Keith Hitchins

Cu şase luni înainte de a împlini 90 de ani a plecat dintre noi Keith Hitchins. Probabil un Nicolae Iorga american al istoriei României şi Europei de Sud-Est.

Aproape 60 de ani profesorul Keith Hitchins a scris şi a vorbit despre români şi România într-o limbă română perfectă. Acum, la Marea Trecere, pot aminti că una dintre cele mai frumoase dovezi ale dragostei lui pentru România a fost să aleagă ca, în perioada ultimă a captivităţii, într-o formă fizică precară, să fie îngrijit de o asistentă de origine română, cu care vorbea în limba română.

Keith Hitchins a publicat despre români şi România la cele mai mari şi prestigioase edituri ale lumii. Născut la 2 aprilie 1931, sosit în România la începutul anilor 1960 pentru stagii de documentare şi pentru perfecţionarea limbii române, Profesorul Hitchins a făcut ordine în gâlceava politică şi ştiinţifică româno-ungară referitoare la Transilvania şi la problemele dintre diferitele ei comunităţi şi confesiuni. Prima lui carte, apărută în 1969 la Harvard University Press, se intitulează „Rumanian National Movement in Transylvania, 1780-1849”, o lucrare neegalată ca abordare, deşi a trecut jumătate de secol. Ultimele monografii, colosale ca abordare, inteligenţă analitică şi dimensiuni, se referă, desigur, tot la România: „The Romanians, 1774-1866” (Oxford University Press, 1996) şi „Romania, 1866-1947” (Oxford University Press, 1994). A rămas neterminată o monumentală istorie a României comuniste, pe care Keith Hitchins a tot sperat să o publice în ultimii ani.  Probabil că printre ultimele sale articole, dacă nu cumva ultimul, referitor la procesele de modernizare în Balcani în perioada dintre cele două Războaie Mondiale, a fost tipărit în România, în 2018.

Keith Hitchins a dat României, alături de prietenii lui Mihai Bărbulescu, Şerban Papacostea, Pompiliu Teodor şi Dennis Deletant, şi cea mai cinstită „Istorie a României” scrisă după prăbuşirea comunismului. Un volum riguros ca structură, filtrat de apanajele violente ale ideologiei, conturat de, probabil, tot ceea ce istoriografia românească putea aduna mai bun şi mai bine moral, împreună, într-un proiect editorial.

Profesor o viaţă la University of Illinois, Keith Hitchins a primit distincţii academice din partea univesităţilor „Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca, din Sibiu, Alba Iulia, Timişoara, Târgu Mureş şi Iaşi. De asemenea, în 2018, statul român l-a recompensat cu o înaltă distincţie oficială pentru meritele aduse.

Dincolo de abilităţile academice dovedite timp de şase decenii, aparte de cariera inconfundabilă a uneia dintre cele mai importante minţi care au scris despre România, pe Keith Hitchins îl asociez cu ceea ce îl caracterizează cel mai bine. Cafeaua puţin îndulcită şi mereu amintitele „continental breakfast” pregătite riguros în vila din strada Caragea Vodă 19, din Bucureşti, de marele său prieten, Şerban Papacostea. Acolo, Keith Hitchins a dat dovadă de ceea ce puţină lume a reuşit să vadă: sensibilitate, umanism, caracter, interes pentru generaţiile tinere, altruism, dorinţa de a ajuta cu orice. Am înţeles, într-o discuţie veche cu el, valenţa profundă a prieteniei şi a ajutorului pe care eşti obligat moral să îl acorzi atunci când ai pătruns în camera aurită a recunoaşterii profesionale. Era acelaşi sfat, spus într-o română perfectă, pe care mi-l dădea mereu Şerban Papacostea. Şi această parte a vieţii lui Keith Hitchins, creator de modele în lumea istoriografiei europene, ar merita o carte.

Cu Profesorul Keith Hitchins a plecat dintre noi cel mai bun şi mai important prieten din America. Sau, poate, ar trebui să reformulez aşa: a plecat dintre noi cel mai mare român din America.

Drum bun, Domnule Profesor! Luaţi-vă cărţile şi să aveţi cafeaua meritată, cu gustul pregătit de îngeri, la masa celui mai bun prieten, Şerban Papacostea.