, drept pentru care procentul electoratului ieșit la vot a fost raportat la recensământul din 2002, iar referendumul a fost invalidat, neîndeplinind 50%+1 din totalul populației cu drept de vot.

Dacă Nicușor Constantinescu ar mai fi avut răbdare câteva luni, până la procesarea completă a datelor și la reactualizarea recensământului cu informațiile colectate în 2011, atunci referendumul său ar fi fost validat, iar județul Constanța și-ar fi câștigat ”autonomia” în fața reorganizării administrativ-teritoriale.

În paralel, o altă parte a presei locale scria despre referendum ca fiind ”cel mai răsunător scandal și cel mai mare eșec din ultimii ani la Constanța”.

În campania de susținere a referendumului a fost inclus și Virgil Coman, directorul Direcției Județene a Arhivelor Naționale. La 26 octombrie 2011, acesta a explicat eșecul ”ținutului” (o unitate administrativ teritorială înființată în 1938 prin decret regal), în favoarea județelor: ”În regiunea noastră a fost Ținutul Marea, care cuprindea județele Constanța, Ialomița, Caliacra și Durostor. Era o nouă reformă în plan administrativ. În anul 1940 sunt desființate ținuturile (formă de organizare administrativ-teritorială care a funcționat în perioada 1938-1940, n.red.) și se revine la vechea formă de organizare administrativ teritorială. Din moment ce ținutul a fost desființat atât de repede înseamnă că eficiența nu a fost una pe măsura așteptărilor. Conducătorii de la acea vreme, inclusiv Ion Antonescu, au considerat că este mai bună organizarea la nivel de județ decât la nivel de regiune. Un alt exemplu oferit de Coman în sprijinul organizării în județe a fost modelul sovietic de împărțire în regiuni și raioane care a fost schimbat, tot de comuniști, în 1968, ”revenindu-se la forma tradițională de împărțire a teritoriului în județe” (regiunile și raioanele au funcționat în perioada 1948-1968, n.red.), a conchis Virgil Coman.

Până și avocatul Marius Mocanu, care astăzi îl reprezintă pe Nicușor Constantinescu în cea mai mare parte a dosarelor penale, a fost introdus în campania de susținere a referendumului și a păstrării județelor, cu declarații despre legalitatea organizării referendumului.

În loc de concluzii

În timp ce Nicușor Constantinescu ducea o campanie agresivă pentru desprinderea județului Constanța de orice decizie luată la nivel național în privința regionalizării, Centrul Militar Zonal, principala instituție de apărare a Constanței, era supus unor încercări de evacuare și a unor acțiuni coordonate de fostul președinte al CJC menite să paralizeze activitatea instituției de apărare.

Acțiunile repetate ale lui Nicușor Constantinescu de a destructura CMZ au avut, printre altele, și consecințe asupra securității naționale și i-au adus acestuia o condamnare definitivă de 5 ani cu executare.

Coroborat cu aceste acțiuni, fostul președinte al CJC a coordonat o serie de încercări disperate de a nu pierde puterea asupra județului. Referendumul din 2011 și discuțiile din jurul păstrării județului Constanța ca o entitate separată în contextul regionalizării au creat, pentru prima oară, premisele unui scenariu secesionist la malul mării.

Ce este Centrul Militar Zonal? Importanța instituției în vreme de criză și război
Centrul Militar Zonal Constanţa are în evidenţă un număr de 131.029 persoane din care aproximativ 35.000 de cadre şi asigură cu resurse umane un număr de structuri egal cu cele asigurate la un loc de către CMZ Brăila, CMZ Călăraşi, CMZ Ialomiţa, CMZ Tulcea. CMZ Constanţa are în evidenţă, cu aproximaţie, un număr de 6.000 de pensionari militari reprezentând aproximativ 7,5% din totalul de pensionari pe ţară, în condiţiile în care există un număr de 47 de centre militare, media pe ţară fiind de 2,12%. În situaţii de criză şi de război, CMZ pune în aplicare documentele planului de mobilizare în vederea trimiterii la unităţile militare a resurselor umane şi materiale, întocmeşte şi actualizează permanent documentele prevăzute în instrucţiunile şi dispoziţiile statului major general cu privire la completarea cu resurse umane şi materiale a unităţilor militare, execută selecţionarea şi repartiţia cadrelor militare şi soldaţilor pe baza ordinelor de repartiţie.

De asemenea, CMZ întocmeşte situaţia centralizatoare cu cererile de completare cu resurse materiale a unităţilor militare, execută repartiţia mijloacelor de transport auto şi a tehnicii de construcţii rechiziţionate, centralizează şi soluţionează în colaborare cu celelalte instituţii abilitate cererile unităţilor militare existente în raza de competenţă privind completarea cu resurse umane şi materiale, rechiziţionarea de clădiri, instalaţii, tehnică, materiale şi chemarea de personal pentru prestări de servicii, participă la întocmirea documentelor operative, ia măsură pentru asigurarea acţiunilor de luptă, menţine forţele proprii în permanentă stare de pregătire pentru luptă, lichidează operaţiunile în curs de decontare cu bugetul de stat, cu furnizorii, cu debitorii şi creditorii.

Nu în ultimul rând, CMZ desfăşoară activităţi de informare-recrutare pentru profesia militară (pe timp de pace) şi respectiv pentru îndeplinirea îndatoririlor militare (pe timp de criză sau război). Centrul Militar Zonal Constanţa, ca organ de specialitate cu responsabilitate zonală se subordonează şefului Direcţiei Personal şi Mobilizare/Statul Major General şi este coordonat de Biroul Coordonare Centre Militare. Pentru îndeplinirea atribuţiilor, CMZ Constanţa are relaţii de serviciu cu toate unităţile şi marile unităţi subordonate Ministerului Apărării, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul Român de Informaţii şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, dislocate pe raza judeţelor Constanţa, Brăila, Călăraşi,

1 comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *