Am scris pe Facebook că Eminescu a fost, pe lângă ce știm din școală, și antisemit, xenofob și anti-european și am făcut trimitere la un interviu cu istoricul Liviu Rotman care, din punctul meu de vedere, exprimă cel mai bine și succint ce trebuie să știm despre poet:
- ”În primul rând Eminescu trebuie prezentat, Eminescu trebuie învățat, Eminescu trebuie simțit, pentru că într-adevăr este un mare poet (…) Dar în același timp nu putem oculta xenofobia lui, antisemitismul lui, anti-europenismul lui, există multe astfel de elemente care nu sunt “Românul absolut” – cum a fost și este numit (…) Una este să vorbești de valoarea lor literară, ca scriitori, în calitatea lor de creatori, care este excepțională și alta este să-i prezinți ca standarde morale”.
Pentru că am scris că a fost ”și antisemit, xenofob și anti-european”:
- Am fost trimisă să ard în crematoriu, ca o ”târfă infectă” și ”gunoi” ce sunt;
- Alții au considerat că cineva ”a uitat să tragă apa după ce m-am născut”;
- Mi-a fost anulată munca de jurnalist (deși treaba noastră este chiar asta, să arătăm toate fețele unei povești);
- Am fost dusă în derizoriu rapid pentru că sunt femeie, deci ”proastă” și ”cățea”;
- Am fost asociată politic cu un partid sau o doctrină;
- S-a ajuns la concluzia generală că am fost plătită ca să scriu asta;
- Dar și la concluzia că ”nu știu istorie” și că ”nu am citit nimic de Eminescu” sau dacă am făcut asta oricum sunt ”prea proastă ca să înțeleg”.
Am așteptat până când valul de ură patologică s-a stins, de curiozitate să văd toate argumentele pentru care e greșit să spui că Eminescu a fost antisemit și că ura străinii. După aproape 3 zile și peste 250 de comentarii nu am găsit niciunul.
Dar am găsit, în mai multe rânduri, inclusiv la oameni pe care îi cunosc și cu care interacționez, lucrez sau pe unii îi apreciez, o justificare comună: ”Așa erau vremurile”.
Când vreodată, însă, e loc de ură?
Cum poate fi justificată ura împotriva oamenilor, din cauza rasei? Cum justifici ”în context” dorința și instigarea la moarte a unei persoane, doar pentru că ea face parte dintr-un anumit grup, de oricare fel ar fi el?
De ce să urăști de moarte un străin, un evreu, ar trebui considerată o normalitate în vreun secol sau vreun context? Cum pot fi justificate exterminarea sau instigarea la exterminare?
Sigur, erau alte vremuri: ”În care toți erau antisemiți”. Dar ce să vezi, nu, nu erau toți. Spre exemplu, oameni ca Titu Maiorescu (mentorul lui Eminescu), I.L. Caragiale, Alexandru Macedonschi sau C.A. Rosetti nu au fost antisemiți.
Cum scuzăm, deci, vremurile? De ce le căutăm explicații și de ce nu putem accepta că un mare poet al României a fost și antisemit și ura străinii? Din același motiv pentru care negăm că noi, românii, am ucis evrei și romi în anii ‘40.
De rușine.
Și pentru că sună ”urât și brutal”.
Așa a fost și postarea mea.
În niciunul din mesajele primite nu am găsit vreun contraargument referitor la natura antisemită și xenofobă a scrierilor lui Eminescu ori la afirmațiile lui Liviu Rotman din interviul pe care îl indicasem la ce scrisesem. Dimpotrivă, în foarte multe dintre comentarii, oamenii erau de acord cu afirmația mea și se declarau la rândul lor ”bucuroși” sau ”mândri” că sunt și ei antisemiți și că urăsc orice e străin.
Apoi, în loc de argumente, am înțeles că nu putem să spunem cum a fost Eminescu în integralitatea lui pentru că:
- ”E îngrijorător să vorbiți așa de cel mai mare poet al țării! Eminescu este Eminescu și atât! Nu ne stă în putere noua sa-l judecăm!” – unul dintre comentariile care explică cel mai bine ce e în mintea oamenilor când le spui că Eminescu a fost și altfel.
Simplu. Nu poți să vorbești de el și altfel.
Nu poți să spui, spre exemplu, și că s-a opus modernizării, căilor ferate sau intrării Dobrogei în România.
Aceleași reacții de ură bolnăvicioasă, dar poate nu la fel de virulente, au fost la toți cei din bula mea de pe Facebook care au scris „ce nu poți să scrii” despre Eminescu, mai ales de ziua lui.
Într-o proporție covârșitoare în societate, Mihai Eminescu este un subiect despre care poți să vorbești doar într-un sens: un mare poet, un erou național, românul absolut, un mit, o legendă, un simbol, ceva ce n-o să se mai nască vreodată, practic este Cultura însăși, așa cum au decis parlamentarii în 2010 atunci când ziua sa de naștere a devenit Ziua Culturii Naționale în România.
În 15 ianuarie, ziua în care se năstea la 1850, obsesia pentru venerarea poetului capătă proporții copleșitoare, mitice. Anul ăsta, spre exemplu, ministrul Culturii a ținut de coliva lui Eminescu la propriu, în timp ce un sobor de preoți îi cântau ”Veșnica Pomenire” la mormânt. Poate la anul o să fie sanctificat, n-ar fi ceva de neconceput.
Pe Eminescu nu este posibil să-l prezinți, în România, așa cum a fost, scriitura lui nu există pentru mase dincolo de poemele lui. Și chiar și acolo, la poeme, nu putem să amintim chiar de toate.
Veneratorii lui nu știu sau nu vor să audă că marele poet, aproape sanctificat într-o țară care se declară cea mai religioasă din Europa, a scris poezii dintre cele mai creative cu și despre sex, printre altele.
Dar Eminescu era om.
Și nu e o rușine.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
Pasiunea adinca fata de Eminescu este usor de inteles. Cunoasterea completa a poetului, insa, este si aceasta o obligatie a culturii. Pina cind Romania a intrat in sfera comunista, TOATE screrile lui Eminescu, atit poetice cit si proza jurnalistica cu caracter POLITIC erau accesibile. Pina atunci daca afirmai ca Eminsecu a fost un antisemit… eminent nimeni nu te contrazicea, dimpotriva au fost … legiuni care sa-l imbratiseze ca inspiratie nationala si, evident implicit rasista. Cine a avut acces la “Porunca Vremii” de exemplu ( si eu AM AVUT !!!) era coplesit de pozitia suveran antisemita a marelui Eminescu…. La fel de evident este ca cei care nu au fost sau inca sint afectati de antisemitism acest detaliu trebuie obliterat si a se concentra exclusiv pe Eminescu poet….. desi si in vers acelasi bard a avut suficiente strofe date dracului de scirbavnice fata de noi ji, pardon evreii…. unele chiar elegant pictate la intrari de manastiri moldovene ( mai tirziu “deleted” ). Aici ocupindu-ne de antisemitism NU putem omite ( see delete ) una dintre cele mai vicioase expresii publicistice romanesti de ura fata de evreu.
Trist foarte trist si eu am primit sute de astfel de mesaje la adresa mamei mele victima a Holocaustului din Romania, mesaje in care era trimisi la camera de gazare si ne se recomanda Zyclon B si cate si mai cate, grav este si faptul ca ulterior poitia, parchetul si CNCD sesizati cu probe nu au facut nimic
O personalitate din trecut trebuie să fie judecată conform contextului istoric, nu normelor actuale. Evident că antisemitismul nu trebuie să fie acceptat însă, în general, oamenii care trăiau în secolul XIX aveau o mentalitate de genul. Nu toți, cum ai spus și tu și ai dat și exemple, dar hai să facem o analogie conform contextului din prezent: doar 31% dintre români sunt de acord cu parteneriatul civil dintre persoanele de același sex, chiar dacă cununia la primărie este un drept perfect normal pe care toți oamenii ar trebui să-l aibă. În general, nu sunt de acord persoanele mai în vâstă; trebuie să judeci persoanele tinere care au crescut în era informației dacă nu sunt de acord ca toți oamenii să aibă aceleași drepturi. Pe scurt, nu trebuie să-ți judeci bunicul pentru că nu e de acord cu așa ceva, el a trăit alte vremuri (chiar dacă nu toți de pe vremea lui gândeau la fel ca el). Mihai Viteazul, spre exemplu, avea putere absolută și a omorât boierii care i se împotriveau însă așa erau vremurile. În ziua de azi ar fi de neacceptat, însă el astăzi tot rămâne un erou național, cum e și normal. În concluzie, în loc să zici: “Eminescu a fost antisemit” și să zici doar o parte a poveștii, este mai corect să zici: “Societatea în care a trăit Eminescu a fost una antisemită iar asta l-a influențat și pe el”. Aceste pete negre trebuie să fie înțelese, însă fără a-l judeca pe Eminescu pentru asta.