Mesajul unui fost deținut politic: “Sute de mii de oameni au rezistat în beciuri sinistre, flămânzi și torturați/ Acum trebuie să stăm în casele noastre, alături de cei dragi”

Paul Andreescu, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politic din România, filiala Constanța, a transmis, marți, un mesaj către constănțeni, pe care îi încurajează să stea în case în aceste momente. Paul Andreescu vorbește despre experiența sa ca deținut politic și despre faptul că sute de mii de oameni au fost obligați să stea în beciuri sinistre, torturați, flămânzi și în frig, și totuși au rezistat.

Acum, mai spune Paul Andreescu, trebuie doar să stăm în casele noastre, alături de cei dragi, și să ne folosim de această armă cu care putem combate răspândirea coronavirusului.

“Luptăm împotriva unui inamic nevăzut și necunoscut, împotriva căruia singura noastră armă e “să stăm în acasă”. Să o folosim!”, a transmis Paul Andreescu.

Paul Andreescu a fost condamnat în 1956, la numai 17 ani și a trecut în cei cinci ani de detenție pe la Jilava, Gherla, Periprava, Stoeneşti, Salcia, iar în 1961 i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în comuna Rubla, raionul Brăila, regiunea Galați. Despre toți acești ani a scris în volumele memorialistice „Culorile suferinței”, apărute în decembrie 2013. (citește mai multe AICI)

Mesajul integral transmis de Paul Andreescu pe Facebook:

“Trecerea de la depline libertăți, la viață de claustrat în dosul ușilor închise, chiar dacă aceea este casa în care ai crescut sau pe care ai făcut-o pentru tine și familia ta și în care ai spus “ce bine e în căsuța noastră”, nu este ușoară, dar nici imposibil de suportat.

Amintiți-vă că în țara asta sute de mii de cetățeni, de la copil la barbă albă, s-au trezit aruncați în beciuri sinistre, în celule insalubre ale căror singure dotări erau un pat din beton, o saltea cu puține urme de pleavă, o pătură cazonă uzată, o oală emailată cu rol de wc și o ușă din fier, masivă și bine zăvorâtă și au rezistat zile, luni, ani. Și au rezistat flămânzi, torturați și în frig, fără cărți, fără plasme, fără dreptul de a dormi când vrei sau să faci ce vrei.

Acum suntem în casele noastre, alături de cei dragi nouă și pentru ei și pentru toți semenii noștri, pentru viitorul copiiilor și al țării, trebuie să rezistăm. Luptăm împotriva unui inamic nevăzut și necunoscut, împotriva căruia singura noastră armă e “să stăm în acasă”. Să o folosim!”