”Da, a început al treilea război mondial, doar că nu e cum știm noi / Dar se va ajunge și la cel clasic”, spun Cosmin Popa și Armand Goșu, specialiști în Rusia / 10 ani de la anexarea Crimeii, dezbatere la Universitatea ”Ovidius” cu lectora Gayana Yüksel, refugiată din peninsulă

În 2024 s-au împlinit 10 ani de la anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia lui Putin, ocazie cu care istoricii Cosmin Popa, Armand Goșu și lectora Gayana Yüksel (Crimeea, Ucraina) au dezbătut punctele nevralgice ale subiectului, în cadrul unei conferințe organizată la Universitatea ”Ovidius” din Constanța. La eveniment au participat Consulul General al Republicii Turcia la Constanța, Emre Yurdakul, rectorul Dan Marcel Iliescu, membri din comunitatea turco-tătară, profesori, studenți și jurnaliști. Evenimentul a fost moderat de cercetătorul de origine tătară Metin Omer.

Rectorul Marcel Iliescu a transmis că este prima conferință organizată sub egida Institutul pentru Studii de Securitate la Marea Neagră, care ”era în moarte clinică și a fost redat Facultății de Istorie și Științe Politice”, pe care a lăudat-o pentru activitate și evenimentele organizate. Rectorul a subliniat importanța subiectului anexării Crimeii datorită nevoii majore de informare corectă și continuă.

• ”Ucraina ar trebui să renunțe la Crimeea sau care ar trebui să fie statutul acestui teritoriu?”, a început dezbaterea Metin Omer. Acesta a adus în discuție propaganda rusă care reia recurent teme precum ”peninsula Crimeea a fost tot timpul teritoriu rusesc”, ”este parte integrantă a Rusiei” și ”demografic este rusă”, pentru că acolo locuiesc majoritar ruși, arată Omer.

Acesta a mai explicat cum unele personalități internaționale, ”idioții utili”, așa cum îi numește istoricul Armand Goșu, au căzut în capcana retoricii ruse despre Crimeea, unul dintre aceștia fiind Elon Musk, care susține că Ucraina trebuie să renunță la peninsulă.

Omer a mai trecut în revistă puncte principale din istoria Crimeii, concluzionând că peninsula a fost tot timpul ”un ghimpe pentru Sankt Petersburg și Moscova”, apoi a dat cuvântul Gayanei Yüksel care a adus subiectul în actualitate.

Yüksel și-a ținut discursul în tătară crimeeană, cu traducere în limba română asigurată de moderatorul Metin Omer.

Despre vorbitorii dezbaterii

• Istoricii Cosmin Popa și Armand Goșu sunt considerați cei mai buni specialiști în istoria Rusiei, sunt vorbitori de limba rusă și au fost colegi la studii, în Moscova. Popa este cercetător la Institutul de Istorie ”Nicolae Iorga” din București, iar Goșu este profesor la Universitatea din București. Ambii sunt autorii mai multor cărți cu subiecte din URSS, spațiul ex-sovietic, actuala Rusie etc. Armand Goșu a anunțat în februarie 2023 că a fost trecut de Kremlin pe lista ”agenților străini” ai Rusiei.
• Gayana Yüksel este tătăroaică din Peninsula Crimeea ocupată de ruși, care s-a refugiat în Turcia în 2014. Înaintea de invazia rusă, Yüksel preda la Universitatea Tavrida (Ucraina), iar acum predă la Universitatea Istanbul unde este lector asociat, dar predă și la Universitatea Tavrida, mutată din Crimeea în Kiev, în format online. Este specialistă în comunicare și jurnalism, fost redactor șef al unei publicații care acum este interzisă în Crimeea. Familia ei cunoaște memoria exilului de patru generații: Bunicii ei au plecat din Crimeea în 1944, părinții ei au plecat din Uzbekistan în Urali, ea însăși a plecat din Crimeea în 2014, iar fiica ei și-a găsit refugiul în Occident.
• Istoricul Metin Omer de origine tătară a studiat la Ankara, unde și-a susținut teza de doctorat în emigrarea turcilor și tătarilor din România în Turcia, între cele două războaie mondiale (Universitatea Hacettepe, 2018). Este cercetător la Universitatea ”Ovidius” din Constanța, unde susține și singurul curs despre istoria și civilizația tătarilor.

Cine urmează după Ucraina?

Yüksel a arătat cum astăzi tătarii sunt victimele unei represiuni fără precedent în ultimele decenii și a explicat de ce nimeni nu ar trebui să se sperie de o autonomie tătară a peninsulei: pentru că tătarii au susținut întotdeauna integritatea statului din care au făcut parte:

• ”Subiectul întâlnirii noastre de astăzi este anexarea Crimeii, cu profunde semnificații, îmi este tot timpul greu să vorbesc despre acest subiect pentru că îmi doresc să transmit atât trăirile personale ale oamenilor, cât și contextul istoric (…)
• În primul rând este un act ilegal (…) tătarii au fost supuși unor presiuni cum nu s-a întâmplat niciodată înainte. Sunt arestări, sunt represiuni, tătarii mei nu au cum să recunoască anexarea (…)
• Peninsula a fost transformată într-o bază militară a Rusiei, a început o politică de ”alterare” a demografiei, se încearcă alungarea ucrainenilor și a tătarilor și ”infuzia” de ruși din interiorul țării, au existat nenumărate încălcări ale drepturilor omului, iar crimeenii nu au acces liber la informații corecte despre ce se întâmplă în lume și în Rusia sau Ucraina (…)
• Rusia nu se va opri, întâi a fost Donbas, apoi Crimeea, cine urmează după Ucraina? (…)
• Pentru a nu fi mobilizați cu forța de Rusia în războiul cu Ucraina mulți tătari s-au refugiat și au părăsit insula, iar noi numim asta o deportare tăcută (…)
• Între tătarii crimeeni nu există o dezbatere cu privire la autonomia peninsulei, toți își doresc asta (…) Rugămintea noastră e ca nimeni să nu se sperie de o autonomie tătară pentru că tătarii au susținut întotdeauna integritatea statului. Și chiar după crearea acestei autonomii toate legăturile dintre Crimeea și Ucraina ar fi păstrate (…)
• Marea parte a populației tătare se află încă în Crimeea. Noi nu am rupt legăturile cu tătarii de-acolo și încercăm să ținem legătura cu ei, să obținem informații de acolo și să le prezentăm lumii întregi.
• Dar trebuie să înțelegem foarte bine că nu e vorba doar de presiuni împotriva jurnaliștilor, până și cei care ascultă muzică ucraineană sau se îmbracă în culorile ucrainene sunt arestați. Până și la pomeni s-a ajuns să se strângă telefoanele și să se pună într-un colț de teamă să nu fie ascultați (…)”.

 Tătarii și blestemul Crimeii

”Tătarii și destinul lor istoric reprezintă imaginea cea mai fidelă a blestemului strategiei de care suferă peninsula Crimeea”, susține istoricul Cosmin Popa subliniind modul în care Rusia a înțeles să-și ”repare excesele și greșelile trecutului”. 

• Cum a ajuns Crimeea la ruși, pe scurt: Imperiul Otoman recunoaște ”independența” Hanatului Crimeii în 1774, prin Tratatul de la Kuciuk Kainargi, încheiat cu Imperiul Rus, rivalul său de secole. În fapt, Crimeea, care este considerată leagănul poporului tătar, devine de atunci o ”marionetă” în mâinile rușilor, care o și anexează oficial la 1783. În 1954, Uniunea Sovietică transferă peninsula către RSS Ucraina, iar după căderea URSS Crimeea este recunoscută internațional ca parte a Ucrainei. În 2014 dictatorul Vladimir Putin anexează peninsula, sub pretextul unui referendum în care crimeenii ”au ales” să facă parte din Rusia, nu din Ucraina.

Popa a amintit un episod reprezentativ pentru tertipurile rusești de dezbinare, din primăvara anului 1944, atunci când Stalin a luat decizia deportării tătarilor din Crimeea și a început un ”aproape subtil proces de cointeresare a evreilor în această deportare”.

În toiul războiului și în plină campanie de exterminare a evreilor de către naziști, Stalin le-a indus evreilor ideea că Peninsula Crimeea poate deveni republica lor dacă tătarii pleacă, astfel că evreii nu au reacționat la deportarea lor, explică Popa:

• ”Și atunci Molotov în persoană (Veaceslav Molotov, ministrul sovietic de Externe în timpul lui Stalin, n.red.) a sugerat reprezentanților Comitetului Antifascist Evreiesc să propună conducerii sovietice un plan de formare a unei republici autonome evreiești în Crimeea. Asta se întâmpla exact în februarie 1944. Rezultatul a fost o scrisoare adresată lui Stalin și Molotov, scrisă și semnată de către liderii Comitetului Antifascist Evreiesc în care se propunea organizarea acestei republici autonome evreiești în Crimeea. Evident, Stalin nu a avut niciodată intenția de a forma în Crimeea o astfel de republică;
• Mai târziu, în 1952, cea mai mare parte a liderilor Comitetul Antifascist Evreiesc, au fost învinuiți de acte antisovietice, folosindu-se, ce credeți, drept dovadă, tocmai de această scrisoare crimeană a liderilor Comitetului Antifascist Evreiesc; 
• Ceea ce a făcut ca efectul obținut să fie ”fantastic”: Evreii, alt popor supus istoric vicisitudinilor, nu au avut nicio reacție la deportarea tătarilor crimeeni pentru că au fost co-interesați, sugerându-li-se că deportarea tătarilor reprezintă o ocazie fantastică pentru îndeplinirea visului teritorial evreiesc și pentru formarea unui embrion statal evreiesc”, a explicat istoricul Cosmin Popa. 

Popa arată și că tătarii au încercat să se întoarcă din Uzbekistan, unde au ajuns mulți dintre ei, în Crimeea, în perioada 1967-1985, însă au fost împiedicați, nu li s-au înregistrat adresele din buletin, nu le erau date locuri din muncă, iar copiii nu au fost primiți în școli. 

În schimb, peninsula a fost populată masiv cu zeci și sute de mii de familii de ruși și ucraineni, mai arată istoricul. 

Pe de altă parte, mai spune Popa, ”tătarii au fost întotdeauna percepuți nu numai de către ruși, dar și de către ucraineni ca fiind un pericol la adresa unității teritoriale a Ucrainei, pericol exacerbat după câștigarea independenței Ucrainei”.

Lucrurile se schimbă însă după 2014 și apoi după 2022, atunci când ucrainenii au înțeles că tătarii crimeeni reprezintă una dintre puținele garanții că Peninsula Crimeea se mai poate întoarce vreodată în structura teritorială a Ucrainei. 

”Nu pentru că sunt popor local, așa cum i-a recunoscut în 2021 legea ucraineană, ci pentru că tătarii reprezintă, dacă vreți, singurii și cei mai autentici purtători ai valorilor democratice în acea țară. Pentru că lipsiți de protecția unui stat, privați istoric de drepturile lor, singurul temei al existenței și al menținerii, și al replicării acestui popor este organizarea democratică a societății”, explică Popa.

Cum poate un popor s-o ia razna dintr-o dată?

”Dar cum poate un popor s-o ia razna dintr-o dată?”, se întreabă istoricul Armand Goșu, vorbind despre lipsa de reacție a rușilor în fața atrocităților comise de propriul conducător în Ucraina. 

”E o problemă cu Putin, o problemă de lider, e o problemă de elită? Sau nu cumva Putin exprimă cel mai bine esența acestui popor?”, continuă istoricul care a fost trecut de Kremlin pe lista ”agenților străini”, în februarie 2023. 

Goșu explică faptul că nu este posibil să nu existe o lipsă de reacție profundă a societății la toate atrocitățile comise de ruși în timpul războiului din Ucraina (Bucea, Mariupol etc) decât dacă nu cumva această societate își susține într-o majoritate covârșitoare liderul. 

• ”Cred că e o problemă de popor, nu de lider și cred că dispariția lui Putin nu va schimba lucrurile. Există riscul să nu schimbe foarte mult situația (…)
• De ce n-au ieșit pe stradă să protesteze? A început agresiunea militară împotriva Ucrainei. Nici după Bucea, nici după Mariupol? A ieșit cineva pe stradă să protesteze? Au fost două-trei cazuri (…) Unde sunt restul? Aici e vorba de faptul că populația susține acest proiect imperialist (…)
• Deci pe termen lung așteptați-vă la tot ce poate fi mai rău. Iar Ucraina este o problemă existențială pentru Rusia (…) Pierderea Ucrainei alterează identitatea Rusiei”, a mai adăugat Armand Goșu. 

A început al Treilea Război Mondial?

Finalul dezbaterii a fost dedicat întrebării la care s-a gândit fiecare dintre noi după 24 februarie 2022: Începe Al Treilea Război Mondial? Istoricii Cosmin Popa și Armand Goșu au împărtășit același scenariu, completându-se reciproc timp de câteva minute și încheind astfel dezbaterea:

”Da, a început al treilea război mondial”, au răspuns la unison ambii istorici. 

”Doar că nu se desfășoară cum știm noi, e altă treabă. E un alt tip de război, dar a început”, adaugă Armand Goșu. 

”Putin din această situație iese ori pe coș, ori sub scut. E singurul lider care are control pe armament atomic care își joacă nu popularitatea, ci viața”, îl completează Popa.

”Nici în 1940 – 1941 cei din București sau din Constanța nu gândeau în termeni de război, deși era război. Aveau loc nunți, se nășteau copiii, oamenii mergeau la restaurante, la bordel, viața își urma cursul ei”, îl completează Goșu. 

”Noi, acum, la distanță de ei, spunem da, a fost război atunci. La fel cum atunci când copiii noștri or să citească despre ce se întâmplă azi or să spună în anul ăla a început războiul”, mai spune Goșu. 

”Și se va ajunge și la războiul clasic, asta e limpede”, încheie Cosmin Popa.