Împăratul Americii este dezbrăcat

Nu există niciun mod elegant de a descrie întâlnirea care a avut loc vineri la Casa Albă. Cea mai prestigioasă clădire administrativă din lume a fost transformată într-un circ ieftin, Împăratul Trump s-a dezbrăcat în văzul tuturor, criza din Ucraina continuă iar Kremlinul intră în criză de șampanie. 

În retrospectivă, acest rezultat dezastruos nu este tocmai neașteptat. Oricine a mai deschis știrile în ultimele câteva zile a văzut, probabil, niște exemple ale retoricii veninoase cu care ne-am obișnuit – de la a-l numi pe Zelenski dictator, ca apoi să zică cu nerușinare că nu-și amintește să fi făcut așa ceva, până la patosul cu care Trump a ajuns să-i lustruiască cizmele lui Vladimir Putin în timp ce-și denigrează proprii aliați fiindcă nu au contribuit destul la apărarea Ucrainei (o minciună gogonată, pentru cui îi mai pasă de adevăr), nimeni nu-l poate acuza pe autointitulatul monarh al SUA de politețe, onestitate sau decență.

Dar chiar și în acest context puțin flatant, tragicomedia din Biroul Oval a atins asemenea proporții încât un observator atent trebuie, măcar, să suspecteze că a fost realizată cu intenție – primul indiciu în acest sens este alegerea de a purta discuții atât de dure în fața camerelor, înaintea conferinței de presă. Am ratat chiar primele minute ale întâlnirii, pentru că nu mă așteptam la o asemenea deviere de la normalitate, deși nimic nu mai este normal de ceva vreme.

Agresivitatea cu care a fost tratat Volodimir Zelenski de către interlocutorii săi și, poate chiar mai șocant, de unii membri ai presei, pare să confirme faptul că Trump și minionii săi nu au venit cu intenția de a purta negocieri de bună credință, ci mai degrabă pentru un ritual de umilire comparabil cu cel din Urzeala Tronurilor. 

Singura consolare este că au fost prinși pe picior greșit de răspunsul președintelui ucrainean la această capcană diplomatică. Sau poate au fost doar surprinși să vadă cum arată un om a cărui coloană vertebrală are și alt scop în afară de plecăciuni în fața lui Putin.

Minciuni peste minciuni

Poate cel mai comic aspect al acestei întâlniri și a ultimei săptămâni este modul în care mai mulți lideri politici au fost nevoiți să-i explice unui biet copil de 80 de ani cum funcționează cifrele în lumea reală. După ce Macron și Starmer l-au luat literalmente de mânuță și i-au explicat pe un ton gentil că majoritatea banilor oferiți de Europa Ucrainei au fost sub formă de granturi, nu împrumuturi, Zelenski a trebuit să-i explice că Statele Unite nu au oferit mai mult ajutor Ucrainei decât Uniunea Europeană – conform unei analize recente a  The Washington Post, SUA și UE sunt la egalitate în ceea ce privește ajutorul militar. În materie de ajutor nonmilitar, UE este cu aproximativ 20 de miliarde de dolari în fața Americii. 

Care a fost răspunsul genial al lui Trump, vă întrebați? “Nu”, spus de câteva ori cu foarte multă convingere, dar fără argumente. La fel de puternic argumentate au fost acuzațiile aduse lui Zelenski, cum că s-ar “juca cu viețile a milioane de oameni” și cu “Al Treilea Război Mondial”. Colac peste pupăză, Trump a ținut să amintească în aceeași răsuflare că nu poate spune nimic rău despre Putin, pentru a “nu îngreuna negocierile”.  

Aparent, o dezbatere cu cel mai puternic om din lume este ca un meci de șah cu un porumbel. Strategia nu ajută la nimic dacă oponentul pur și simplu trântește piesele pe podea și își face nevoile pe tablă.

Ipocrizia și jurnaliștii adormiți

Pe parcursul acestor discuții complexe, J.D. Vance și-a găsit glasul în mare parte pentru a-i reproșa în mod aproape obsesiv lui Zelenski faptul că se plânge prea mult de situația critică în care se află țara sa în loc să arate mai mult respect și recunoștință pentru mărinimia Casei Albe. Și trebuie să recunoaștem, capacitatea vicepreședintelui american de a ignora imaginile cu oameni torturați și copii uciși de forțele ruse pentru a se concentra pe aceste probleme cu adevărat cruciale este impresionantă.

În situația aceasta, te-ai aștepta la niște intervenții și întrebări prompte de la jurnaliștii de renume mondial prezenți în încăpere, dar eforturile de a duce discuția într-o zonă productivă au fost slabe. Poate tocmai acesta a fost scopul pentru care administrația Trump, într-o mișcare de-a dreptul despotică, s-a asigurat din timp să interzică accesul în Casa Albă jurnaliștilor de la publicații precum Reuters și The Associated Press. 

În schimb, ne-am pricopsit vineri cu Brian Glenn, partenerul de viață al extremistei Marjorie Taylor Greene, care a ținut să întrerupă dezbaterea pentru a-l întreba pe Zelenski de ce nu poartă costum, lucru care i-ar deranja pe mulți americani. 

Glenn și americanii revoltați pe care îi reprezintă trebuie să fi fost în vacanță în ultimele săptămâni, pentru că nimeni nu a ridicat asemenea întrebări când miliardarul Elon Musk s-a adresat națiunii chiar din spatele biroului lui Trump, cu șapca pe cap.

Culmea cruzimii

Într-un fel, spectacolul lui Trump și-a atins scopul. La fel ca președinția lui, a fost presărat cu atât de multe momente șocante și pe alocuri comice încât nici măcar nu știi de unde să începi în a-l critica. Este extenuant doar de privit. Dar exact de aceea trebuie privit și arătat cu degetul de către toată lumea, de la jurnaliști și membri ai societății civile la lideri politici și simpli cetățeni. 

Confruntați cu dovezi fotografice ale atrocităților comise în Ucraina la ordinul lui Vladimir Putin, Trump și oamenii care îl încurajează au găsit de cuviință să-l ridiculizeze pe Zelenski și să îi ia apărarea dictatorului de la Kremlin, cu scuza că și-ar dori ce e mai bine pentru cetățenii Ucrainei, cărora acum câteva zile le cereau o șpagă de jumătate de triliard de dolari fără ca măcar să le ofere garanții de securitate. 

Trump a încercat să profite, apoi a luat în derizoriu milioane de tragedii umane. Oameni alungați din casele lor, uciși cu bombe și îngropați în moloz, torturați în subsoluri sinistre, împuscați în cap cu mâinile legate la spate și aruncați în gropi comune pentru crima de a-și fi dorit mai mult de la viață decât existența mizeră la care șeful mafiot atât de drag lui Trump vrea să ne condamne pe toți.

Volodimir Zelenski a răspuns cu tactul necesar unei situații diplomatice atât de complexe, poate chiar imposibile, dar situația nu trebuie minimizată. 

Fiecare secundă în care lui Donald Trump îi este permis să continue ceea ce face fără nicio consecință reprezintă o insultă la adresa poporului ucrainean, a instituțiilor celui mai mare experiment democratic din istoria lumii și a tuturor celor cărora încă le pasă de soarta semenilor lor.