Noua relație dintre Hanoi și Washington este despre potențarea Vietnamului ca putere regională asiatică, despre intrarea acestei țări în categoria strategică a producătorilor mondiali de tehnologie avansată și, mai sigur, despre eforturile comune de a bara intențiile hegemonice ale Beijingului în Marea de Est (Marea Chinei de Sud) și în Oceanul Pacific. Chiar dacă președintele Joe Biden a insistat la Hanoi că nu se dorește nici izolarea, nici înfruntarea R.P. Chineze, parteneriatul strategic dintre SUA și Vietnam este, definitoriu, despre îndiguirea colosului de la Beijing în pretențiile sale în Asia și Pacific.
Washington și Hanoi și-au normalizat relațiile în 1995, la 22 de ani după încheierea implicării SUA în războiul din Vietnam, iar din 2013 cele două state sunt angajate într-un parteneriat cuprinzător. După ce la 30 aprilie 1975 ultimul elicopter militar american decola de pe terasa ambasadei SUA din Saigon, capitala Vietnamului de Sud, un stat care nu mai există, toți președinții de la Washington din ultimul sfert de secol au fost la Hanoi. Bill Clinton a ajuns în 2000, George W.Bush în 2006, Barack Obama în 2016 iar Donald Trump, într-un mandat, de două ori, în 2017 și 2019.
La 10 septembrie a fost rândul președintelui Joe Biden să viziteze Vietnam. De data aceasta, în premieră, președintele Joe Biden a venit la invitația secretarului general al Partidului Comunist Vietnamez, Nguyen Phu Trong. Viceministrul de Externe, Ha Kim Ngoc, susținea că momentul este „foarte special” și că vizita președintelui Biden „arată că SUA respectă sistemul politic al Vietnamului, apreciază foarte mult rolul Partidului Comunist Vietnamez , al secretarului general Nguyen Phu Trong, și al celorlalți lideri”. În interviul publicat în oficiosul „Nhân Dân”, viceministrul mai insista și asupra momentului simbolic al îndeplinirii testamentare a idealului lui Ho Și Min, fondatorul Vietnamului contemporan, care îi solicita președintelui Harry Truman, în februarie 1946, o „colaborare deplină” cu SUA.
Following 50 years of progress in the relationship between our nations, from conflict to normalization, I am proud to have strengthened ties with Vietnam – a critical Indo-Pacific partner – even further.
— President Biden (@POTUS) September 12, 2023
The United States is a Pacific nation, and we are not going anywhere. pic.twitter.com/J4EnuuR00V
„SUA sunt o națiune din Pacific și nu vor pleca de aici”, a asigurat Joe Biden la conferința de presă de la Hanoi, după ce liderul comunist Nguyen Phu Trong, de 79 de ani, a ținut să sublinieze atmosfera intimă dintre interlocutori: „Nu ai îmbătrânit nicio zi și aș spune că arăți chiar mai bine decât înainte”. „Vietnam și SUA sunt parteneri esențiali într-un moment foarte important pentru întreaga lume”, mai spunea Nguyen Phu Trong, citat de agenția națională VNA. „Acest parteneriat se va baza pe respectarea deplină a principiilor fundamentale care au ghidat relațiile bilaterale până acum, pe respectarea Cartei ONU, a dreptului internațional, pe respectarea instituțiilor existente, a politicii interne proprii, a independenței, suveranității și integrității teritoriale reciproce” a asigurat liderul de la Hanoi.
SUA au devenit al 5-lea partener strategic al Vietnamului, după ce Hanoiul a acceptat ridicarea relațiilor bilaterale la acest nivel cu doar alte patru state: Rusia, R.P. Chineză, India și Coreea de Sud.
Noua relație dintre Hanoi și Washington este despre potențarea Vietnamului ca putere regională asiatică, despre intrarea acestei țări în categoria strategică a producătorilor mondiali de tehnologie avansată și, mai sigur, despre eforturile comune de a bara intențiile hegemonice ale Beijingului în Marea de Est (Marea Chinei de Sud) și în Oceanul Pacific. Chiar dacă președintele Joe Biden a insistat la Hanoi că nu se dorește nici izolarea, nici înfruntarea R.P. Chineze, parteneriatul strategic dintre SUA și Vietnam este, definitoriu, despre îndiguirea colosului de la Beijing în pretențiile sale în Asia și Pacific.
Parteneriatul strategic care va simplifica drumul Vietnamului spre o putere regională majoră a Asiei
Vietnam și SUA au stabilit ridicarea vechiului parteneriat cuprinzător, stabilit în 2013, la un parteneriat strategic. Această actualizare a relației bilaterale ajută Vietnamul să devină o putere economică regională, un hub de semiconductori și un nod cheie de producție în lanțurile de aprovizionare mondiale. Publicația „Nikkei Asia” atrăgea atenția, înaintea sosirii lui Biden la Hanoi, că în industria cipurilor cel mai mare loc de testare și asamblare al Intel la nivel mondial se află în orașul Ho Și Min (Saigon), în timp ce Samsung și producătorul american de software Synopsys s-au extins începând cu 2022. Producătorul vietnamez de vehicule electrice VinFast a devenit una dintre cele mai valoroase companii de automobile din lume. CNN și BBC informau la mijlocul lunii august 2023 că VinFast deținea o valoare de piață estimată la 85 miliarde dolari, aproape de două ori mai mult decât Ford (48 miliarde dolari) sau General Motors (46 miliarde dolari). După o investiție asumată de 4 miliarde dolari până acum, fabrica din Carolina de Nord va produce din 2025 cel puțin câte 150.000 de vehicule anual și, așa cum asigura președintele Biden la Hanoi, a adus cel puțin 7.000 de noi locuri de muncă.
Vietnam, together our two countries will continue to work together to achieve our shared goals of peace, prosperity, and sustainable development. pic.twitter.com/LiisyLDdeA
— President Biden (@POTUS) September 10, 2023
Relațiile comerciale bilaterale au atins în 2022 cifra de 123,8 miliarde dolari, SUA devenind cea mai mare piață de export a Vietnamului. La rândul lui, Vietnamul a devenit a 7-a piață de export a SUA. Investițiile directe americane în Vietnam au atins anul trecut 11 miliarde dolari iar mai bine de 25.000 de studenți vietnamezi se află la studii la universități americane. Președintele Joe Biden a fost, la Hanoi, doar unul dintre milioanele de turiști pe care capitala vietnameză i-a primit în ultima vreme: „Vietnam Plus” anunța că, în primele 8 luni ale lui 2023, în oraș au poposit 17 milioane turiști, din care 2,79 milioane din străinătate, care au lăsat aici nu mai puțin de 2,5 miliarde dolari. Americanii au devenit a doua cea mai mare piață de turiști care intră în Vietnam pentru vacanțe, după Coreea de Sud.
Noua relație strategică dintre Vietnam și SUA este menită să sporească rolul de putere regională a Hanoiului, să promoveze mai bine ideea echilibrului și stabilității în fața tentațiilor hegemonice ale Beijingului și să contureze și mai bine profilul de competitor strategic –diplomatic, militar și comercial- pe care Vietnamul îl poate avea în fața R.P. Chineze. SUA și Vietnam sunt obligate să împartă un angajament comun pentru a preveni influența chineză în Asia. Aceasta deși, atrăgea atenția Nguyen Quoc Cuong, fost ambasador al Hanoiului la Washington în 2011-2014, Vietnamul are o politică foarte clară de a promova relații de prietenie cu toată lumea. „Vietnamul – a spus diplomatul – nu va lua niciodată parte cuiva, deci nu va alege să fie de partea SUA contra R.P. Chineze”. Chiar și așa, oficiosul Partidului Comunist, „Nhân Dân”, tipărea un editorial la 11 septembrie în care nota că vizita președintelui Biden este „un eveniment istoric în relațiile diplomatice dintre cele două țări”.
Principala provocare strategică a Vietnamului: R.P. Chineză
R.P. Chineză este partenerul comercial cel mai important al Vietnamului, cu mai bine de 175 miliarde dolari în 2022. În Asia de Sud-Est, Beijingul a reușit în ultimul deceniu să „finlandizeze” cel puțin trei state – Cambodgia, Laos și Myanmar -, pe care le-a „cumpărat” de-a dreptul prin investiții masive în infrastructură și prin influență decizională. Amploarea avansului geopolitic chinez îngrijorează Hanoiul. Beijingul nu recunoaște drepturile suverane istorice vietnameze asupra insulelor și a apelor maritime ale Mării de Est (Marea Chinei de Sud). În această dispută se regăsesc și alte puteri regionale, precum Filipine, Malaysia, Brunei sau Taiwan.
Președintele Xi Jinping l-a primit în Marea Sală a Poporului, din Beijing, la 27 iunie 2023, pe prim-ministrul vietnamez Pham Minh Chinh. Discuțiile au fost ample, Ministerul de Externe de la Beijing evocând aniversarea a 15 ani de „parteneriat strategic” bilateral. R.P. Chineză, s-a anunțat oficial cu acest prilej, „consideră Vietnamul drept o prioritate a diplomației de vecinătate”, mai ales că, amintea Xi Jinping, ambele state sunt „țări comuniste, camarazi cu un grad ridicat de încredere” în relația lor. Și șeful guvernului de la Hanoi, Pham Minh Chinh, insista pentru „dezvoltarea unei relații stabile, sănătoase, durabile pe termen lung”, raporturile cu R.P. Chineză rămânând pentru Hanoi „0 opțiune strategică și o prioritate în politica externă a Vietnamului”.
Hanoiul s-a străduit mult ca să liniștească temerile Beijingului în legătură cu frecventele vizite ale oficialilor de la Washington. Inclusiv respingerea propunerii inițiale a SUA de a transforma relațiile bilaterale într-un parteneriat strategic, făcute în timpul discuțiilor din august 2021, cu vicepreședinta Kamala Harris, poate fi așezată în această argumentație. Chiar dacă raporturile cu R.P. Chineză s-au îmbunătățit mult după ultimul conflict militar, din 1979, și chiar dacă evoluția intereselor chineze în regiunea învecinată Vietnamului a devenit mai transparentă, Hanoiul a evitat o dispută deschisă cu Beijingul.
Declarațiile din Marea Sală a Poporului din Beijing nu au stins, însă, una dintre cele mai aspre și mai îndelungi dispute teritoriale ale Asiei de Est: revendicările chineze asupra teritoriilor și apelor maritime pe care Vietnamul le consideră ca făcând parte din suveranitatea și integritatea statală. Noul parteneriat strategic cu SUA înseamnă că, pe măsură ce Beijingul continuă să invadeze și să ocupe apele revendicate de Vietnam și pe măsură ce americanii caută parteneri pentru a contracara R.P. Chineză în regiunea Indo-Pacifică, foștii inamici din anii 1960-1970 au găsit un teren comun și sunt obligați să coopereze.
R.P. Chineză, care are statut de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, a înaintat în 2020 Adunării Generale a organizaţiei un document oficial în care comunitatea internaţională era informată că s-au înfiinţat două unităţi administrative în arhipelagurile Spratly și Paracel, revendicate de vietnamezi în apele Mării de Est (Marea Chinei de Sud). Regimul de la Beijing revendică mai bine de 90% din cei 3,5 milioane kilometri pătraţi, inclusiv teritoriile arhipelagurilor. În 2014, în apropierea insulelor Paracel, la doar 240 km de litoralul vietnamez, chinezii au instalat o platformă de foraj, eveniment care a stârnit furia autorităților de la Hanoi și care aproape a înghețat brusc relațiile bilaterale.
Arhipelagul Spratly (chineză: Xisha, vietnameză: Truong Sa) reprezintă aproximativ 750 de recife, stânci şi insuliţe, însumând 5 kilometri pătraţi. Cea mai mare insulă a arhipelagului este Itu Aba, care aparține acum Taiwanului, cu o lungime de 1,4 km şi o lăţime de 0,4 km. În secolul al XVI-lea arhipelagul a intrat în stăpânirea Portugaliei, apoi, în secolul al XVII-lea, sub dominaţia Spaniei, care le-a integrat Filipinelor. În 1791 în arhipelag a ajuns căpitanul Henry Spratly iar Marea Britanie şi-a stabilit protectoratul asupra lor până la sfârşitul secolului al XIX-lea, când sunt integrate administraţiei coloniale franceze din Indochina (unde se afla şi Vietnam). În Al Doilea Război Mondial, arhipelagul a fost ocupat de Japonia iar la 26 octombrie 1956 a devenit parte administrativă a Vietnamului de Sud. În 1978-1979, R.P. Chineză, Filipine şi Malaysia au ocupat insule din arhipelag iar în 1992 R.P. Chineză le-a declarat parte componentă a statului. În 2012, Vietnamul a adoptat o lege potrivit căreia arhipelagul este parte a teritoriului naţional. În 2016, la cererea Filipinelor, Curtea Permanentă de Arbitraj a respins revendicările R.P. Chineze asupra arhipelagului. Cu toate acestea, în ianuarie 2020, arhipelagul a fost proclamat district administrativ al R.P. Chineze.
Documentul oficial chinez depus la ONU în 2020 susţine că, în 1958, R.D. Vietnam, partea comunistă a Vietnamului la acel moment, prin vocea prim-ministrului Pham Van Dong ar fi recunoscut drepturile istorice chineze asupra celor două arhipelaguri. La vremea aceea, Vietnamul era împărţit în două state. Vietnamul de Sud a stăpânit administrativ arhipelagurile Paracel şi Spratly până la ocuparea acestora de către chinezi, în 1974. Vietnamul comunist, la care face apel nota chineză adresată ONU, era în război cu Vietnamul de Sud, nu deținea efectiv teritoriile în discuție şi nu avea motive să susţină suveranitatea chineză asupra acestora. Juridic, adaugă oficialii vietnamezi, comunitatea internaţională a reglementat suveranitatea în Marea de Est (Marea Chinei de Sud) prin Convenţia ONU asupra drepturilor mării, ratificată deopotrivă de Vietnam (1994) şi R.P. Chineză (1996).
Arhipelagul Paracel (chineză: Nansha, vietnameză: Hoang Sa) reprezintă aproximativ 30 de insule cu o suprafaţă de aproape 15.000 de kilometri pătraţi. Descoperit de portughezi în secolul al XVI-lea, arhipelagul era în stăpânire administrativă vietnameză recunoscută în 1816 şi, apoi, al Indochinei franceze (cu Vietnam), de la sfârşitul secolului al XIX-lea până la Al Doilea Război Mondial. Ocupat de Japonia între 1938 şi 1945, arhipelagul Paracel a devenit regiune administrativă a Vietnamului de Sud la 22 octombrie 1956 până în 19 ianuarie 1974, când a fost ocupat de R.P. Chineză, care l-a proclamat drept teritoriu național în 1992. În 2012, Adunarea Naţională a Vietnamului a adoptat legea care prevede că arhipelagul Paracel este parte a teritoriului naţional. În ianuarie 2020, R.P. Chineză a stabilit că arhipelagul este district administrativ.
A cui este Marea de Est (Marea Chinei de Sud)?
Teritoriile considerate istorice de Vietnam dar aflate sub stăpânire chineză acum, în cea mai mare parte, cuprind aproximativ 200 de insulițe, stânci și recife de corali, desfășurate de-a lungul unui litoral national de 3.260 de kilometri și într-o zonă exclusivă de aproximativ 700.000 de kilometri pătrați. Dintre aceste insule, doar în jur de 40 se află în permanență deasupra nivelului mării.
R. P. Chineză, Taiwan și Vietnam își dispută insulele Paracel, situate în nordul mării. R.P. Chineză, Taiwan, Filipine și Vietnam își dispute insulele Spratly, iar Malaysia și Brunei revendică anumite insule din acest arhipelag. Vietnam are cele mai vechi argumente istorice ale suveranității asupra insulelor iar R.P. Chineză este posesoarea celei mai întinse zone maritime din aceste ape.
Din 1947, când China era încă aflată sub conducerea guvernării naționaliste a Guomindangului, refugiată din 1949 în Taiwan, datează revendicarea oficială asupra suveranității chineze a aproape întregului spațiu al Mării de Est (Marea Chinei de Sud).
Există hărți vietnameze din secolul al XVIII-lea, conform cărora cele două arhipelaguri (Paracel și Spratly), care atunci purtau denumirea de Bai Cat Vang, aparțineau districtului vietnamez Binh Son, din provincial Quang Ngai. Pentru aceeași perioadă istorică, documente diplomatice, juridice și administrative vietnameze, inclusiv acte oficiale emise de cancelariile dinastiei Nguyen, argumentează controlul vietnamez asupra insulelor. Și pentru secolul al XIX-lea sunt mărturii edificatoare în legătură cu patrimoniul vietnamez asupra lor: în 1816, regele Gia Long a ordonat plantarea drapelului în insulele arhipelagului Paracel pentru a se marca suveranitatea. În 1884, odată instalată admininistrația colonială franceză asupra Indochinei, Parisul a recunoscut oficial apartenența insulelor Spratly și Paracel între frontierele vietnameze și a oprit până la al Doilea Război Mondial încercările chineze și, apoi, japoneze de a le ocupa.
Într-o comunicare susținută în fața Societății franceze de Geografie, în 2020, ambasadorul vietnamez la Paris, Nguyen Thiep, amintea că Marea de Est (Marea Chinei de Sud) presupune bogății precum 8% din cantitatea de pește pescuit anual, 30% din valoarea traficului comercial mondial, rezerve estimate de 54 miliarde metri cubi de gaz și 11 miliarde barili petrol, precum și căi strategice de transport între Oceanele Pacific și Indian. Robert Kaplan a stabilit că petrolul transportat prin strâmtoarea Malacca din Oceanul Indian, în direcția Asiei de Est, prin Marea de Est (Marea Chinei de Sud), e de trei ori mai mult, cantitativ, decât cel care trece prin Canalul de Suez și de 15 ori mai mult decât cel care tranzitează Canalul Panama.
La momentul semnării parteneriatului strategic din 10 septembrie, liderii de la Hanoi au recunoscut importanța sprijinului acordat de SUA în recăpătărea suveranității asupra teritoriilor din Marea de Est (Marea Chinei de Sud). „Vietnam cere SUA să continue această susținere, scrie un comunicat oficial difuzat de media de la Hanoi și de agenția națională VNA, și să contribuie activ la stabilirea păcii, securității, cooperării, dreptului la navigație liberă pentru toți riveranii, pentru nefolosirea forței sau a amenințării cu forța în regiune”.
Parteneriatul strategic dintre Vietnam și SUA sporește capacitatea Hanoiului de a se construi drept o putere regional redutabilă și o forță economică mondială. El poate fi definit atât un exercițiu de echilibristică, în fața pericolului hegemonic al Chinei comuniste, cât și ca o realizare pragmatică, de ridicare a țării la un nivel de influență istorică. Mai plastic spus, așa cum a definit chiar Nguyen Phu Trong diplomația vietnameză a „bambusului”: „Rădăcini puternice, trunchiuri solide, crengi flexibile”.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
