Experții în sănătate italieni au emis un comunit conform căruia cele mai căutate specii de ciuperci din nordul țării nu mai au un conținut de Cesiu 137, scrie publicația italiană Corriere della Sera. La aproape 40 de la dezastrul nuclear de la Cernobîl, speciile de ciuperci porcini nu mai au un conținut de radiații peste media tolerată, însă încă „ar trebui să fie consumate cu moderație”, conform oamenilor de știință.
- „Ciupercile porcini sunt complet lipsite de cesiu 137 și aceasta este cu siguranță o veste bună, chiar dacă valorile anterioare erau foarte aproape de zero. Au fost momente cu adevărat dificile pentru vânătorii de ciuperci după Cernobîl, dar acum putem spune că urgența s-a încheiat în sfârșit, la 38 de ani de la acea tragedie”, a explicat Alessio Nalin, președintele grupului micologic din Rovigo.
Vestea bună este totuși urmată și de un avertisment pentru vânătorii pasionați de ciuperci:
- „S-a demonstrat că unele ciuperci, cum ar fi Agaricus Campestre, Avernis și Visporus, au concentrații ridicate de metale grele, cum ar fi cadmiul și plumbul. Și în acest caz trebuie avut în vedere că consumul de ciuperci sălbatice, pe lângă faptul că trebuie să urmeze un proces riguros de identificare pentru cei care nu sunt experți, trebuie făcut cu moderație și în cantități modeste, niciodată în mod continuu și abundent”, a explicat expertul.
Potrivit lui Nalin, controalele efectuate asupra ciupercilor din Europa de Est arată că trendul de scădere a nivelului de Cesiu 137 este prezent și în zonele mai apropiate de locul unde a avut loc dezastrul nuclear, însă „în acest caz, controalele, aș spune, sunt riguroase și pentru a ajunge la mesele noastre trebuie să treacă mai multe teste”, a adăugat el.
Cesiu 137 și pericolul pe care îl prezintă
Cesiu 137 (Cs 137) este cea mai comună formă radioactivă a cesiului, un metal moale, flexibil, alb-argintiu, care devine lichid la temperatura camerei și care se leagă ușor de cloruri pentru a crea o pulbere cristalină, explică Agenția pentru Protecția Mediului a Statelor Unite.
Este unul dintre produsele secundare ale proceselor de fisiune nucleară din reactoarele nucleare și ale testelor cu arme atomice.
Într-un mediu controlat, Cs-137 are multe aplicații extrem de utile, explică CDC, agenția națională de sănătate publică din SUA.
El este folosit în echipamente de detectare a radiațiilor, cum ar fi contoarele Geiger-Mueller. În cantități mai mari, este folosit și în dispozitive de radioterapie medicală pentru tratarea cancerului, în manometre industriale care detectează debitul de lichid prin conducte și în alte dispozitive industriale pentru a măsura grosimea materialelor, cum ar fi hârtia, filmele fotografice sau foile de metal.
Expunerea externă la cantități mari de Cs-137 poate provoca arsuri, așa numitele „boli de iradiere” și chiar moartea. Pe termen lung, poate crește inclusiv riscul de cancer din cauza expunerii la radiații gamma de înaltă energie.
Ingerarea sau inhalarea materialului radioactiv îi permite acestuia să se distribuie în țesuturile moi, în special în țesutul muscular, expunând aceste țesuturi la particule beta și radiații gamma care cresc riscul de cancer.
În cazul accidentelor nucleare, precum cel de la Cernobîl, pericolul stă atât în abundența în care este produs materialul în procesul de fisiune, cât și în „durata de viață” considerabilă de peste 30 de ani, explică Universitatea Stanford.
În general, materialele cu un „timp de înjumătățire” (perioada după care emisiile de radiații se reduc la jumătate) foarte lung nu emit suficient de multe radiații pentru a fi periculoase, decât în cantități mari.
În cazul Cs-137, timpul său de înjumătățire de aproximativ 30 de ani este suficient de lung pentru ca obiectele și regiunile contaminate cu cesiu-137 să rămână periculoase pentru oameni timp de o generație sau mai mult, dar este suficient de scurt pentru a se asigura că și cantități relativ mici de cesiu-137 eliberează doze periculoase de radiații.
Peste 27 de kilograme de Cs-137 au fost eliberate în atsmoferă după dezastrul de la Cernobîl, iar materialul este principalul motiv pentru care o zonă de peste 4.000 de kilometri pătrați din jurul centralei a rămas complet nelocuită și imposibil de folosit în scopuri agricole – tot din cauza Cs-137, o suprafață considerabilă din jurul fostei centrale va trebui să rămână nelocuită preț de încă câteva generații.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
