Poliția și Parchetul General nu dau informații despre abuzurile împotriva refugiaților ucraineni, pentru că ”nu sunt obligate să facă statistici a la carte” și ”n-au indicatori”/ România, criticată pentru că nu protejează suficient migranții

Inspectoratul General de Poliție și Parchetul General nu dau informații despre abuzurile împotriva refugiaților ucraineni, pentru că nu sunt obligate ”să facă statistici a la carte” și n-au ”indicatori statistici”, reiese din răspunsurile celor două instituții la solicitările Info Sud-Est referitoare la infracțiunile comise împotriva refugiaților, de la începutul războiului în 24 februarie 2022. În acest timp, rapoartele internaționale critică România pentru că nu verifică suficient cazurile de abuz împotriva migranților și nu îi protejează pe aceștia cât ar trebui.

Info Sud-Est a trimis solicitări în temeiul Legii 544/2001, privind liberul acces la informații de interes public, către Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR), Parchetul General (PG), Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), către direcțiile generale de asistență socială și protecție a copilului din județele unde s-au format cele mai numeroase comunități de ucraineni de la începutul invaziei ruse (DGASPC) și la ONG-urile cu care Guvernul României a colaborat pentru acordarea de ajutor și protecție refugiaților care ajungeau în țară.

Am cerut, tuturor, să ne pună la dispoziție cazuri concrete, statistici sau orice informație dețin despre infracțiuni comise împotriva ucrainenilor, fie că este vorba de lovire, tâlhărie, agresiune sexuală, tentativă de viol, răpire, trafic de persoane, șantaj, tentativă de omor, omor, proxenetism sau trafic de droguri (”cărăuși”), dar și alte abuzuri și infracțiuni care implică violența și/sau coerciția.  

ONG-urile au transmis fie că nu cunosc cazuri sau că nu intră în aria lor de competență, fie că vor documenta și vor reveni cu răspunsuri (și nu au mai revenit) sau nu au răspuns deloc de la început.

Autoritatea Națională pentru Protecția și Drepturile Copilului (ANPDC), instituție aflată în subordinea Ministerului Familiei, care coordonează activitatea DGASPC-urilor din țară, susține că ”nu i-a fost comunicată existența unor cazuri confirmate de abuz, neglijare sau exploatare la adresa minorilor ucraineni”, însă detalii punctuale și o evidență a situațiilor de suspiciuni de abuz sau eventuale cazuri confirmate sunt disponibile la nivelul fiecărei DGASPC din țară. Răspunsul integral, aici.

DGASPC Constanța, Tulcea și din Sectoarele 1, 4 și 6 din Capitală nu au răspuns nici ele solicitărilor până la publicarea acestui e-mail. 

DGASPC Ilfov, Suceava, Galați, Maramureș, Timiș, Cluj și Sectoarele 2, 3 și 5 din Capitală au transmis că nu cunosc, nu dețin informații sau statistici cu privire la subiect sau că nu au înregistrat cazuri de violențe și/sau abuzuri sau alte infracțiuni comise împotriva refugiaților ucraineni.   

DIICOT, instituția care investighează, printre altele, cazuri de proxenetism, trafic de persoane și droguri, a transmis că va reveni cu un răspuns, dar nu a transmis informațiile solicitate până la publicarea acestui articol.

Poliția Română, instituția care are în subordine toate inspectoratele de poliție din teritoriu, a transmis că nu deține datele statistice în forma solicitată de reporterii ISE și că legea obligă instituția doar să pună la dispoziție ”informațiile existente, în materialitatea lor, și nu aceea de a prelucra anumite date pentru a obține ca produs final informațiile în forma solicitată”: 

• ”În urma consultării structurii de specialitate din cadrul Poliției Române, a rezultat faptul că nu deținem datele statistice în forma solicitată de dumneavoastră.Precizăm faptul că, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare, stabilește obligația autorităților/instituțiilor publice de a pune la dispoziție informațiile existente, în materialitatea lor, și nu aceea de a prelucra anumite date pentru a obține ca produs final informațiile în forma solicitată”, se arată în răspunsul IGPR.

Poliția invocă și o decizie a Curții de Apel București din 2009 în care judecătorii susțineau că legea nu impune instituțiilor să prelucreze informațiile pentru a transmite ”statistici a la carte”, pentru că activitatea ”ar deveni mult prea împovărătoare”. Răspunsul integral, aici.

• Pentru a înțelege dacă există un fenomen al abuzurilor comise împotriva refugiaților ucraineni și care este amploarea acestuia am întrebat Poliția câte plângeri au fost înregistrate la nivel național după 24 februarie, privind infracțiuni care implică violența asupra ucrainenilor (lovire, tâlhărie, agresiune sexuală, tentativă de viol, răpire, trafic de persoane, șantaj, tentativă de omor, omor, alte infracțiuni care implică violența), câte din ele au fost închise, câte au fost preluate de parchete și câte dintre acestea au implicat victime minore. 

Nici Parchetul General nu a transmis informații despre infracțiuni comise împotriva refugiaților ucraineni invocând ”formulare statistice aprobate de CSM” și ”indicatori statistici” care nu există:

• ”(…) în formularele statistice aflate în uzul Ministerului Public, aprobate prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 69/2014, nu există indicatori statistici de natura celor solicitați”. Răspunsul integral, aici.

• La Parchetul General am întrebat câte dosare penale au fost deschise la nivel național privind aceleași infracțiuni comise împotriva cetățenilor ucraineni după invazia rusă, câte au fost închise, câte trimise în judecată și câte au implicat victime minore. 

România se luptă pe hârtie și în discursul public cu abuzurile împotriva refugiaților

Răspunsurile instituțiilor publice care denotă lipsa informațiilor, a transparenței și a unei monitorizări aplicate a infracționalității împotriva refugiaților ucraineni vin în contradicție cu declarațiile publice ale autorităților române de la începutul războiului. 

Autoritățile au susținut public, la cel mai înalt nivel, că iau măsuri suplimentare și consolidează politica de protejare a refugiaților în fața traficului de persoane și a abuzurilor de orice fel.

Spre exemplu, într-un document din 11 aprilie 2022, la nici două luni de la începutul războiului, numit ”Răspunsul României la criza umanitară a refugiaților”, Cancelaria prim-ministrului aloca un subcapitol (”Măsuri de siguranță”) referitor la măsurile luate de Stat împotriva traficului de persoane via refugiați. Documentul face referire și la un număr gratuit (0800.500.333) pentru raportarea situațiilor de violență domestică, trafic de persoane, discriminare de gen sau discriminare multiplă. 

• ”La granița cu Ucraina și Moldova, pentru supravegherea și controlul trecerii frontierei și asigurarea ordinii publice în zona de frontieră, au fost dislocați peste 5.000 de angajați ai Ministerului Afacerilor Interne, dintre care peste 2.000 de polițiști de frontieră, peste 2.000 de polițiști, aproape 600 de jandarmi, 600 de ofițeri pentru situații de urgență și 16 ofițeri ai Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI). În plus, 123 de lucrători FRONTEX sunt, de asemenea, implicați în activități de sprijinire a refugiaților. Angajații Ministerului Afacerilor Interne acționează în vederea combaterii diferitelor tipuri de infracțiuni, inclusiv a traficului de persoane, derulând activități de prevenire și combatere. A fost instituit un mecanism simplificat de identificare a cazurilor de trafic de persoane și au fost diseminați indicatorii de identificare și proceduri de referire directă a victimelor traficului de persoane către polițiștii de frontieră și către centrele de primire a azilanților. Cooperarea cu societatea civilă în domeniul prevenirii și asistenței victimelor este un element cheie al luptei împotriva traficului de persoane în contextul crizei umanitare a refugiaților”.

Și Bogdan Ivănel, co-fondator și CEO al Asociației Code for Romania, trăgea un semnal de alarmă asupra nevoii de prevenire a traficului de persoane și abuzurilor împotriva refugiaților din Ucraina, la câteva zile de la izbucnirea războiului:

• ”Este important ca oamenii aceștia să fie în siguranță. În aceste contexte apar foarte multe situații, de trafic de persoane, de abuz, pentru că aceste persoane sunt vulnerabile și vor apărea cei care să ia un avantaj din asta”, declara acesta pentru RFI.

Alte ONG-uri au propus diferite măsuri pentru ajutorarea femeilor din Ucraina care ajung în țară și pot deveni victime ale violenței, abuzurilor sexuale sau traficului de persoane.

Alte instituții, precum DGASPC Suceava (punct principal de intrare în țară al ucrainenilor) au publicat pe site, în ambele limbi, sfaturi despre cum pot evita refugiații să devină victime ale abuzurilor de orice fel, între care: 

• să refuze sprijinul persoanelor care le ridică semne de întrebare, să nu predea documentele de identitate în afara autorităților, să nu presteze servicii sexuale contra voinței, să nu predea telefonul mobil și să apeleze diferite numere de telefon în funcție de urgența pe care au o sau situația în care se află. 

Mai mult, în 29 iunie 2022, Guvernul României a emis o Ordonanță de Urgență care prevede ”implementarea Planului național de măsuri cu privire la protecția și incluziunea persoanelor strămutate din Ucraina, beneficiare de protecție temporară în România”.

Concret, documentul presupune printre altele și constituirea, prin decizia premierului, a unui grup de lucru pentru prevenirea exploatării sexuale, abuzului și a riscurilor asociate traficului de persoane destinat persoanelor strămutate din Ucraina.

”Riscul de trafic de ființe umane cu femei și copii a fost subliniat în toate țările vizitate” – Comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului

Nu în cele din urmă, raportul Expert Forum din iulie 2023, ”Problemele refugiaților ucraineni și ce ne spun ele despre România”, arată că ucrainenii au fost supuși și altor feluri de abuzuri, cum ar fi cele financiare. Refugiații le-au semnalat în numeroase cazuri la Poliție, în ce privește decontarea banilor din programul 50/20 (cazare și masă): 

• ”S-a ajuns astfel la abuzuri pe care ucrainenii le percep şi le reclamă, uneori chiar la Poliţie, dar fără efect deoarece investigaţiile sunt dificile fără dovezi scrise iar numărul de cazuri imens. Uneori ucrainenii, în special cei mai în vârstă, au semnat fără să ştie ce semnează; alteori există bănuiala că s-au depus chitanţe de mână semnate în fals”, se arată în raport. 

În aprilie 2022, într-o declarație privind riscurile de trafic și exploatare cu care se confruntă refugiații din Ucraina, Înaltul Comisar Asistent pentru Operațiunile de Protecție al Biroului ONU pentru refugiați (UNHCR/ICNUR) a subliniat, de asemenea, faptul că: 

• „(se știe că) riscurile de violență bazată pe gen, trafic, abuz, traume psihologice și separare a familiei cresc în perioadele de conflict și strămutare, dar având în vedere profilul de gen al acestui flux de refugiați și faptul că mulți copii au fugit singuri, acestea sunt acum multiplicate. În plus, acuzațiile sunt în creștere”. 

Mai mult, Comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului a subliniat faptul că:

• „Riscul de trafic de ființe umane cu femei și copii a fost subliniat în toate țările vizitate și că este nevoie de consolidarea eforturilor de prevenire și combatere a traficului de ființe umane”. 

Astfel, copiii neînsoțiți și alte grupuri vulnerabile, precum persoanele de minoritate romă ar putea fi expuși la riscuri suplimentare, mai arată CCEDO în raport. 

România, în raportul Departamentului de Stat al SUA privind protecția victimelor refugiate

Raportul Departamentului de Stat al SUA (2023) privind protecția pe care România o acordă refugiaților care cad victime ale abuzurilor critică dur modul în care autoritățile se implică în ajutorarea migranților:

Raportul arată că autoritățile au investigat, urmărit penal și condamnat un număr semnificativ mai mic de traficanți decât ar fi trebuit: 

• ”(…) Presupusele complicități în infracțiunile de trafic au persistat, în special în cazul funcționarilor care exploatau copii aflați în grija unor centre de plasament sau a unor centre de plasament administrate de guvern. Autoritățile nu au depistat indicatorii de trafic de persoane și nici nu au identificat în mod proactiv victimele în rândul populațiilor vulnerabile, cum ar fi solicitanții de azil, migranții, persoanele care  practică sexul comercial sau copiii din instituțiile administrate de guvern. În plus, guvernul nu a oferit fonduri suficiente ONG-urilor pentru servicii de asistență și protecție, lăsând majoritatea victimelor fără servicii și expunându-le riscului de a fi traficate din nou. În cele din urmă, modificările legislative au împiedicat urmărirea penală și au dus la impunitate pentru unii oficiali complici ai infracțiunilor de trafic de persoane”. 

În raport se mai arată că Guvernul a redus eforturile de aplicare a legii, instanțele au schimbat metoda de calculare a termenului de prescripție, ceea ce a dus la nepedepsirea inculpaților, dar și că există o posibilă complicitate oficială în infracțiunile de trafic de persoane în cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări.

Documentul oficialilor SUA arată și că România rămâne o țară sursă principală pentru victimele traficului sexual și ale traficului de forță de muncă în Europa, iar una dintre recomandările din raport, de implementat cu prioritate de Statul român, este:

• ”Identificarea proactivă a potențialelor victime, în special în rândul populațiilor vulnerabile, cum ar fi solicitanții de azil, migranții, persoanele care practică sexul comercial și copiii din instituțiile guvernamentale”. 

Creșterea cererilor de servicii sexuale de la femeile din Ucraina

Un rezumat al cercetărilor ProUCare publicat la 1 februarie 2023 arată că, în general, în prezent, România are peste 800 de dosare în lucru, cu investigații naționale și internaționale în materie de trafic de persoane:

• ”Instrumentarea acestui număr foarte mare de dosare este realizat de 7 procurori și 48 de polițiști care lucrează cu normă întreagă în domeniul traficului de persoane. Acești ofițeri de poliție, cu greu fac față activităților de cercetare penală aflate în curs de desfășurare, existând în prezent o clară incapacitate a României de a monitoriza amploarea fenomenului traficului de persoane în rândul celor 20 de milioane de cetățeni români din țară și 5 milioane care trăiesc în străinătate, plus 1.8 milioane de persoane foarte vulnerabile venite din Ucraina și criminalitatea generată de conflict”. 

• ”Raportul de cercetare privind potențiale cazuri de violență sexuală și trafic de persoane” este realizat de experții Silvia Tăbușcă (ECLER), Alexandra Stroică (ECLER) și Stefan Leonescu (JRS România). ECLER este Centrul European pentru Educație și Cercetare Juridică (European Center for Legal Education and Research). 

Documentul mai citează datele colectate de Thomson Reuters la începutul conflictului care ”confirmă o cerere mare de acces la servicii sexuale oferite de femei ucrainene”, iar această cerere ”servește ca un stimulent puternic pentru traficanți în recrutarea și exploatarea femeilor din Ucraina la scară largă, precum și pentru rețelele de migrație ilegală care operează în zonele de frontieră pentru a facilita tranzitul”: 

• ”De la începutul crizei umanitare, traficul online a înregistrat creșteri uriașe ale căutărilor de conținut explicit și servicii sexuale oferite de femei și fete din Ucraina. De exemplu, traficul global de căutare pentru „material porno cu ucrainence” a crescut cu peste 600% de la începutul crizei umanitare, în timp ce căutările pentru „escorte ucrainence” au crescut cu 200%”, mai arată documentul citat. 

Abuzurile există. Și sunt multe.

În document sunt enumerate și câteva exemple concrete de abuzuri împotriva refugiaților ucraineni:

• ”Un caz de agresiune sexuală a fost semnalat în timpul cazării într-o mănăstire din județul Maramureș, care are o capacitate de cazare de 40 de locuri, toate ocupate de refugiați ucraineni. O femeie (22 de ani, mama unei fetițe de 2 ani) a raportat că a fost agresată sexual de stareț în primele zile de cazare la mănăstire. Tânăra a intrat în țară prin punctul de trecere a frontierei Sighet și a primit un bilet pentru a călători la București. Cum nu avea planuri concrete, a fost dusă la mănăstire de un preot care obișnuia să primească refugiați de la voluntarii aflați la graniță. Un reprezentant al ONG-ului i-a cerut unuia dintre voluntari să caute mama și fata după câteva zile, iar agresiunea sexuală a fost semnalată. Sursele publice au menționat că victima a angajat un avocat care să o reprezinte în fața autorităților române, dar, în cele din urmă, nu a mers mai departe cu plângerea. În această situație, polițiștii au finalizat dosarul și l-au trimis Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus pentru clasare, iar preotul a fost achitat de orice acuzație”, se arată în document. 

Alte situații semnalate în raport:

• ”O voluntară care lucra la frontieră a raportat că un bărbat ciudat, necunoscut, s-a apropiat de ea cerând să-i „aducă 3 refugiate” pentru transport”; 
• ”Un român care a fost condamnat de instanța de fond pentru trafic de persoane și proxenetism, a fost identificat la frontieră încercând să transporte femei singure”;
• ”Un caz de potențial trafic de minori a fost raportat către ECLER de un ONG din România care lucrează direct cu refugiații. Un cetățean vorbitor de limbă italiană, presupus diplomat care lucrează pentru o organizație internațională din sistemul ONU, a cerut sprijin pentru a reloca 100 de minori neînsoțiți în Italia, spunând că are un mandat din partea Guvernului italian pentru această acțiune. Deși i-a fost explicat faptul că sunt proceduri riguroase inter-guvernamentale care ar trebui urmate pentru transferul unor minori neînsoțiți, el părea a dori să le ocolească. ECLER a făcut cercetări suplimentare, aflând astfel că reprezentantul presupusei agenții ONU provine de la un ONG care are legătură cu mafia italiană, cu platforme de investigare a spălării banilor și diferite afaceri în domeniul ospitalității. ECLER a raportat cazul autorităților competente”.
• ”Un cetățean român a raportat către ECLER faptul că un grup de tinere ucrainence au fost așteptate la București, dar acestea au dispărut după ce un ONG de la frontieră le-a oferit cazare în tranzit de la graniță către capitală. S-a menționat că un voluntar român, ajutat de un transnistrean care vorbește limba rusă, a fost persoana care identifica ucraineni ce aveau nevoie de cazare la punctul de frontieră, transferându-i la un ONG care îi găzduia într-o sală de festivități. Persoana care a raportat cazul către ECLER a menționat faptul că tinerele au fost informate de reprezentanții ONG-ului că vor fi transferate în Italia pentru locuri de muncă, chiar dacă ele nu au solicitat acest lucru, ci intenționau să călătorească la București. Refugiatele au fost informate că acest ONG are parteneri în Italia și Germania care pot sprijini femeile singure din Ucraina. După raportarea acestui incident, la aproximativ o săptămână, tinerele nu au mai putut fi contactate pe telefoanele mobile sau pe rețelele de socializare. ECLER a raportat cazul autorităților române”. Documentul integral și alte exemple pot fi consultate aici.

Dar autoritățile române ”nu au statistici”. Și nici ”obligația să le facă a la carte”. 

Material realizat cu sprijinul unei burse din cadrul proiectului „Înțelege ca să ajuți. Perspectiva refugiaților ucraineni în media” derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate România și Moldova