Procedura de clasare a unui monument istoric, misiune imposibilă pentru direcțiile de cultură

Pentru a putea fi introduse pe Lista Monumentelor Istorice (LMI) și, astfel, să beneficieze de protecția pe care Legea 422/2001 o asigură clădirilor de patrimoniu, imobilele cu valoare istorică și arhitecturală trebuie să treacă prin procedura de clasare.

Această procedură se realizează potrivit dispozițiilor Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice și ale normelor metodologice ale Ordinului nr. 2260 din 18 aprilie 2008.

Conform declarațiilor reprezentanților Direcției Județene pentru Cultură Constanța, instituție subordonată Ministerului Culturii și care are în atribuții realizarea clasărilor de pe raza județului Constanța, „procedurile de clasare a monumentelor istorice, ca și cele de declasare în caz de dispariție, sunt extrem de dificile, aproape inabordabile“.

Din cauza acestor mecanisme greoaie de a clasa un imobil și de a-i oferi protecția necesară, multe din clădirile istorice ale Constanței au suferit devastări și au ajuns în stadiul de ruină.

Bineînțeles, au existat și cazuri fericite, în care proprietarii au acordat atenția cuvenită acestor clădiri și chiar le-au reabilitat la standardele unor monumente istorice, respectând planurile inițiale și redând frumusețea imobilelor respective, deși nu se regăsesc pe Lista Monumentelor Istorice. Două dintre exemple sunt Casa Damadian și Casa Hrisicos.

Însă, în momentul în care imobilul nu se regăsește pe Lista Monumentelor Istorice, rămâne strict la latitudinea proprietarului dacă respectă istoria și dacă apreciază valoarea arhitecturală a clădirii. Totul ține de voință și, la fel de bine, nimic nu îi poate împiedica pe aceștia să ajungă chiar să demoleze imobilele.

În ceea ce privește hățișurile legislative ale procedurii de clasare și, implicit, imposibilitatea instituțiilor de a proteja clădiri valoroase din punct de vedere istoric și arhitectural, dar care încă nu se regăsesc în LMI, Direcția Județeană pentru Cultură Constanța, prin vocea directorului Magdalena Tiță, a avut o poziție tranșantă:

„Privind clasarea unor clădiri ca monumente istorice, procedura legală actuală este foarte dificilă. DJC Constanța nu poate întocmi singură o documentație pentru clasare și nu poate realiza rapid o clasare. Conform Legii 422/2001 și Ordinului MC nr. 2260/2008 privind clasarea și inventarierea monumentelor istorice, documentația pentru clasare trebuie să cuprindă:

– acte de proprietate, cadastru, intabulare – existente numai la proprietar
– releveul clădirii: planuri, secțiuni, fațade – întocmite de către un arhitect specialist MC (contra cost)
– studiu istoric și evaluare de arhitectură – întocmit de către un arhitect specialist MC (contra cost)
– zona de protecție în coordonate stereo 70 – întocmit de către specialist (contra cost).

În lipsa acestor documente, dosarul nu este avizat la Ministerul Culturii, în Comisia Națională a Monumentelor Istorice – Secțiunea Evidență. Dacă se primește Avizul, mai durează până la emiterea Ordinului de clasare, care se publică în Monitorul Oficial. DJC Constanța are un buget de supraviețuire, nu are fonduri pentru întocmire de documentații pentru restaurări, cu atât mai puțin pentru sprijinirea execuției“.

În concluzie, fără bunăvoința și ajutorul proprietarilor și fără fonduri venite de la oameni iubitori de cultură, nici un imobil nu își poate face loc printre clădirile de patrimoniu deja existente în evidențele Ministerului Culturii.

STUDII DE CAZ – Ruine istorice: odată bijuterii de arhitectură, astăzi clădiri distruse în afara protecției Legii 422/2001

1. Str. Sarmisegetuza nr. 40: fosta Grădiniță nr. 1

La adresa Sarmisegetuza nr. 40 se află ruina unei superbe clădiri boierești. Construcția a fost ridicată în stilul „belle epoque”, după model francez, la finele secolului al XIX-lea- începutul secolului al XX-lea.

În anul 1928, clădirea a devenit sediul comunităţii evreieşti din Constanţa.

Imobilul este cunoscut și pentru faptul că aici a funcționat, pentru o bună bucată de vreme, Grădinița nr. 1 din Constanța.

Povestea completă a superbei clădiri ruinate poate fi citită AICI.

În momentul în care aceasta a început să fie distrusă, la sfârșitul anului 2012, Direcția Județeană pentru Cultură a început procedura de clasare, însă nici până astăzi, la patru ani distanță, lucrurile nu au evoluat.

„Pentru clasarea, din oficiu, ca monument istoric, a unei clădiri din Constanța, str. Sarmisegetuza 40 (în prezent, în ruină), DJC Constanța a strâns documente timp de trei ani, cu ajutorul unor studenți, cu finanțarea unei asociații private și cu actele proprietarului refolosite din dosarul pentru o avizare. Documentația transmisă la Ministerul Culturii în noiembrie 2015 a fost respinsă pentru completări formale, a fost retransmisă în iunie 2016 și nu a fost avizată nici până astăzi“, a precizat Magdalena Tiță într-un interviu acordat Info Sud-Est pe 27 septembrie a.c.

Între timp, clădirea a fost distrusă în proporție de 80% iar actualul proprietar al imobilului a obținut avizul pentru construirea unei clădiri cu 4 etaje pe locul fostei Grădinițe nr. 1.

Astfel, o nouă bucățică din istoria Constanței va dispărea din cauza unei legislații stufoase și neadaptate la problemele actuale, care nu a permis ca imobilul de pe strada Sarmisegetuza 40 să poată beneficia, la timp, de protecția legii.

2. Sinagoga Așkenază, singurul lăcaș de cult
din zona veche a Constanței în afara Listei Monumentelor Istorice

Un alt exemplu care a avut de suferit din cauza hibelor procedurii de clasare este Sinagoga Așkenază. Aflat pe strada C.A. Rosetti nr. 2, edificiul evreiesc construit în anul 1911 după planurile arhitectului Adolf Linz este singurul lăcaș de cult din „octogonul confesional“ al Peninsulei constănțene care nu se regăsește pe Lista Monumentelor Istorice a României, deși are toate caracteristice necesare unei clădiri de patrimoniu.

Povestea completă a superbei clădiri ruinate poate fi citită AICI.

Pentru că nu a beneficiat de protecția acordată monumentelor istorice, Sinagoga Așkenază a devenit, din diverse motive, o ruină.

Fostul președinte al Comunității Evreiești din Constanța declara pentru Info Sud-Est, pe 28 octombrie 2013, că Sinagoga Așkenază nu poate fi clasată din cauza unei chestiuni de ordin birocratic, și anume schimbarea unei unități de măsură din contractul de proprietate al imobilului.

„Sinagoga a suferit în timp pentru că nu s-au luat măsuri de pază și protecție. Sinagoga ar fi trebuit să intre în Patrimoniul orașului Constanța. Era în stare de funcționare, dar a fost lăsată intenționat să se degradeze pentru a putea fi luată de un domn. Terenul a fost dat în anul 1864 de Sultanul Abdul Aziz, prin firman (hotărâre de guvern, n.red.), către comunitatea evreiască. Actele de proprietate există, dar ele sunt exprimate într-o unitate de măsură (arșin – unitate de măsură utilizată pe teritoriul Imperiului Otoman – n.red), care nu mai există, iar acum trebuie să facem un proces de constatare. Pe 6 noiembrie are loc a doua înfățișare la procesul de constatare. Este în atenția DJC și va ajunge clădire de patrimoniu“, declara în urmă cu 3 ani Carol Friedman.

La un an distanță, pe data de 27 octombrie 2014, Magdalena Tiță, directorul DJC, declara că situația nu s-a schimbat cu nimic față de anul anterior:

„Acum vreo doi ani am avut o discuție cu dr. Carol Friedman. A spus că și-ar dori ca Sinagoga să fie reabilitată, însă depinde de bani de la București, din America… Nu a fost nimic clar… Știu că era o problemă, Sinagoga nu a putut fi clasată fiindcă terenul nu avea cadastru. Dosarul de clasare este destul de anevoios. Pe de altă parte, nu există nici o documentație depusă în acest sens. Doar dacă Sinagoga era clasată puteam face ceva. Noi am vrea în orice moment clasarea Sinagogii“.

Nici până astăzi nu a fost început vreun proces de clasare al Sinagogii Așkenaze, deși clădirea nu pare că mai poate rezista mult timp fără să se prăbușească.

Acest lucru dovedește faptul că, fără sprijinul și acordul proprietarului, Ministerul Culturii prin Direcțiile Județene pentru Cultură nu are pârghiile necesare de a clasa un imobil cu valoare istorică și arhitecturală și, în consecință, nu poate să protejeze imobilul de acțiunile aceluiași proprietar.

info-sud-est-campanie-patrimoniu

Ne bucurăm că ne citești!

Dacă vrei să ne și susții: