A schimbat lumea muzicii, a definit un întreg gen muzical și a mușcat capul unui liliac – lumea și-a luat marți rămas bun de la “Prințul Întunericului”, Ozzy Osbourne, care s-a stins din viață la 76 de ani – dintre care majoritatea pot fi descriși într-un singur cuvânt: Heavy.
Povestea lui John Michael Osbourne începe în 1948 în Aston, Birmingham, așa numitul “atelier al lumii”. Fiul a doii muncitori de fabrică, “Ozzy”, după cum a fost poreclit de colegi, a avut o copilărie complicată, marcată de sărăcie, abuz sexual și o carieră criminală de scurtă durată, explică The Guardian.
După cum a explicat într-un interviu în 2014, a fost întotdeauna un copil rebel – era dislexic, ceea ce i-a afectat considerabil performanța școlară, și văzut ca “tipul nebun” dar amuzant de către colegi, a plecat de acasă devreme și a trăit, timp de câțiva ani, aproape ca un vagabond. A avut parte de o “lecție scurtă și dură” în adolescență: a fost prins la furat, nu și-a plătit amenda și a petrecut câteva săptămâni în închisoare.
A fost un început dur, dar totul s-a schimbat la 18 ani, când a primit cadou un microfon de la tatăl său. La 20 de ani, a făcut deja istorie.
Un nou stil de muzică
Istoria muzicală nu duce lipsă de artiști cărora nu le-a fost teamă să pășească pe drumuri neexplorate, însă din lunga listă de pionieri muzicali ai secolului al XX-lea, puțini se pot lăuda cu succesul înregistrat de Ozzy, Tony Iommi, Geezer Butler și Bill Ward, când au fondat Black Sabbath în 1968.
Cu numele inițial Earth Blues Company, sau Earth, cei patru tineri din Birmingham au capturat atenția lumii în 1968, cu un cântec despre o apariție misterioasă pe care Geezer Butler ar fi văzut-o într-o noapte la capătul patului său. Grupul a compus o melodie despre această vizită “din partea întunecată”, intitulând-o „Black Sabbath” (după filmul cu Boris Karloff din 1963), iar aceasta a devenit peste noapte parte a identității trupei. Astfel, când au fost nevoiți să-și schimbe numele pentru că o trupă denumită Earth exista deja, alegerea a fost una simplă, conform site-ului oficial al Black Sabbath.
În scurtă vreme, s-a dovedit că stilul neconvențional, referințele la figuri întunecate și sunetele distorsionate de chitară erau elementele pe care și le dorea lumea la acea vreme. După cum amintește Encyclopedia Britannica, heavy metalul începuse deja să se remarce în Marea Britanie la mijlocul anilor ‘60, prin intermediul artiștilor precum Jimi Hendrix, Cream, The Yardbirds și Jeff Beck Group.
Cu toate acestea, acest nou stil a luat cu adevărat formă în perioada 1969-1970, prin intermediul trupelor Led Zeppelin, Deep Purple și Black Sabbath, odată cu lansarea albumelor „Led Zeppelin II”, „Deep Purple in Rock” și, respectiv, „Paranoid”.
50 de ani de Heavy Metal
Debutul exploziv al Black Sabbath în Marea Britanie este una dintre cele mai faimoase povești din istoria muzicii rock, dar deceniile de activitate care au urmat nu pot fi ignorate: Din 1970 până în 1995, trupa a lansat 18 albume, iar după o “pauză” de aproape două decenii, membri originali ai formației s-au reunit în 2013 pentru un ultim album – intitulat, simplu, “13”.
Anii ‘70 sunt universal recunoscuți drept perioada de apogeu a trupei – au înregistrat un succes comercial considerabil cu albume precum “Paranoid”, “Master of Reality” și “Sabotage”, care au vândut milioane de copii, iar pe la mijlocul deceniului, până și criticii muzicali au început să-i adore, amintește BBC.
Dar aceasta a fost și perioada de exces și abuz de substanțe care au contribuit la legenda Black Sabbath aproape la fel de mult ca muzica – în cazul lui Ozzy, dependența sa de droguri i-a afectat în mod considerabil relația cu ceilalți membri ai trupei. În final, în 1979, “prințul” muzicii metal a fost dat afară din trupă și înlocuit de Ronnie James Dio.
În mod surprinzător, însă, cariera sa nu a încetinit prea mult – Ozzy s-a reinventat aproape imediat, iar în 1980 a lansat “Blizzard of Ozz”, albumul care a inclus unele dintre cele mai apreciate cântece ale carierei sale, cum ar fi “Crazy Train” și “Mr. Crowley”. Următorul album, “Diary of a Madman”, lansat în 1981, a înregistrat un succes similar. A fost, de asemenea, albumul favorit al lui Ozzy, fapt pe care l-a menționat în autobiografia sa, publicată în 2010.
Succesul de pe scenă nu a calmat, însă, uraganul din viața privată a artistului – la începutul anilor ‘80, existau foarte puține locații în lume mai periculoase decât perimetrul de 20 de metri din jurul lui Ozzy Osbourne, în special pentru animale.
De pildă, în 1982 a avut loc infamul incident de la Veterans Memorial Auditorium (acum Iowa Events Center) din Des Moines, Iowa, când rockerul legendar a mușcat dintr-un liliac mort în fața unei audiențe de aproape 5.000 de persoane. Puțină lume știe însă că nu este nici măcar prima oară când Ozzy a mușcat dintr-un animal mort în fața unei audiențe live.
În 1981, au apărut în presă povești conform cărora Ozzy că ar fi mușcat capetele a două porumbițe albe la convențiai CBS din Los Angeles, organizată pentru a sărbători lansarea în SUA a albumului “Blizzards of Ozz”, scrie Mojo Magazine. Planul fusese ca Ozzy să țină un discurs de mulțumire audienței sale și apoi să elibereze trei porumbițe simbolice ale păcii. Totuși, conform biografului Mick Wall, Ozzy consumase mult coniac în acea zi.
Aceasta este și perioada în care Ozzy a primit interdicție pe viață de a mai intra în San Antonio, Texas, după ce a urinat pe Cenotaful Alamo, un monument ridicat în 1939 pentru a-i onora pe bărbații care au murit în celebra bătălie din 1836, în timpul Revoluției Texane. Interdicția a fost ridicată abia în 1992, după ce Ozzy a făcut o donație generoasă organizației care întreține monumentul, conform Global News.
Legendele scrise în acești ani sunt prea numeroase pentru a fi descrise în detaliu – de la trasul de furnici roșii pe nas la momentul în care aproape a omorât, din greșeală, un preot cu o prăjitură pe care o umpluse cu hașiș afgan, este aproape un miracol faptul că povestea carierei lui Ozzy nu s-a încheiat la închisoare sau la morgă.
Un lucru este cert, însă: După cum a scris Tony Iommi, colegul său de la Black Sabbath, “Nu va mai fi un altul” ca Ozzy Osbourne.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
