În weekend am dat o tură de Tăbăcărie, unul dintre parcurile municipiului Constanța, cel mai mare de fapt și cel mai frumos pe care îl poți găsi în oraș. Într-adevăr, nu are nici prea multă concurență.
Parcul se întinde pe aproximativ 100 de hectare și este amenajat în jurul lacului Tăbăcărie. Se întinde în același timp și pe lângă celebrul mall “City Park”, deseori mai cunoscut decât însuși parcul, mai ales pentru cei din afara Constanței.
În mai multe discuții pe care le-am purtat cu oamenii din jur, fie că sunt prieteni sau simple cunoștințe, am auzit frecvent că se raportau la parc în mod secundar, ca fiind “parcul ăla de lângă mall”. Nu știu câți aveau habar cum se numește parcul, de fapt.
Asta probabil și pentru că, indiferent dacă sunt constănțeni sau nu, cei mai mulți dintre ei sunt interesați mai mult de mall decât de o plimbare în jurul parcului, așa că folosesc zona doar ca mijloc de tranzit. Traversează parcul să ajungă în mall.
Dacă vă întrebați cum a ajuns unul dintre cele mai mari mall-uri din Constanța să fie construit în parc este foarte simplu:
În urmă cu 20 de ani, o bucată din parc a fost retrocedată (de fapt mai multe, dar acum ne interesează această bucată), rasă de investitorul economic la care a ajuns și așa au început săpăturile la fundație. Era cea mai frumoasă bucată din parc, asemenea unui amfiteatru cu alei, și tufe de trandafiri și copaci, după cum își amintesc constănțenii.
Mare parte din ei s-au revoltat la vremea respectivă, dar nu a contat. Erau vremurile când vocile lor nu se făceau auzite sau se făceau dar degeaba.
Însă parcul continuă să reziste și să fie plăcut să te plimbi prin el, să faci o alergare, să citești sau pur și simplu să socializezi cu prietenii, chiar dacă porțiuni din el sunt lăsate de izbeliște.
Realistic vorbind parcul poate fi o bijuterie a municipiului dacă ar fi îngrijit cum trebuie. Și aici nu putem arunca vina doar pe administrația locală sau pe Apele Române, instituția care are în subordine malurile lacului.
Mai sunt și “tinerii needucați” care sparg semințe pe bancă și aruncă ce le rămâne pe jos și mai sunt și fumătorii care nu-și aruncă mucurile de țigară la coșul de gunoi, de cele mai multe ori amplasat chiar lângă ei.
Când vine vorba despre îngrijirea oricărui parc sau a unui spațiu comun de vină suntem toți. Dacă am păstra curățenie, am avea curățenie. Dacă autoritățile și-ar face treaba, am avea amenzi peste amenzi până când am avea grijă să nu mai aruncăm gunoaiele pe unde ne vine, ci la coș.
În schimb, în ceea ce privește estetica parcului, cred ca administrația publică locală poate fi criticată, mai ales că ea nu prea există.
În parc e o discrepanță supărătoare între zonele amenajate plăcut, în care te poți plimba, cele în care bălăriile sunt crescute peste măsură sau zona de șantier cu lucrări care nu se mai termină.
Există un disconfort atunci când mergi liniștit cu căștile în urechi pe aleea din centrul parcului sub umbra copacilor și te trezești cu pietriș în adidași, apoi se risipește relaxarea și trebuie să fii atent pe unde calci ca să nu riști să-ți termini plimbarea mai devreme decât ți-ai fi propus.
Lucrările de reabilitare și amenajare sunt de înțeles, ba chiar de dorit, dar când ele durează mai mult decât ar presupune complexitatea lor lucrul acesta devine enervant. În fapt, în tot orașul lucrările și șantierele parcă nu se mai termină, termenele lor de finalizare fiind prelungite tocmai din acest motiv.
Așa că dacă mergi în parc cu gândul că o să te bucuri de o cafea liniștit, singur pe terasă, la umbră sau bucurându-te de soare, mai bine nu încerca, cel puțin nu în perioada următoare. Nu o să fii nici singur, nici liniștit, te însoțesc zgomotoase utilajele de lucru.
Dacă aș fi vrut să mă bucur de natură moartă cu camioane și betoane, preferam un peco pe autostradă, în drum spre casă.
