EDITORIAL: Nicușor, procurorii și denunțătorii din Cer

După o criză de isterie desuetă, pe care nici un medic nu ar recomanda-o unui om care parcă ieri a salutat moartea zâmbind, Nicușor Constantinescu a mai scris o pagină din istoria războiului pe care îl poartă cu călăii băsiști ai DNA.

Printr-o ieșire publică grețoasă, cu un discurs al cărui cinism poate fi cu greu măsurat, uriașul cu picioare de lut s-a agățat de moartea unui om pentru ca, pe ultima sută de metri, să puncteze la capitolul imagine, transformând tragediile altora în gloanțe către cei care îi cercetează tumultoasa, controversata și îndelungata carieră de baron județean al republicii Constanța.

Netransportabilul de ieri își aprinde o țigară, trage fumul cu poftă în piept și, după ce invocă justiția divină, intuiește un soi de blestem, absolut dezgustător, într-o încercare disperată de intimidare a celui care a demitizat invincibilitatea în fața legii a cuplului Mazăre-Constantinescu și care, iarna trecută, l-a săltat pe Nicușor chiar de sub privirile supușilor, din fața instituției pe care a condus-o autocratic și infatuat: Să îl ferească Dumnezeu să aibă nevoie de acești chirurgi cardiovasculari și să nu fie pe fază, și să se întâlnească cu denunțătorul, în Cer!

Replica e cu atât mai dezgustătoare cu cât vine din partea unui fost pacient ale cărui singure șanse de salvare au fost nu justiția divină, ci voința divină, și banii. Culmea ironiei, aceleași lucruri care i-au lipsit bătrânului, lucruri despre care Nicușor Constantinescu a omis să amintească. Ipocrizia a dat pe-afară atunci când președintele CJC nu a adus vorba nici măcar o dată nici despre tragedia copilului de 12 ani, rămas singur pe lume după moartea bunicului, dar a încearcat un soi de scuză pentru condiționarea actului medical: L-am adus din Germania, de la un salariu de 9000 de euro. De ce? Pentru ca diferența de la salariul de 1000 de euro din România și până la cel de 9000 de euro din Germania să fie completată cu șpăgi?

Dar adevăratul breaking-news trebuie căutat dincolo de ieșirile furibunde și demodate ale acestui personaj sinistru, acolo unde se termină poveștile oamenilor bolnavi de putere și încep poveștile oamenilor simpli, așa cum sunt cei trei protagoniști din episodul întâlnirii în Cer, așa cum sunt ele văzute prin prisma și statutul fiecăruia.

Povestea bătrânului: Ajuns la o vârstă înaintată, bătrânul era singurul sprijin pentru nepotul de doar 12 ani. Din cauza problemelor cardiace, acesta ajunge din nou la medic pentru investigațiile în urma cărora se constată necesitatea unei noi intervenții chirurgicale. Cu o pensie de doar 400 de lei, bătrânul este pus în situația în care trebuie să-și achite operația cu o mică atenție. Atât de mică încât i-ar trebui vreo 8-9 pensii ca să o plătească. Nu are bani, dar cadrele medicale condiționează operația, acceptând cel mult plata în rate… Pensionarul, disperat că își poate pierde viața, iar nepotul său nu își poate purta încă singur de grijă, merge la DNA. Nu este amărât pentru că doctorii i-au cerut bani, ci este amărât pentru că nu-i are. Știe că în spital așa merg treburile de când lumea și pământul și nu se va schimba nimic prea curând. Bătrânul primește banii de șpagă din fondurile DNA, ajunge la spital, este operat și după ce se termină perioada post-operatorie de recuperare, procurorii îl rețin pe dom` doctor care, ulterior, este arestat la domiciliu. La scurt timp de la intervenția chirurgicală, bătrânul moare. Nimeni nu este interesat de cauza decesului, toată lumea speculează. Cu atât mai puțin este cineva interesat de soarta copilului, cel pentru al cărui viitor bătrânul trecuse pragul DNA și devenise denunțătorul din Cer.

Povestea procurorului: Un bătrân ajunge la sediul Direcției Naționale Anticorupție și îi povestește unui procuror cum câteva cadre medicale din Spitalul Județean Constanța îi condiționează intervenția chirurgicală de care are nevoie pentru a-și salva viața. Procurorul deschide un dosar penal, organizează flagrantul, banii marcați ajung la cadrele medicale, însă procurorul așteaptă ca bătrânul să fie operat, să își revină și să ajungă în afara oricărui pericol. Abia apoi, medicul și anesteziștii sunt reținuți și, ulterior, trimiși în judecată. Dincolo de emoții, este doar încă un dosar, documentat și instrumentat de același tânăr procuror care mai instrumentează alte câteva zeci. În schimbul muncii depuse în fiecare zi, uneori este răsplătit cu urări încurajatoare și invitații în Cer, pe care le refuză însă cu eleganță. Nici măcar de asta nu are timp, la câtă corupție este în județul în care profesează.

Povestea medicului: Este medicul care, în 1999, a efectuat primul transplant de inimă din România. Are un generos palmares de premii, cu sute sau mii de studii și lucrări de specialitate lecturate și cu o bogată experiență profesională în cadrul unor spitale de renume din străinătate. A ajuns să câștige 9000 de euro în Germania, unde munca sa era respectată și apreciată la cel mai înalt nivel, atât de autoritățile publice, cât și de pacienți. A avut ocazia să profeseze în condiții impecabile, într-un sistem medical exemplar. Poate nici el nu știe de ce, dar la un moment dat, a cedat insistențelor amicului său constănțean și și-a asumat statutul de medic într-un spital aproape mediocru, în schimbul unui salariu de 9 ori mai mic. Doar 1000 de euro în țara natală, după 12 ani de școală și mulți alții de studiu, practică și stres, în care viețile a sute sau poate mii de oameni au depins de bisturiul din mâna lui. Frustrant, nu? Relația cu prietenul său trebuie să fi fost tare importantă. A venit ca să aibă și Dobrogea medici, îl scuză degrabă cel care l-a adus într-un sistem medical bolnav. Altruismul invocat de acesta nu este însă compatibil cu condiționarea actului medical. Și uite așa, cariera renumitului doctor care profesa în Occident, la cel mai înalt nivel, se oprește brusc, peste noapte, în arest la domiciliu, cercetat pentru luare de mită.

Poate, la prima vedere, pare că este aceeași poveste, rescrisă de trei ori. În fapt, sunt poveștile diferite, dramatice, a trei oameni care, în cele din urmă, condiționați sau condiționând, și-au făcut datoria: cetățeanul a denunțat o încălcare a legii, procurorul a dat curs unui denunț și chirurgul a operat un pacient.

Dramele celor trei sunt legate într-un cerc vicios: Procurorul este înjurat, acuzat și hulit de un politician cu un electorat în scădere, dar fidel, pentru că a murit un om. Omul ar fi murit oricum pentru că, dacă nu l-ar fi denunțat la DNA pe medic, nu ar fi avut bani pentru operația vitală. În apogeul carierei, renumele medicului este spulberat de acuzația de luare de mită și de procesul aferent.

Veriga slabă din acest lanț este, categoric, medicul. Asemenea lui mai procedează alte mii de medici din România. Și asta pentru că, de un sfert de veac, doctorii, la fel ca și profesorii, sunt umiliți fără scrupule de politicienii care, ajunși în funcții de decizie, nu își dau nici cel mai mic interes pentru reformarea Sănătății și a Învățământului.

Așa se explică și faptul că un medic debutant, responsabil de viețile celor care ajung în cabinetul lui, după 12 ani de școală, pleacă la sfârșitul lunii cu o leafă în jurul a 1000 de lei, adică mai puțin decât primește, spre exemplu, un agent de la poliția locală care se plictisește dând ture prin oraș.

Evident, apare frustrarea și, odată cu ea, tentația atențiilor din partea pacienților. De-aici, însă, până la condiționarea actului medical este drum lung și nu există scuze pentru cei lacomi, care au pe conștiință viețile oamenilor pe care au refuzat să-i trateze în lipsa șpăgilor.

Cu toate astea, cei care ar trebui să îi aibă pe conștiință pe fiecare domn Lăzărescu din România, pe doctorii și profesorii frustrați ale căror cariere sunt distruse de corupție, dar și pe procurorii în cârca cărora sunt aruncate, în cele din urmă, astfel de tragedii, sunt liderii țării, parlamentarii, miniștrii și premierii, care, într-un sfert de secol, ar fi putut măcar să înceapă adevăratele reforme din România. Dar, pentru toată gloata politică, este mai ușor, mai confortabil și mai sigur să manipuleze o societate bolnavă și analfabetă.

Lor ar trebui să le fie rușine de întâlnirea cu denunțătorii din Cer…