„Panama Papers“ reprezintă o imensă scurgere de documente, intrate în posesia ziarului „Süddeutsche Zeitung“. Publicația germană, alături de International Consortium of Investigative Journalists și împreună cu peste 370 de jurnaliști din 78 de țări au analizat 11,5 milioane de documente, tranzacții bancare și emailuri care aparțin firmei de avocatură Mossack Fonseca din Ciudad de Panama, specializată în crearea de firme offshore. Proiectul editorial mondial, la care România ia parte prin jurnaliștii de la Rise Project, este noua variantă de lovitură media a celebrelor Wikileaks.
Dezvăluirile conform cărora unii dintre cei mai importanți oameni ai lumii sunt implicați în vârtejul offshore-urilor pot contribui substanțial la reconfigurarea atât a hărții politice a lumii, cât și a balanței de putere la nivel mondial.
Actorii principali scoși pe tapet de dosarele Panama au confirmat, dacă mai era nevoie, că evaziunea fiscală, minciuna și corupția se regăsesc până la cel mai înalt nivel al puterii. Informațiile scurse din firma de avocatură fac înconjurul lumii și identifică personaje de pe întreg mapamondul: președintele Argentinei, Mauricio Macri, premierul Islandei, Sigmundur Gunnlaugsson, regele Salman al Arabiei Saudite, emirul din Abu Dhabi și președinte al Emiratelor Arabe Unite, Khalifa bin Zayed Al Nahyan, președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, familia președintelui din Azerbaidjan, Ilham Aliev, cumnatul președintelui Chinei comuniste, verii președintelui Siriei, copiii premierului Pakistanului, fiul premierului din Malayesia, nepotul președintelui din Africa de Sud, alături de o pleiadă de foști miniștri, premieri și actuali membri ai legislativelor din întreaga lume.
Însă, cele mai expuse personaje în tot acest scandal sunt, de departe, Vladimir Putin, președintele Federației Ruse, ai cărui prieteni dețin offshore-uri în Panama, și premierul britanic David Cameron, al cărui tată, de asemenea, a preferat să plimbe banii prin paradisuri fiscale. Acestea sunt și numele pe care mass-media internațională le evidențiază constant în analizele referitoare la dosarele Panama.
Este clar și de ce.
Contextul internațional actual ne prezintă un conflict deschis între Federația Rusă, pe de o parte, Uniunea Europeană și SUA, pe de altă parte.
Cheia acestui conflict și factorul destabilizator pare a fi, în prezent, decizia britanicilor în urma referendumului din 23 iunie, atunci când Regatul Unit va hotărî dacă va ieși sau nu din Uniunea Europeană, așa numitul Brexit.
Politica de izolare a britanicilor, ce devine din ce în ce mai evidentă și poate atinge cote maxime la sfârșitul lunii iunie, nu va avea doar efecte interne, ci, așa cum previzionează mulți specialiști, o ieșire a Marii Britanii din UE ar însemna, practic, o slăbire a structurii europene și ar putea duce, în cel mai rău caz, la dispariția construcției. Publicația germană „Der Spiegel” arată că un Brexit ar presupune o scădere cu 17% a puterii economice a UE şi pierderea a 13% din populaţie.
Într-un scenariu pesimist în care acest lucru se va întâmpla, Federația Rusă ar înregistra o mare victorie și ar fi mult mai relaxată în viziunea sa imperialistă, confirmată de anexarea Crimeei, dar ar avea și premisele necesare de a-și permite să privească mult mai încrezătoare către Orient. Supusă unor sancțiuni stricte după evenimentele din Ucraina de la începutul lui 2014, Federația Rusă ar putea profita de criza structurală a Uniunii Europene și ar putea deturna state de pe flancul estic al continentului de la o viziune europeană către una euroasiatică.
Această politică izolaționistă a guvernului de la Londra este bine cunoscută americanilor, care par să rememoreze perioada anilor `30, atunci când, prin doctrina Monroe și retragerea intereselor lor din Europa, bătrânul continent a intrat în scurt timp în cel de-al Doilea Război Mondial.
Revenind la Panama Papers, aceste scurgeri de informații au reușit să scoată la iveală faptul că marea corupție financiară la nivel mondial trece prin paradisurile fiscale din multe colonii şi teritorii britanice – Jersey, Cayman, Bahamas, Bermude, Insulele Virgine Britanice.
Pe de altă parte, este bine cunoscut faptul că Marea Britanie este de altfel și țara care deține pe teritoriul său, prin băncile sale, foarte mult capital al oligarhilor ruși.
Poate nu este deloc întâmplător că presa internațională accentuează constant, în urma scurgerilor de informații din Panama, legăturile celor doi lideri, britanic și rus, cu aceste paradisuri fiscale. O relaxare a Marii Britanii și o încurajare a Federației Ruse prin această mișcare nu pare a fi un scenariu ce se poate termina cu happy end, iar SUA știu asta.
Pe de altă parte, informațiile din Panama Papers au scos pe tapet mulți dintre liderii corupți ai lumii. Nordul infailibil al Europei a fost demitizat în urma demisiei premierului Islandei, lider ce deținea un offshore în Panama, ministrul Industriei și Turismului din Spania și-a dat demisia, protestatarii din Malta cer, de asemenea, demisia premierului, prim-ministrul Pakistanului a ajuns într-o vizită fulger la Londra iar locatarul de pe Downing Street 10 este obligat să conceapă o nouă lege a evaziunii fiscale în Marea Britanie, după ce tatăl său a fost expus în dosarele Panama, iar manifestațiile anti-austeritate s-au declanşat cu intensitate. Singurul care a refuzat să se supună unor dezbateri publice şi politice interne este liderul rus Vladimir Putin. Şeful de la Kremlin admite că informaţiile din anchetă sunt adevărate, însă spune că acestea nu dezvăluie nimic ilegal și că nu există nici un element de corupție. În opinia președintelui Federației Ruse, această anchetă jurnalistică vizează să „genereze tulburări” cu privire la activităţile prietenilor săi și crede că „oponenţii noştri sunt îngrijoraţi mai presus de toate de unitatea şi consolidarea naţiunii ruse (…) Încearcă să ne clatine din interior, să ne facă mai obedienţi. Aşa încât au creat un produs informaţional“.
Poate cel mai important efect al dosarelor Panama este crearea unei presiuni populare în statele în care corupția la nivel înalt a ieșit la iveală. O victorie a oamenilor ce s-au săturat de corupție poate reprezenta un succes acolo unde negocierile diplomatice, sancțiunile internaționale sau chiar armele clasice nu au reușit să schimbe nimic.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
