Cum îl descrie revista americană „NEWSWEEK“ pe Radu Mazăre?

Pe data de 27 mai 2015, cunoscuta revistă americană NEWSWEEK a publicat un articol, intitulat „Campania anticorupţie a Bucureştiului e posibil să facă ţării mai mult rău decât bine“.

Luke Dale-Harris, autorul acestui material, lansează teoria conform căreia acțiunile din Justiție din ultimii ani, în urma cărora au fost anchetați și condamnați foarte mulți oameni politici din România poate reprezenta, pe de o parte, și prăbușirea segmentului economic al țării.

„Surse guvernamentale insistă că o campanie anticorupţie, care în ultimele luni a dus la încarcerarea mai multor politicieni importanţi, ar putea să facă ţării mai mult rău decât bine, urmând să apară din cauza ei un „blocaj economic”. Chiar dacă agenţia română anticorupţie, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), răstoarnă constant politicieni de la putere de peste un deceniu, de când Klaus Iohannis, un german, a fost votat preşedinte în noiembrie, ea a apăsat pe acceleraţie“, scrie Luke Dale-Harris.

Acesta își începe articolul cu exemplul Constanței, orașul care, timp de 15 ani, a fost condus de Radu Mazăre: „Reputaţia lui Mazăre se bazează atât pe abilitatea lui de a face pe bufonul, cât şi pe îmbrăţişarea deschisă de către el a investiţiilor străine. El s-a îmbrăcat în general nazist şi împărat roman pentru ochii presei; a pozat pe un tron de argint, înconjurat de manechine goale, pentru coperta revistei Playboy şi apare cu regularitate la dezbaterile politice îmbrăcat în ţinută completă de Che Guevara, fără a-i lipsi nici trabucul. Mândru proprietar al unei adevărate flote de maşini sport de epocă, al mai multor case şi a unei proprietăţi în Madagascar – în pofida faptului că nu câştigă decât un salariu de numai 495 de euro pe lună – Mazăre a reuşit cumva să-şi păstreze încrederea publicului. La ultimele alegeri el a fost reales cu 62% dintre voturi“.

Deși autorul îl descrie pe primarul Constanței ca fiind un personaj pestriț, consideră că dezvoltarea economică a orașului de la malul mării a fost posibilă doar datorită primarului de peste un deceniu al Constanței, deși, recunoaște Luke Dale-Harris, orașul arată ca după război: „Însă o aşa dezvoltare a fost posibilă doar sub cârmuirea nonconformistă a primarului oraşului, Radu Mazăre, care a fost arestat în aprilie sub acuzaţia că primise mite în valoare totală de 9 milioane de dolari – iar cicatricile domniei lui sunt vizibile pretutindeni. Centrul istoric arată ca un oraş abandonat. Clădiri dărăpănate din epoca otomană stau uitate pe marginea străzilor pe jumătate neasfaltate. Străzile se opresc abrupt acolo unde s-au înălţat vile nou-nouţe, înghesuindu-se să prindă o vedere la mare. Câinii vagabonzi cutreieră acoperişurilor blocurilor nefinalizate. În faţa porţilor spitalelor se întind cozi de oameni“.

Afirmația lui Luke Dale-Harris, conform căreia dezvoltarea economică a Constanței i se datorează în primul rând lui Radu Mazăre este confirmată, bizar, și de fostul europarlemantar PDL Sebastian Bodu: „<<Corupţia din Constanţa a ajutat creşterea economică într-un fel>>, a declarat Bodu. <<Ea unge rotiţele, pentru că tot ceea ce trebuie să faci este să plăteşti un pic şi, brusc, nu mai există legi. Dar nu este acel gen de creştere economică de pe urma căruia un oraş profită cu adevărat>>“.

Însă, în analiza sa referitoare la orașul Constanța, deși punctează diferența abruptă dintre dezvoltarea economică a orașului și felul dezastruos în care arată el astăzi, Luke Dale-Harris nu lansează nici un verdict. Este resimțită această creștere economică despre care vorbește și de constănțeni? Banii produși în municipiul Constanța se reflectă și în investițiile din oraș? Trăiesc constănțenii mai bine?

Sunt câteva întrebări a căror răspuns este „NU“. Ceea ce demonstrează că dezvoltarea economică a orașului amintită de jurnalistul de la NEWSWEEK nu a făcut altceva decât să îmbogățească o mână de oameni și să sărăcească un oraș întreg.

Luke Dale-Harris continuă articolul cu o privire de ansamblu asupra fenomenului ce a sufocat media românească în ultima vreme, lupta dintre Justiție și mediul politic și efectele acesteia.

„Raidurile prin locuinţe au dus la descoperirea unor tablouri de Picasso şi Renoir, lingouri de aur şi sume mari de bani gheaţă în casele miniştrilor acuzaţi de luare de mită – ca de exemplu ministrul finanţelor, Darius Vâlcov. Drept urmare, cu ameninţarea unei anchete DNA atârnându-le deasupra capetelor, miniştrii au devenit reticenţi la aprobarea unor noi proiecte de infrastructură şi investiţii, cel puţin temporar. Investiţiile publice, calculate ca procent din PIB, au căzut la cel mai scăzut nivel de la aderarea ţării la UE, în urmă cu şapte ani. Şi investiţiile private au mai încetinit“, scrie autorul.

Întrebarea apare fără să vrem: este bine oare că Justiția din România a ambalat motoarele și este dispusă, atât cât vrea și cât poate, să stârpească corupția din mediul politic, astfel afectând proiectele naționale, sau nu?

În ceea ce privește lupta dintre Justiție și politic, autorul recunoaște: „Ideea că eforturile anticorupţie îi fac României mai mult rău decât bine a prins suficient de mult încât liderii politici să-şi permită să atace DNA pe faţă. Când premierul Victor Ponta declara în cursul acestui an că DNA întoarce România <<înapoi în vremurile lui Ceauşescu sau Stalin>>, cea mai mare parte a guvernului l-a aplaudat. În prezent, şi cumnatul şi socrul lui Ponta sunt cercetaţi de DNA“.

Și cum foarte bine știm că politicul are toate pârghiile să încetinească Justiția prin legiferarea unor noi legi menite să îi protejeze, așa cum se întâmplă astăzi cu schimbarea codului electoral, cine va câștiga până la urmă această luptă: Justiția, politicul, societatea românească?

Articolul complet îl găsiți AICI