„Platforma România 100“ a premierului în funcție Dacian Cioloș, o proclamație scurtă, cu direcții clare și generale, aruncă în spațiul public, cu mai puțin de două luni înaintea alegerilor parlamentare, două teme extrem de importante pentru România: Centenarul Unirii, din 2018, și preluarea președinției Consiliului Uniunii Europene, în 2019.
Cele două proiecte, care nu suportă culoare politică și nu pot fi nici de stânga, nici de dreapta, se regăsesc în sfera interesului național și necesită, pentru a fi duse cu succes la bun sfârșit, colaborare politică internă.
Chiar dacă Dacian Cioloș a anunțat că nu vrea să candideze la actualele alegeri, a fost creionat contextul în care actualul premier joacă rolul de „Prima Donna“ în perioada predecesoare scrutinului electoral.
Platforma sa a devenit pivotul în jurul căruia s-au poziționat principalele partide politice iar el însuși a devenit temă de campanie. Imaginea sa, lipită de ideea de luptă anticorupție, va fi folosită pentru a ajusta procentele la alegerile din decembrie.
Însă acest joc în care Dacian Cioloș se transformă în principalul vector de imagine în sfera politică românească nu era posibil dacă marile partide din România ar fi avut locomotive electorale și lideri carismatici. Astăzi, niciuna dintre cele două mari forţe politice nu a desemnat un potenţial prim-ministru. Este un fapt unic în istoria electorală a României.
Taberele politice au fost deja creionate și nu pot suferi mari modificări până la vot. La Dreapta avem PNL și USR, două formațiuni politice care s-au lipit de programul lui Cioloș. Asta pentru că au nevoie de imaginea actualului premier pentru a strânge procentele ce astăzi le lipsesc în sondaje, pentru a putea crea o majoritate parlamentară, PSD fiind astăzi lider în preferințele electoratului din România.
Doar fostul președinte Traian Băsescu este în opoziție față de platforma lui Dacian Cioloș. Cum la dreapta s-au aliniat mai multe formațiuni care îl susțin pe actualul premier, PMP se mulează pe electoratul anti-Cioloș, pentru a putea strânge voturile necesare pentru a trece pragul electoral. La numai doi ani de la plecarea de la Cotroceni, acest obiectiv este destul de îndrăzneț pentru Traian Băsescu.
Pe partea aceasta a eșichierului politic, lucrurile sunt foarte clare. O majoritate PNL-USR în Parlament l-ar nominaliza pe Dacian Cioloș pentru funcția de premier, într-un guvern politic de Dreapta.
Dar ce se întâmplă la Stânga, acolo unde, deși PSD și ALDE pot realiza majoritatea în Legislativ, încă nu au înaintat nici un nume de premier?
Klaus Iohannis, într-un asalt de declarații necaracteristice mandatului său prezidențial de până acum, a eliminat din start două nume de potențiali premieri: Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu.
Pe șeful PSD, președintele l-a trimis în sfera condamnaților penal, iar pe șeful ALDE preşedintele României l-a identificat în gașca oamenilor care luptă împotriva Direcției Naționale Anticorupție.
În aceste condiții, sarcina lui Liviu Dragnea nu va fi deloc simplă în momentul în care va trebui să nominalizeze un premier, dacă scorul electoral îi va permite.
Pentru că orice alt nume propus în afara propriei persoane ar însemna, în scurt timp, pierderea președinției partidului de către baronul din Teleorman. Fiindcă este foarte greu de crezut că un lider PSD ce va ocupa scaunul de la Palatul Victoria nu va fi și președintele partidului. Sau că, între aceşti doi lideri potenţiali nu se va declanşa o competiţie acerbă în interior din care nu poate câştiga decât acela care dispune de resurse financiare. Adică şeful guvernului.
În această situație, nu există multe argumente solide pentru care Liviu Dragnea să nu joace o carte din exterior, ce va ajuta PSD să-și câștige imaginea de partid care luptă pentru interesul național, de partid care și își dorește ca într-un moment atât de important pentru țară să nu existe crize constituționale survenite în urma unor dispute între majoritatea parlamentară și Președinte, pe tema nominalizării premierului.
Iar Liviu Dragnea va câștiga destul cu o majoritate parlamentară și cu un Guvern politic PSD condus de Dacian Cioloș. În felul acesta, șeful PSD își va securiza poziția în partid, va conduce practic guvernul, inclusiv prin majoritatea parlamentară care se prefigurează în sondaje, și va avea la dispoziție, bonus, și un țap ispășitor, în persoana lui Dacian Cioloș, în cazul unor nereușite ale viitorului Executiv. În această variantă, deşi PSD ar guverna efectiv, nu ar încasa nicio lovitură din partea electoratului în cazul unui eşec. Dar îşi va asuma în totalitate o guvernare bună, dacă va fi cazul. Şi, pe de altă parte, va putea să şi anunţe, cu acest prilej, reformarea internă, atât de mult cerută de preşedintele Iohannis şi de opinia publică.
Tot în această cheie, Klaus Iohannis va avea premierul lui, iar PNL nu va putea să se opună unei astfel de nominalizări.
Liniștea politică va fi asigurată.
Nici Dacian Cioloș nu va putea refuza, pentru că i s-ar crea contextul de a rezolva tot ceea ce își propune Platforma România 100: o continuitate sub interesul național, o dezvoltare a proceselor de transparentizare, debirocratizare și reformă și, nu în ultimul rând, stabilitate politică.
În momentul lansării Platformei România 100, Dacian Cioloș a știut că gestul său nu poate fi perceput doar ca o concluzie de final de mandat. Mesajele trimise prin scurta proclamație arată clar că actualul premier a intrat în cursa electorală fără măcar să candideze și că platforma pe care a gândit-o este, de fapt, un instrument care îl poate menține în funcția de premier și după alegerile parlamentare.
Sigur că există și posibilitatea unor erori de calcul apărute, ca în cazul oricărei campanii electorale, în analizarea eronată a dorințelor electoratului. Este posibil ca ecoul luptei anticorupție, principala temă de campanie, să nu mai fie perceput la scară largă de populația țării, sau ca imaginea pozitivă a lui Dacian Cioloș să fie măsurată greșit în ochii alegătorilor.
Astfel, există și premise serioase ca PSD să câștige „en fanfare“, alături de ALDE, alegerile parlamentare. Liviu Dragnea, condamnat penal cu suspendare și Călin Popescu Tăriceanu, cel ce și-a asumat de multă vreme lupta anti-DNA, vor forța un Guvern propriu, cu un premier surpriză, din rândurile Partidului Social Democrat. O persoană ca Vasile Dâncu poate deveni prim-ministru, oferind astfel și o aură tehnocrată viitorului Executiv. Trebuie spus, însă, că actualul vicepremier a considerat declaraţiile preşedintelui Iohannis, care îl vizează direct pe Liviu Dragnea, drept extrem de normale din punct de vedere moral.
Un astfel de scenariu va crea dezechilibre, va fi acompaniat de crize interinstituționale și nu va oferi echilibrul politic pentru garantarea acelui interes național atât de des invocat.
Astfel, aproape toate semnalele, poziționările reprezentanților principalelor instituții din România și vibratoul opiniei publice converg într-un singur punct: la începutul anului 2017 vom avea Guvernul politic Dacian Cioloș 2.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
