INVITAȚI: Gheorghe Frigioi, primarul comunei Crucea și Viorel Bălan, primarul comunei Nicolae Bălcescu
Un studiu realizat în anul 2014 de Institutul Naţional de Statistică arată că la sfârşitul anului 2013 doar nouă milioane de oameni locuiau în imobile racordate la sisteme de canalizare prevăzute cu stații de epurare. Așadar, doar 45% din populaţie.
În ce privește mediul rural, același studiu realizat de INS arată că mai puțin de 5% din populație (450.000 de persoane) beneficiază de racordarea la sisteme de canalizare.
Sistemul de canalizare reprezintă, alături de asfaltarea drumurilor, prioritățile primarilor din mediul rural. Cu toate acestea însă, reprezintă și cele mai costisitoare investiții care nu pot fi realizate din bugetele locale ale administrațiilor din mediul rural.
Pe de altă parte, racordarea la sistemul de canalizare poate reprezenta o capcană în anumite situații și o falsă prioritate a primarilor. Nu puține au fost cazurile în mediul rural dobrogean când primarii au reușit să implementeze sistemele de canalizare, dar localnicii au refuzat să se racordeze pentru că ar fi fost nevoiți să suporte facturi la apă de 2-3 ori mai mari comparativ cu cheltuielile anterioare implementării sistemului de canalizare.
Cum este de preferat să acționeze șefii administrațiilor locale în aceste situații? Demarează o investiție care poate va prezenta interes de-abia pentru generațiile viitoare? Ori voința localnicilor este supremă? Ne civilizăm cu forța? Ce soluții există pentru ca localnicii să suporte doar o parte din cheltuielile ulterioare? Racordarea la canalizare a 5% din mediul rural, respectiv 45% din totalul populației reprezintă o statistică rușinoasă? Ce spun aceste procente despre viitorul modernizării satelor românești?
Invitații acestei ediții sunt edilii Gheorghe Frigioi și Viorel Bălan, ambii având o bogată experiență în administrație și confruntându-se cu probleme în implementarea sistemelor de canalizare în localitățile constănțene Crucea și Nicolae Bălcescu.
„În localitatea Crucea, sistemul de canalizare este început încă de acum câțiva ani, dar, din păcate, este nefina-lizat. Din cauza unor motive independente de voința administrației locale, proiectul a fost blocat în 2010. Am reușit să implementăm sistemul de alimentare cu apă în proporție de 100%, dar sistemul de canalizare a fost rea-lizat în proporție de 70%. Oricum, avem speranțe că anul acesta vom primi finanțarea necesară pentru finalizarea proiectului. La fel de important precum sistemul de apă este și sistemul de canalizare. Oamenii, în general, înțeleg importanța implementării unor astfel de sisteme care reprezintă primii pași către mo-dernizarea oricărei comunități din mediul rural. Doar că atunci când vorbim de canalizare apare o reticență din partea anumitor persoane care nu sunt dispuse sau nu își permit efectiv să plătească un preț dublu sau triplu pentru a beneficia de avantajele existenței unui sistem de canalizare. Nu se pune problema astfel și în localitatea Crucea. Aici, oamenii au înțeles importanța modernizării comunei noastre și sunt de acord atât cu racordarea la sistemul de canalizare și, implicit, sunt dispuși să facă anumite sacrificii în sensul acesta. Cât despre costurile unei astfel de investiții, o localitate din mediul rural nu și-ar permite niciodată să suporte costurile aferente din bugetul local. Un asemenea proiect de anvergură ajunge undeva la două milioane de euro, o sumă fabuloasă pentru o localitate din mediul rural. Tocmai de aceea sunt atât de binevenite fondurile europene sau cele guvernamentale. Cât despre importanța sistemului de canalizare, trebuie să înțelegem că acesta reprezintă un pas fundamental în procesul de modernizare a unei comunități. Canalizarea, apa și drumurile sunt investițiile-cheie în dezvoltarea oricărei localități. Din păcate însă, costurile necesare realizării lor sunt foarte ridicate, birocrația este pe măsură și implementarea lor poate să dureze ani buni de zile”, a conchis primarul comunei Crucea, Gheorghe Frigioi.
„Încă nu avem implementat sistemul de canalizare. Avem însă un proiect mai vechi, depus în 2006, dar care, din cauza birocrației și a altor motive, independente de voința noastră, a fost amânat și procedura de obținere a finanțării a fost îngreunată. Azi, după aproape 10 ani de așteptări, proiectul nu mai este valabil, nu mai este actualizat, ci este depășit de noile realități economice și le-gislative. Vrem să îl refacem în curând și să îl depunem iar în speranța că, de această dată, vom avea mai multe șanse de izbândă. Considerăm că această investiție este absolut necesară pentru mo-dernizarea oricărei localități din mediul rural. Este un prim pas care trebuie făcut de orice administrație locală, indiferent dacă localnicii sunt sau nu de acord. Mai târziu, copiii acestora vor mulțumi primăriei că a implementat sistemul de canalizare și că pot beneficia de avantajele canalizării: posibilitatea de a be-neficia de toaletă în interiorul locuinței, eliminarea miasmelor din localitate, curățenia generală și multe altele. E un prim element simbolic pentru civilizație și mo-dernizare. La noi în localitate, oamenii sunt de acord cu implementarea sistemului de canalizare, își doresc să beneficieze de o astfel de investiție, deci nu se pune problema să nu fie de acord. Dar sunt situații în care localnicii se gândesc la plata facturii la apă, care se va dubla. Și asta nu se întâmplă din cauza sistemului de canalizare în sine, ci din cauza pretențiilor regiei de apă care impune și plata apei pluviale și alte costuri suplimentare. Acesta ar fi singurul dezavantaj al implementării sistemului de canalizare. În mod normal, dacă îți dorești să trăiești într-o localitate modernizată și să ai condiții de viață mai ridicate, atunci ar trebui și să îți asumi niște costuri mai crescute. Dar eu îi înțeleg mai degrabă pe oamenii care se trezesc cu factura la apă mărită din jumătate în jumătate de an, dar nu și cu salariul crescut. Adică atunci când cheltuielile îți cresc periodic, dar salariul îți stagnează de atâția ani, ce faci? Normal că la un moment dat nu mai poți suporta cheltuielile, nu? Pe de altă parte, și costurile implementării sistemului sunt foarte mari. O primărie din mediul rural nu și-ar permite niciodată să achite costurile unei asemenea investiții din bugetul local. Adică ar trebui să pui bani deoparte vreo 10-20 de ani să implementezi canalizarea în satele unei comune. Ne costă în jur de două milioane de euro. E o sumă imensă pentru o localitate din mediul rural. Tocmai de aceea, fondurile europene și guvernamentale sunt absolut necesare pentru o astfel de investiție sau altele similare. Oricum, de preferat ar fi cele europene pentru că dacă tot avem șansa dezvoltării mediului rural cu fonduri europene, de ce să n-o facem? De ce să investim din banii guvernamentali dacă există posibilitatea finanțării proiectelor de anvergură cu fonduri străine?”, a declarat Viorel Bălan, primarul comunei Nicolae Bălcescu.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
