Nguyen Xuan Phuc a venit în România, între 14-16 aprilie 2019, ca prim şef al unui guvern din Vietnam care soseşte la Bucureşti în ultimii 42 de ani.
După aproape jumătate de secol, Vietnamul redescoperă relaţia cu România, după ce la Hanoi au sosit, în primul deceniu post-decembrist, preşedinţii Emil Constantinescu (1997) şi Ion Iliescu (2002) şi prim-ministrul Nicolae Văcăroiu (1995). Semnalul schimbării a fost dat de prim-ministrul Dacian Cioloş în vizita oficială din iulie 2016.
Ce oferă Vietnamul?
România şi Vietnam au stabilit de câţiva ani o relaţie privilegiată, un fel de parteneriat strategic unic în Asia pentru România. Prim-ministrul Nguyen Xuan Phuc a venit la Bucureşti în fruntea unei delegaţii din care au mai făcut parte ministrul Industriei şi Comerţului, Tran Tuan Anh, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Nguyen Xuan Cong, ministrul Muncii, Invalizilor şi Afacerilor Sociale, Dao Ngoc Dung.
Agenţia naţională vietnameză de presă VNA dădea publicităţii înainte de plecarea delegaţiei oficiale la Bucureşti, la 13 aprilie, un amplu editorial în care se prezentau obiectivele fundamentale ale regimului comunist de la Hanoi faţă de România. „România – susţine sursa amintită – este una dintre primele 10 ţări din lume care au stabilit relaţii diplomatice cu Vietnamul, în 1950”, fapt istoric care contribuie esenţial la soliditatea şi încrederea parteneriatului. Pentru noua putere economică din Asia, România este o punte a legăturilor cu Uniunea Europeană, guvernul de la Bucureşti asumându-şi, între altele, semnarea Acordului de Liber Schimb dintre UE şi Vietnam în timpul preşedinţiei Consiliului UE. Guvernul comunist de la Hanoi oferă la schimb legături strânse cu una dintre cele mai dinamice din punct de vedere economic organizaţii internaţionale din lume, ASEAN (Asociaţia Statelor din Asia de Sud-Est), pe care Vietnamul o va conduce în 2020. Un schimb cu care România nu s-a mai întâlnit de multă vreme în relaţiile ei internaţionale.
Prim-ministrul Nguyen Xuan Phuc a ţinut să precizeze presei oficiale- cotidianului Partidului Comunist Vietnamez, „Nhâa Dân”, agenţiei naţionale de presă VNA, unor cotidiane de mare tiraj precum „Tienphong” din Saigon (Oraşul Ho Şi Min) sau „Hanoimoi” din Hanoi- că „obiectivul vizitei în România este de a cere guvernului de la Bucureşti, ca preşedinte al Consiliului Uniunii Europene, să fie avocatul semnării mai rapide a Acordului de Liber Schimb Vietnam-UE”.
La discuţiile oficiale de la Bucureşti cu prim-ministrul Viorica Dăncilă şi preşedintele Klaus Iohannis, Vietnamul a fost de acord că „forţa de muncă este centrul de cooperare în perioada următoare”. Nguyen Xuan Phuc a fost completat şi de ambasadorul RS Vietnam la Bucureşti, Dang Trân Phong, care a declarat agenţiei naţionale de presă VNA că „România are nevoie de muncitori calificaţi în economia ei iar Vietnamul poate oferi forţă de muncă abundentă, tânără şi calificată”.
Vietnamul are o populaţie de aproape 100 milioane de locuitori dintre care peste 60 de milioane persoane sunt apte de muncă. O rezervă imensă pentru state precum România care are un deficit de aproape un milion de muncitori, conform statisticilor oficiale.
În plus, percepţiile oficiale despre condiţiile de muncă şi nivelul veniturilor muncitorilor din România sunt extrem de bine percepute de oficialii de la Hanoi. La cele mai înalte paliere ale deciziei politice ale regimului comunist vietnamez se consideră că există un viitor optimist pentru prezenţa unor contingente de lucrători din ce în ce mai mari, pe măsură ce acordurile bilaterale vor fi puse în practică. Acum, prim-ministrul Nguyen Xuan Phuc, dar şi preşedintele Klaus Iohannis, au ţinut să evidenţieze caracterul special al comunităţii vietnameze din România, încă mică dar extrem de disciplinată şi de apropiată de realităţile locale.
Cotidianul „The Gioi”, din 15 aprilie, de pildă, tipărea un articol de fond în timpul vizitei şefului guvernului la Bucureşti în care amintea că România este printre foarte puţinele state din Uniunea Europeană care încă din 1992 a aplicat un program de burse de studiu pentru tinerii care doresc să înveţe în universităţi de profil. Acest lucru, a stabilit prim-ministrul Nguyen Xuan Phuc, face din România o prioritate a politicii externe a ţării sale.
Vietnamul doreşte un parteneriat strategic cu România pentru a obţine o relaţie mai apropiată cu Uniunea Europeană. Din 1986, când în ţara comunistă s-a demarat reforma economică intitulată Doi Moi, după model chinez, este vizibilă creştera economică şi dinamica schimburilor comerciale ale acestei ţări. Încetul cu încetul, Vietnamul devine una dintre cele mai importante puteri economice regionale. Şi, ce este mai important, are mare nevoie şi mare încredere în România.
Ce vrea România?
Evident, forţă de muncă tânără, disciplinată şi calificată. Unele sectoare ale economiei româneşti, precum construcţiile, industria constructoare de maşini sau turismul suferă de dezechilibre majore în lipsa forţei de muncă. Aproape 5 milioane de români au plecat din ţară în ultimele două decenii, cei mai mulţi fiind oameni activi.
Deşi în ultima vreme s-au semnat memorandumuri privind contingente de muncitori vietnamezi care vor veni pe piaţa muncii din România, la conferinţa comună de presă din 15 aprilie doar prim-ministrul Nguyen Xuan Phuc a acceptat public că problema forţei de muncă din Vietnam a fost una asupra cărora s-au concentrat discuţiile. Prim-ministrul Viorica Dăncilă a direcţionat dialogul spre domenii privind oportunităţile de colaborare în energie, petrol, gaze, industria auto, tehnologia informaţiei şi agricultură.
Singurul lucru cert amintit de şefa guvernului de la Bucureşti a fost acela că România vrea să exporte produse de origine animală, miere şi produse apicole în Vietnam.
Agenţia naţională vietnameză de presă VNA recunoştea importanţa domeniului agricol în relaţiile bilaterale: din 2010, România a devenit cea mai importantă piaţă pentru produsele piscicole din Vietnam, aproape 12.000 tone anual.
Plafonul nivelului schimburilor comerciale bilaterale este destul de modest în prezent, ridicându-se la 215 milioane dolari. Totuşi, la momentul începutului, adică al semnării acordului economic bilateral din 2009, suma era mai degrabă simbolică. Prim-ministrul Nguyen Xuan Phuc a insistat pentru un proiect care să urce la 500 de milioane de dolari acest nivel, în următorii ani, iar la întâlnirea de la Cotroceni, cu preşedintele României, cotidianul Partidului Comunist Vietnamez insistă că s-ar fi pronunţat cifra de un miliard de dolari schimburi comerciale bilaterale, în condiţiile îmbunătăţirii fără precedent a relaţiilor politice şi diplomatice. Nu este de neimaginat de vreme ce, de pildă, schimburile comerciale dintre Vietnam şi Republica Cehă au depăşit, în 2018, nivelul de 1,2 miliarde dolari şi o comunitate de 12.000 de vietnamezi care muncesc acolo.
În acest sens, guvernul de la Hanoi a demarat un amplu program de colaborare administrativă cu diverse judeţe din România, pe baza unor proiecte de colaborare economică, schimburi de persoane şi comerciale. Până acum este vorba despre patru astfel de parteneriate (regiunea Hoa Binh- judeţul Prahova, Ben Tre- Tulcea, Da Nang-Timiş, Lao Cai-Hunedoara) dar altele sunt în aşteptare.
Ce este absolut jenant pentru guvernul de la Bucureşti în ansamblul relaţiilor bilaterale este faptul că, deşi cu o poziţie de invidiat din punct de vedere politic pe piaţa vietnameză, România are derulate investiţii de abia 1,2 milioane dolari în vreme ce companiile vietnameze de stat desfăşoară în câteva oraşe româneşti investiţii de peste 2 milioane dolari.
Şantierul parteneriatului strategic dintre România şi Vietnam nu avea cum să scape observaţiei RP Chineze, rival istoric al Hanoiului şi unul dintre perdanţii pieţei de capital şi investiţii din România. Agenţia naţională chineză de presă Xinhua (China Nouă) relata de la Bucureşti că România speră ca Vietnamul să devină un partener important în Asia de Sud-Est, între ceel două state existând o colaborare strânsă în domeniile energetic, al petrolului, gazelor, industriei auto, tehnologiei informaţiei şi agriculturii. Din punctul de vedere al prim-ministrului vietnamez- mai informa Xinhua opinia publică chineză- relaţia dintre România şi Vietnam va avea drept priorităţi domeniile educaţiei şi forţei de muncă.
Cum va arăta relaţia strategică dintre România şi Vietnam când contingente de mii de muncitori vor veni în domeniile deficitare ale economiei noastre? Cât va profita România de deschiderea uneia dintre cele mai dinamice economii ale lumii? Vor reuşi guvernele de la Bucureşti să eludeze ideologia comunistă de la Hanoi pentru a construi una dintre cele mai potente relaţii extraeuropene ale sale? Dacă da, Vietnamul este un pariu câştigat. Unul imens.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
