Dat fiind că o perioadă de timp mă aflu în Lituania pentru a preda un curs la Universitatea Romeris din Vilnius (o universitate cu 22 de mii de studenţi), iar în paralel desfăşor un proiect de
cercetare privind practicile de predare a totalitarismului sovietic în sistemul de învăţământ lituanian, nu puteam rata ocazia de a cunoaşte diaspora românilor din Lituania. Diaspora este organizată în Societatea culturală a românilor „Dacia” şi este considerată cea mai veche asociaţie a moldovenilor din străinătate. Majoritatea absolută a românilor din Lituania sunt veniţi din Republica Moldova (o parte din Ucraina), ca rezultat al politicilor sovietice de deportare, colonizare sau prin căsătorii mixte, iar la începutul anilor 1990 aici existau în jur de o mie de români.
OCTAVIAN ŢÂCU
-Şef de Catedră al facultăţii de Istorie Contemporană
Universală şi Ştiinţe Politice, la Universitatea Liberă
Internaţională din Moldova (ULIM)
-Autor al monografiei „Problema Basarabiei şi relaţiile
sovieto-române în perioada interbelică“ (1919-1939)
-Multiplu campion al Republicii Moldova la box,
participant la Jocurile Olimpice din Atlanta (1996),
medaliat cu argint la Cupa Europei (1999)
Congresul de constituire a Societăţii a avut loc încă în anul 1989, în contextul destrămării URSS, iar ei şi-au zis români de la începuturi şi aşa au rămas până în zilele noastre. Este o situaţie paradoxală dintr-un anumit punct de vedere, deoarece în Republica Moldova persistă încă o dihotomie referitoare la identitatea naţională, cu populaţia majoritară continuând a se diferenţia între a fi români sau moldoveni.
Nu a fost aşa în cazul românilor din Lituania, iar acest lucru poate fi explicat prin faptul că la sfârşitul anilor 1980 această republică a stat în fruntea mişcărilor de eliberare naţională din URSS, a fost cea care a insistat asupra condamnării exprese a Pactului Molotov-Ribbentrop şi a fost prima republică sovietică care încă din 1990 şi-a proclamat independenţa faţă de Moscova. Mai mult decât atât, Lituania acţiona ca un „agent mobilizator” al mişcărilor de eliberare naţională din republicile sovietice şi susţinea Frontul Popular din Moldova, a cărui repere de constituire, la fel ca şi lupta pentru ieşirea din imperiul sovietic, erau determinate de revenirea la identitate şi limba română. Asta explică de ce românii din Lituania nu au dubii în privinţa identităţii lor naţionale, un lucru care l-am constatat de fapt în cazul românilor din toate republicile baltice.
Societatea a organizat o excursie prin locurile istorice ale Lituaniei, la care ne-am alăturat împreună cu renumitul scriitor şi publicist Valeriu Matei, membru de onoare al Academiei Române, şi cu un grup de studenţi din Republica Moldova care îşi fac studiile la diferite universităţi din Vilnius. Pe parcursul excursiei, preşedinta Societăţii, Lucia Andriescu-Bartkiene, care timp de 12 ani a moderat la televiziunea lituaniană o emisiune dedicată minorităţilor, ne-a povestit despre activităţile pe care le au românii în Lituania, ne-a informat că din societate fac parte în jur de 50 de români, iar numărul total al acestora în Lituania actualmente este de circa 600. Diaspora consemnează anual două date importante, atât 1 decembrie, ziua naţională a României, cât şi 27 august, ziua independenţei Republicii Moldova.
Am avut ocazia să cunosc mai mulţi români de succes din diasporă, printre care Ipolit Leca, unul din fondatorii Societăţii şi o perioadă preşedinte al acesteia, plecat din R. Moldova în anul 1979 şi care actualmente este unul din cei mai buni traducători şi ghizi de limbă italiană din Lituania.
Cel mai mult m-a emoţionat întâlnirea cu cea mai vârstnică româncă din Lituania, Olga Vârlan, din satul Verejeni (Teleneşti, R. Moldova). Femeia a fost deportată în anul 1949 împreună cu mama ei şi încă trei surori în regiunea Irkutsk, acolo şi-a cunoscut viitorul soţ, un lituanian care la fel a fost deportat de sovietici împreună cu familia sa, iar din anul 1958 locuieşte împreună cu acesta în Lituania. Ea a ajuns să fie una din cele mai renumite florărese din Lituania, la care în perioada sovietică veneau înalţii demnitari de partid pentru ornamente şi buchete florale. Pe faţa ei senină, fără riduri, a scăpat lacrimi atunci când şi-a amintit contextul deportărilor, întrebându-se pe sine şi pe noi, cum probabil a făcut-o de sute de ori până atunci, cu ce a fost vinovată pentru faptul că a trebuit să îndure, copil fiind, deportarea de pe locurile natale.
Am vizitat mai multe locuri interesante, printre care Cetatea Kaunas, biserica ortodoxă din oraşul Kėdainiai, iar momentul cel mai important al călătoriei a fost vizita la Colina Crucilor de lângă oraşul Šiauliai, un loc unic în lume în felul său. Aici se află zeci, dar poate sute de mii de cruci de diferite dimensiuni, făcute din diverse materiale şi venite din toate colţurile lumii. În perioada
post-sovietică, Colina Crucilor a devenit un loc de pelerinaj pentru creştinii din întreaga lume, iar în anul 1993 locul a fost vizitat de Papa Ioan Paul al II-lea, care a declarat că acest loc „…ar trebui vizitat de orice creştin”.
De la un timp au şi românii acolo o cruce, Crucea Moldovenilor, făcută din piatra de la Cosăuţi, instalată de Societatea „Dacia”, cu suportul autorităţilor lituaniene. Am revenit la Vilnius discutând despre situaţia din R. Moldova şi România, cântând cântece româneşti şi lăsând pe la casele lor pe cei care ni s-au alăturat în această călătorie. Aşa am aflat că românii din Lituania trăiesc în Kaunas, Šiauliai sau Kėdainiai, departe de casă, dar uniţi între ei prin amintirile pe care le mai păs-trează faţă de locurile natale.
- Fragmente dintr-o dronă au fost găsite în Insula Mare a Brăilei - 29 martie 2024
- Se oprește apa, marți, în mai multe zone din Constanța - 29 martie 2024
- UPDATE Explozie la Rafinăria Petromidia / Plan Roșu de Intervenție activat/ O conductă de benzină a explodat/ Flacăra a fost stinsă/ 20 de persoane au fost evacuate/ A fost dezactivat Planul Roșu - 29 martie 2024