După aproape 70 de zile de la demiterea guvernului și dizolvarea parlamentului, președintele Tunisiei, Kaid Saied, a numit la 28 septembrie un nou prim-ministru. Este vorba despre Najla Bouden Romdhane, prima femeie care va conduce un Executiv în istoria lumii arabe.
“Este un moment istoric, o onoare pentru Tunisia și un omagiu adus femeii tunisiene”, a comentat președintele Republicii. Principala misiune a noului guvern, a mai adăugat șeful statului, va fi aceea de a lupta contra corupției și împotriva haosului din instituțiile de stat.
Najla Bouden Romdhane este născută în 1958, cu studii universitare la Paris, și predă geologie la Școala Națională de Inginerie din Tunis. Ea a mai condus departamentul pentru învățământ universitar din Ministerul Educației, acolo unde a reformat profund, legând procedural competențele diplomelor de studii cu piața munciii.
Tunisia face o revoluție în Islamul politic. Va avea Najla Bouden Romdhane putere și soluții să reformeze țara arabă?
Ales în 2019 ca președinte al Tunisiei, Kais Saied, un conservator, fost professor de drept la Universitatea din Tunis, a jurat să respecte Constituția. În 25 iulie 2021, însă, președintele a demis guvernul islamist al formațiunii Ennahdha, a dizolvat Parlamentul controlat de islamiștii moderați și a suspendat puterile legislative și executive înscrise în Constituția din 2014, cele care nu se referă la puterile șefului statului. După 23 de ani de regim autoritar, până la Primăvara arabă din 2011, și alte 10 guverne într-un deceniu, președintele Kais Saied tinde mai degrabă să invite la scrierea unei Constituții tunisiene cu regim prezidențial, după modelul francez, fosta putere colonială.
Najla Bouden Romdhane va conduce un guvern după ce, timp de două luni, președintele Republicii nu a avut la dispoziție un Executiv și un Parlament. Prin Decretul prezidențial din 22 septembrie, șeful statului a impus, în articolul 8, prevederea potrivit căreia “puterea executivă este exercitată de Președintele Republicii, asistat de un guvern condus de un prim-ministru”. Tocmai acest termen, “asistat”, este cel care provoacă destulă confuzie și care stârnește polemici în legătură cu misiunea politică și administrative a primei femei prim-ministru din istoria arabă.
Islamiștii demiși de la putere de președintele Kais Saied au criticat dur numirea Najlei Bouden Romdhane la conducerea guvernului. Samir Dilou, unul dintre liderii mișcării islamiste Ennahdha, și fost parlamentar, declara cotidianului tunisian “La Presse” că nominalizarea acesteia ar fi “anticonstituțională”. ”Este un guvern ilegitim”, a spus Samir Dilou.
Președintele Kais Saied criticase anterior guvernul islamist condus de Hichem Mechichi, demis prin lovitura din 25 iulie, pentru faptul că nu avea în componența lui nicio femeie.
Există o majoritate de opinii potrivit cărora puterile executive ale noului prim-ministru vor fi mult mai reduse decât ale predecesorilor. Cea mai mare parte a prerogativelor guvernului, așa cum sunt ele înscrise în Constituția din 2014, au fost trecute între puterile președintelui Republicii. Kais Saied a explicat că măsurile limitării deciziilor guvernului și suspendării Parlamentului sunt necesare pentru a depăși paralizia politică, stagnarea economică și răspunsul slab al autorităților la pandemia covid-19. Președintele a promis că nu va fi un dictator dar în același timp ce nu a pus nicio limită de durată pentru adunarea prerogativelor în mâinile șefului statului. Kais Saied a mai stabilit și că va numi un comitet care va urma să scrie amendamente la Constituția din 2014, modificări menite să stabilească “o adevărată democrație în care poporul să fie cu adevărat suveran”.
Mai frust, influentul cotidian german “Sűddeutsche Zeitung” concluziona că una dintre principalele sarcini ale prim-ministrului Najla Bouden Romdhane va fi reluarea discuțiilor cu Fondul Monetar Internațional pentru a evita falimentul national al Tunisiei.
Câtă criză este în Tunisia și ce soluții pot fi?
Tunisia este locul în care a izbucnit mișcarea politică intitulată Primăvara Arabă, în 2011, îndreptată împotriva dictaturilor din statele Africii de Nord și Orientului Mijlociu. După mai bine de un deceniu de la izbucnirea ei, Tunisia a rămas printre puținele democrații constituționale arabe.
Economia tunisiană nu a reușit să își revină după prăbușirea autocrației. Institutul de Statistică de la Tunis a menționat că șomajul a atins în vara acestui an 17,8% din totalul forței de muncă, în special tineri, iar deficitul fiscal s-a adâncit la peste 11% în 2020. Economia a scăzut cu 8,2% anul trecut, în timp ce datoria publică a ajuns la 87% din Produsul Intern Brut.
Creșterea economică după 2011 a fost tot timpul modestă, de numai 0,6% anual, în lipsa unor reforme structurale și a investițiilor. Țara are o adevărată armată de funcționari publici, 14% din forța de muncă lucrând în birocrația de stat. Pandemia covid-19 a adus grave prejudicii sectorului turistic, cel care a construit peste 400.000 de locuri de muncă directe și care aducea 15% din Produsul Intern Brut al țării. 20% din populația Tunisiei (aproximativ 12 milioane locuitori) este considerată ca fiind săracă sau vulnerabilă, deoarece dispune de mai puțin de 5,5 dolari pe zi ca venit.
Până la sfârșitul anului 2021, Tunisia trebuie să ramburseze 4,5 miliarde euro și, pentru a acoperi cheltuielile bugetare pentru acest an, mai are nevoie de aproape 6 miliarde euro. În vară, când a trebuit să plătească o tranșă de 1 miliard de euro în contul datoriei externe, oficialii au apelat la rezervele valutare ale țării.
Najla Bouden Romdhane “a dovedit performanță în reformarea învățământului superior”, scria cu speranță cotidianul arab “El Watan”. Cei mai mulți așteaptă de la noul prim-ministru să rezolve o bună parte a crizei sistemice și economice în care se află Tunisia după 2011. Totuși, încă nu este foarte clar dacă prerogativele ei vor fi libere de influențele președintelui Republicii și nici dacă, chiar și fără Parlament, va obține sprijinul decidenților politici, inclusiv al mișcărilor islamiste. Așteptările sunt imense, societatea tunisiană este obosită de schimbări și promisiuni și așteaptă un viitor mai bun.
Cu o femeie la conducerea guvernului, Islamul politic a făcut un pas major înapoi. Rămâne de văzut dacă modernizarea și prosperitatea Tunisiei vor fi după model european sau dacă țara va urma cursul dramatic al Libanului, statul prăbușit de corupție și ineficiență instituțională.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
