Cinci trasee pe care poți să le faci în Constanța dacă ai o zi liberă: De la turul geamiilor, la drumul neputinței sau triunghiul regalității

Litoralul românesc este un punct deosebit de atracție în minivacanța de 1 mai, dar majoritatea oamenilor se îndreaptă spre mare cu gândul la plaje și festivaluri muzicale. Totuși, Constanța rămâne un județ cu o moștenire istorică deosebită, iar pasionații de arhitectură și istorie se pot simți la fel de bine ca amatorii de muzică trap și barbeque, dacă știu unde să caute.

• Informațiile despre obiectivele istorice sunt preluate din Heritage Constanța, prima arhivă online a patrimoniului cultural din acest județ.

Turul geamiilor constănțene

Multe dintre atracțiile pentru care vine lumea la Constanța se regăsesc în oraș, dar județul are mai multe de oferit decât pare la prima vedere. Sutele de ani de dominație otomană nu au lăsat în urmă doar niște denumiri interesante ale localităților și o apreciere pentru shaorma, ci și o moștenire arhitectonică impresionantă, îndeosebi în ceea ce privește clădirile religioase. 

Cel mai faimos exemplu al acestei moșteniri îl reprezintă Moscheea Carol I, unul din obiectivele turistice importante ale orașului Constanța, însă acesta este numai vârful icebergului:

Geamia Hunkiar: O clădire simplă construită în perioada 1861-1869, geamia reprezintă cel mai vechi edificiu de cult musulman din oraș. Lăcașul ridicat în timpul sultanului Abdul Aziz este încă în picioare și deschis credincioșilor chiar și după o serie de bombardamente devastatoare în Al Doilea Război Mondial și o dorință a autorităților de la acea vreme de a o demola. 

Geamia Anadalchioi: Construită în perioada 1868-1869  într-o comună ce a intrat în componența orașului Constanța abia în perioada interbelică, originile acestei geamii sunt incerte. Lipsit de statuete sau picturi religioase, interiorul clădirii este decorat cu înscrieri ale numelui profetului Mohamed și al celor ce au condus Islamul după moartea sa. Evident, numele lui Alah este de asemenea prezent.

Geamia Esmahan Sultan: Puțin mai la sud de Constanța, în Mangalia, se află o atracție arhitecturală unică în România. Construită în 1575 de Elmahan Sultan, fiica sultanului Selim al III-lea, (1566-1574), geamia este cea cea mai veche construcţie otomană integral în picioare de pe teritoriul țării. Faima acestei geamii a fost atât de mare încât călătorul Evliya Celebi a punctat faptul că importanța unui pelerinaj la ea este pe picior de egalitate cu importanța unei călătorii la Mecca.

Geamia Giuma: Micuța clădire din Amzacea a fost construită la mijlocul secolului al XIX-lea de către turcii și tătarii care s-au stabilit în zonă după Războiul Crimeei. Pentru că nu este bine pusă în valoare, puțină lume știe că geamia este primul lăcaș musulman de cult al Dobrogei care a fost devastat în timpul Primului Război Mondial.

Geamia Abdul Medgid: Medgidia este o localitate a cărei existență este strâns legată de Războiul Crimeei. Ea a fost stabilită de sultanul Abdul Medgid cu tătari refugiați din Peninsula Crimeea, după ce Imperiul Otoman a pierdut în fața Imperiului Rus. Geamia, cu un tavan din lemn de cedru adus în mod special din Liban, este cea mai veche clădire din oraș, construcția începând în 1857.

Geamia Memet Efendi: La scurtă distanță de Medgidia se află Cernavodă, unde se găsește una din cele mai mari realizări arhitectonice ale sultanului Osman al III-lea (1754-1757). Construită în 1756, geamia este o clădire de o frumusețe deosebită, și ea remarcată de renumitul călător otoman Evliya Celebi. Printre elementele definitorii se numără fântâna rituală de la intrare și balconul rotunjit al muezinului, în forma unui cuib de rândunică. 

Geamia Sultanului Mahmut al II-lea: După cum sugerează și numele, geamia construită în 1812 a avut ca scop strategic creșterea autorității otomane în Hârșova, unul din cele mai importante puncte otomane de pe malul Dunării. Clădirea a fost incendiată de trupele bulgare care au ocupat Dobrogea în Primul Război Mondial, dar a fost reabilitată în cursul secolului al XX-lea.

Pentru cei destul de ambițioși să înconjoare tot județul, distracția se încheie la Hârșova. Cei care nu au atâta răbdare pentru un drum atât de lung pot oricând ține în minte să viziteze una din geamii dacă se întâmplă cândva să se afle în județ – indiferent în ce localitate ajungi, șansa să ai o geamie istorică în apropiere este destul de mare.

Triunghiul Regal

Casa regală a României are o relație specială cu litoralul. Regina Elisabeta și mai apoi Regina Maria, îndeosebi, au apreciat în mod deosebit marea, iar moștenirea arhitectonică impresionantă a familiei regale este dovada clară a acestui fapt.

Palatul Regal din Mamaia: Ridicată între anii 1924-1926, clădirea este de o frumusețe aparte, fapt pe care anii de degradare și neglijență nu îl pot ascunde. O reședință și destinație de vacanță pentru familia regală a României, dar și pentru membri ai regalității din alte țări, precum Phillip, duce de Edinburgh și soț al reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, imobilul a fost predat ulterior Flotilei de Hidroaviație de către Carol al II-lea și transformat în cazino. Naționalizat în 1948, a devenit restaurant-club pentru turiștii străini, apoi a fost din nou privatizat în 2003. După două decenii în care a fost lăsat în paragină, palatul a reintrat în proprietatea statului în 2022, când s-a dovedit că tranzacția din 2003 a fost ilegală.  

Palatul Regal din Constanța, actualul tribunal: Un alt palat regal, în fapt, prima reședință regală de la Marea Neagră, a fost construit între anii 1902 și 1906 și a avut parte de o istorie tumultoasă. Transformată în sediu al administrației militare germane în timpul ocupării României în Primul Război Mondial, clădirea a fost vândută statului de către familia regală și a devenit sediu al tribunalului în 1924. A devenit apoi sediu al comandamentului militar român, din 1941, după care a fost rechiziționat de armata roșie, care l-a administrat până în 1958. A avut mai multe roluri după aceea, de la atelier de proiectare la depozit al Muzeului de Artă. În final, și-a reluat funcția de sediu al tribunalului în 1990. 

Cuibul Reginei: În extremitatea digului sudic al portului Constanța poate fi găsită și astăzi fosta reședință de vacanță a Reginei Elisabeta. Construit în 1909-1910, “Cuibul Liniștit” a fost locul unde și-a petrecut regina cele mai frumoase momente, iar în 1914, a avut loc aici vizita istorică a țarului Nicolae al II-lea și a familiei sale. După moartea reginei Elisabeta, clădirea a fost în mare parte abandonată, iar evenimentele și vizitele familiei regale au fost rare. Atunci când s-a instaurat comunismul, cuibul a fost în mare parte demolat, nefiind de interes pentru armata roșie. Abia în 1996 a fost reconstruit parțial și și-a căpătat forma actuală, o copie destul de fidelă a originalului. În prezent, clădirea încărcată de istorie și valoare sentimentală rezistă, însă într-o stare neîngrijită și murdară. Nu s-ar putea ghici după aspect că aici se află actualul sediu al Muzeului Portului Constanța.

Octogonul confesional: Bisericile comunităților minoritare din Constanța 

Dobrogea este recunoscută ca una din cele mai diverse, dacă nu chiar cea mai diversă regiune a României. Pe teritoriul ei trăiesc de sute de ani în armonie o multitudine de minorități etnice și religioase, iar prezența lor în zonă se remarcă în lăcașurile de cult ce pot fi găsite în Constanța.

Biserica greacă “Schimbarea la față” (Metamorphosis): Un reper turistic al Constanței, biserica din centrul vechi al orașului a fost ridicată între anii 1862-1867, la cererea și cu resursele comunității elene. A fost condiționată de către sultanul Abdul Aziz să nu fie mai înaltă decât orice geamie din oraș. Metamorphosis a fost primul lăcaș de cult ortodox din Constanța, iar la finalul secolului al XIX-lea era locul de închinare pentru toți ortodocșii de aici. 

Biserica armenească “Sfânta Maria”: Construită din lemn în 1880, biserica cu hramul “Sfânta Maria” a fost prima biserică a comunității armene din Constanța. În perioada interbelică, ea a reprezentat un element important pentru armenii al căror număr la Constanța a crescut după masacrele din Imperiul Otoman, din 1915. 

Biserica catolică “Sf. Anton de Padova”: Ridicată în 1938 într-un stil similar cu biserici din nordul Italiei, biserica catolică din Constanța a trecut printr-o perioadă tumultoasă în primii ei ani. Ocupația sovietică, plecarea etnicilor germani din Constanța, mai mulți ani de vandalism și represiunea regimului comunist au lăsat biserica aproape pustie vreme de mai mult timp. Totuși, ea a avut parte de mai multe reabilitări și acum este o parte a circuitului turistic al Constanței.

Biserica bulgară “Sfântul Nicolae”: Construită la începutul secolului al XX-lea după lungi eforturi și insistențe ale comunității bulgare, biserica a fost lăsată fără enoriași din cauza schimbului de populație dintre România și Bulgaria în 1940, dar a continuat să funcționeze. Un timp, a fost chiar lăcașul de cult al unui mic grup de germani dobrogeni luterani, dar a revenit credincioșilor ortodocși în 1987.

Moscheea Carol I: Unul din reperele turistice ale Constanței, moscheea a fost construită între anii 1910-1913 și era, la vremea respectivă, cel mai important lăcaș de cult musulman din întreaga țară. Trecutul glorios al clădirii se remarcă până în prezent în aspectul său impresionant, deși are nevoie de renovări. Printre elementele definitorii ale moscheii se numără pardoseala acoperită de cel mai mare covor oriental din Europa, vechi de peste două secole, și minaretul de 47 de metri. 

Sinagoga Așkenază: O clădire cu o poveste mai tristă, nu este în prezent monument istoric, nici folosită ca lăcaș de cult. Construită în 1911 la inițiativa bogatului comerciant Pincus Șapira, fost transformată în depozit militar german între anii 1941-1944. După demolarea în anii ‘80 a unui templu construit de evreii constănțeni de rit sefard (spaniol), Sinagoga Așkenază rămâne ultima clădire de acest tip din oraș, însă în prezent este o ruină, nu un lăcaș de cult funcțional.

Nu există, probabil, un testament mai bun al diversității unui oraș decât o multitudine de grupuri religioase care se pot închina în pace. În Constanța, prezența acestor grupuri este imortalizată în piatra acestor lăcașuri de cult istorice. 

Moștenirea lui Anghel Saligny

Anghel Saligny (1854 – 1925)  a fost un inginer strălucit care a contribuit în mare măsură la modernizarea infrastructurii feroviare, fluviale și rutiere din România. Lui i se atribuie proiectarea și construirea unor lucrări precum podul peste Dunăre de la Cernavodă și (1890-1895) și Portul Constanța (1899-1910), iar orașul îi păstrează memoria vie sub forma unor obiective arhitecturale.

Statuia lui Anghel Saligny: Situată la înălțime și amplasată strategic în zona portului vechi, aproape de unele din clădirile sale încă în picioare, statuia de bronz înaltă de 3 metri a fost turnată în 1957 de Oscar Han, unul dintre cei mai importanți sculptori interbelici.

Silozurile Anghel Saligny: Înalte de peste 45 de metri și cu o capacitate de stocare de 30.000 de tone de cereale fiecare, silozurile nu primesc atenția cuvenită în calitatea lor de cele mai mari și importante piese de patrimoniu istoric industrial din România. Din cele trei silozuri, primele două au fost inaugurate de regele Carol I în 1909, iar stilul lor arhitectonic copiază infrastructura industrială specifică coastei de Est a Americii de Nord. 

Uzina electrică a portului Constanța: Uzina îmbină neoclasicismul cu utilitarismul clădirilor nord americane de la sfârșitul secolului al XIX-lea și început de secol XX. Construită între anii 1900 și 1905, este singura construcție de acest tip din țară și a fost construită pentru a asigura capacitatea de energie electrică a portului. 

Bursa veche: Construită între 1905 și 1910, bursa are printre cele mai bine conservate mozaicuri Art Noveau din Constanța și din țară. La intrarea clădirii se păstrează încă un afiș electoral din 1946, cu simbolul soarelui, aparținând blocului electoral condus de Partidul Comunist. 

Poate niște clădiri industriale nu sunt prima locație de vizitat la care se gândește un turist, dar iscusința lui Anghel Saligny ar fi putut probabil să transforme și cea mai umilă magazie într-un loc demn de vizitat. 

Drumul neputinței 

S-ar crede că un oraș precum Constanța s-ar ține cu dinții de moștenirea sa arhitectonică greu de egalat, însă realitatea este altfel. Pentru turiștii mai neconvenționali, care vor să îmbine aprecierea pentru istorie cu dezamăgirea față de neputința autorităților de a menține clădiri istorice, există anumite locații în Constanța, unele dintre ele apărute deja pe listele anterioare, care merită încă admirate, dar și compătimite.

Casa Reginei Maria (actualul Bar Orient): Reședință construită de regina Maria între 1927-1928, casa modestă, dar dragă a reginei reprezintă un exemplu perfect de abandon instituțional și privat. După ce a fost naționalizat în 1948 și a operat între anii 1970-1980 ca un restaurant exclusivist, Bar Orient, imobilul a fost privatizat în 2000 și lăsat să se transforme într-o ruină. Mica clădire a fost salvată de la dispariție de statutul ei ca parte a ansamblului istoric al Palatului Regal din Mamaia, însă argumentul nu a fost suficient pentru a reabilita clădirea. 

Palatul Regal din Mamaia: Deși o clădire impresionantă, anii de neglijență și-au spus cuvântul. La fel ca și Bar Orient, palatul a fost privatizat la începutul anilor 2000 și lăsat în voia sorții, iar în timp s-a degradat și s-a umplut de gunoaie. A redevenit proprietate de stat în 2022, dar cel mai probabil va mai dura până va fi readus la gloria inițială.

Sinagoga Așkenază: O simplă privire asupra ultimei sinagogi din Constanța este probabil suficientă pentru a simți că acest monument arhitectonic nu a fost tratat cu respectul cuvenit.

Casa cu lei: O clădire impresionantă de început de secol XX, înființată de bogatul negustor armean Dicran Emirzian. În ciuda aspectului superb al clădirii și a statutului ei de emblemă a zonei peninsulare, anii nu au fost blânzi cu această clădire. După ce a fost cruțată de distrugeri în Primul Război Mondial, a funcționat ca sediu de bancă, apoi ca restaurant, din anii `70. În anii democrației, a fost lăsată în anonimat și a început să se degradeze. În martie 2023, proprietarul clădirii, milionarul Gabriel Comănescu, a scos imobilul la vânzare. Autoritățile locale ar fi putut să achiziționeze casa, dar nu au vrut să-și asume responsabilitatea costisitoarei reabilitări de care are nevoie. Imobilul a fost cumpărat de compania Monsson Trading, care s-a angajat să-l reabiliteze.

Grădinița nr. 16: Construită între 1881 și 1883, este posibil ca aceasta să fie cea mai veche locuință particulară rămasă integral în picioare în Constanța. Clădirea din centrul vechi, locuită inițial de o familie de greci înstăriți, este în prezent o grădiniță, deși nu s-ar spune după aspectul exterior. Clădirea nu a fost reabilitată înainte de a fi transformată în instituție de învățământ. 

Cuibul Reginei: Clădirea merită vizitată pentru valoarea istorică, însă lipsa de atenție acordată de autorități și aspectul ponosit al clădirii fac acest lucru destul de dificil. 

Faptul că realizarea acestui traseu presupune trecerea tocmai din stațiunea Mamaia până în portul Constanța cu o oprire în peninsulă este dovada perfectă a faptului că neglijența nu cunoaște limite, nici măcar geografice.